Ceatza, oameni , prietenie...

       Din nou cu ganduri pe varfuri de degete, care nu-mi dau pace, se pare ca  prezicere astrelor e cat se poate de  in picioare, incepe  sa faca pasi,  daca inceputul meu de an a fost unul mai putin vesel, daca prima zi, n-a fost cea pe care mi-am dorit-o  din niciun  punct de vedere...vreau sa spun ca , azi, nu sunt  chiar de plans..(si inca n-am trecut la planul sugerat de Vocea de departe cu nuca care contine gandul pe care trebuie sa-l arunc in ape, sa se duca, departe, departe...) pentru ca bagajul prietenilor mei s-a imbogatit  in mod fabulos, am descoperit un OM care poate sa ma faca sa vad lucrurile printr-un alt unghi decat  pana acum, a reusit in cateva ore sa dezvolte un alt tipar de gandire, care chiar daca la inceput mi s-a parut diferit de al meu, mintea mea l-a conjugat  dupa o regula care culmea am stabilit-o de comun acord! Poate ca acest  OM, n-a aparut  intamplator, ci  poate  trebuia sa apara,intr-o buna zi... imi era dor de un astfel de om, un CINEVA ...care sa ma scuture putin, sa-mi spuna asa cum imi spune el"Aloooooo, asculta-ma si pe mine...acum e randul meu...incearca sa ma asculti, si, abia dupa, sa-mi spui daca am dreptate sau nu?"...astfel de oameni ii iei cu tine in" bagaj"ii porti peste tot si nu te mai saturi  de ei, odata cunoscuti  ii pastrezi pe viata in sufletul tau...stii ca au aparut cand  aveai  mare nevoie de ei, si ti-au oferit in mod dezinteresat prietenia.
    Imi amintesc un citat legat de prietenie  a lui Nichita Stanescu "prietenia nu este un dor, ci o prezenta"...prin traducere ar  spune cam ce spune  si proverbul acela cu"prietenul la nevoie se cunoaste"...de ce spune dor? pentru ca  defapt ar trebui sa fie permanenta daca e prietenie,  dar "prezenta" in acest caz nu este neaparat materiala, nu este umarul pe care imi pun capul; ci una mai degraba morala, una care face mai mult decat  trei  in carne si oase care sunt alaturi de tine...asta e sentimentul care ma incearca fata de aceasta persoana. L-am simtit ca-mi ia parca cu mana greul situatiei prin care am trecut in zilele trecute,  si culmea stiti care e? l-am strigat  doar in sufletul meu...m-o fi auzit oare? sufletele  se aud ? cum reusesc sa se" intalneasca" cand au nevoie unul de altul????mi se pare absolut special totul...cum pot sa te simta unii oameni...Prietenia nu inseamna doar a-l ajuta pe celalalt la nevoie, ci a-l incuraja in momentele grele, am primit o mana intinsa de unde nici nu ma asteptam...si culmea are si un apelativ cu care mi se adreseaza cand incheiem discutiile pe YM, imi spune"prietene" ... eu, il iau  prin similitudine cu "Zoe, fii barbata", desi nu e genul lui Tipatescu, e un alt gen de barbat, total diferit, care reuseste sa ma faca sa ma simt mai sigura si mai puternica ca pana acum...nu pot decat sa-i multumesc, ... repet, imi era dor de un astfel de OM!