De-o vreme observ insa ca eu dar si cei din jurul meu incearca sa faca si ce vor altii, asta pentru ca parca nu te induri sa spui NU...doar ca atunci cand nu esti in stare sa spui NU, nici acel DA ...nu are prea mare valoare....incerci sa cauti, sa faci mai mult, sa fii ceea ce vor altii sa fii, lumea pare fericita, dar, culmea e ca in timp vezi ca e doar o masca, si uite asa, ne pacalim unii pe altii, eu ca fericesc acea persoana iar ea imi lasa impresia ca e fericita...sunt poate iluziile care ni le creeaza distanta.Cu cat te apropii mai mult iti dai seama ca nu e chiar asa cum ai crezut, oamenii raman distantati, chiar si prietenii, ba chiar si iubitii, un amic chiar imi spunea ca o apropiere prea mare lui i se pare periculoasa, ca atare prefera distanta, in momentul in care e prea fericit, e o masura de protectie , de siguranta...
O fi vorba de instincul de conservare, vor unii sa iasa in evidenta prin aceasta maniera, isi spun ca daca nu se evidentiaza printr-un anume comportament n-au sanse de supravietuire? ...se pare ca e greu sa scapam de determinarea a milioanelor de ani traiti in frica de a nu fi mancati la masa de pranz de" pradatorul " cu dintii mai mari!
Azi, ma intreb, daca fericirea mea, nu cumva este o sursa de nefericire pentru altii?...poate am poftit la rodul din curtea celui de langa mine , fara sa ma lupt sa obtin propriul meu rod...dar sa nu intelegeti gresit, eu sunt deja imuna, am trecut prin prea multe situatii in ultima vreme, incat chiar nu mai pot sa imbratisez nefericirea, si chiar daca ea cocheteaza cu mine, nu este un modus vivendi!...cum vine asa pleaca!..ea este o stare... am azi puterea sa spun NU, si apoi la o adica nefericirea nu inseamna sfarsitul, ci mai degraba te pregateste pentru o schimbare, bipolaritatea de care vorbeam in articolul precedent, albul si negru, din viata noastra, intercalarea, alternanta ne fac sa simtim ce inseamna sa fii cu adevarat fericit!...asadar imi iubesc chiar si nefericirea temporara!
Acum , nu prea stiu cine sunt cu adevarat , dar nici nu-mi propun sa aflu prea repede...ma mai caut, ma mai descopar, ma uimesc uneori cu puterea cu care infrunt tristetea, durerea, singuratatea...si lista ar putea continua!
Suferinta exista, si fiecare este liber sa actioneze cum crede sau cum poate, pentru a o face mai suportabila....durere?...unii o simt mai puternic, altii, se amagesc, ca trece, si uneori chiar trece, de la creier porneste totul!
RăspundețiȘtergereThales din Milet spunea: "cel mai greu e sa te cunosti pe tine insuti!"
RăspundețiȘtergereSpre deosebire de tine, nu caut nimic, nu vreau nimic!
Iubire, fericire, suferinta si multe alte sentimente, unele placute altele nu dar toate sunt esentiale si au rostul lor pentru ca nu poti aprecia unul din ele daca nu il traiesti pe celalalt,scurt si la obiect nu? si cu elocinta ca nu e blogul meu :)) pe al meu se intra pe raspunderea voastra :P
RăspundețiȘtergereCred ca trebuie sa ne propunem sa gasim fericirea in mai multe lucruri, sa identificam mai multe surse de fericire.
RăspundețiȘtergereFericirea este ceva trecator si daca am hotarat ca numai o singura persoana sau un singur lucru ne pot face fericiti, atunci avem mari sanse sa fim condamnati la nefericire.
Carmen,
RăspundețiȘtergereSubscriu! asa e...mintea noastra e cea care impinge "bolovanul" vietii!
Vasile,
Cauti, da-mi voie sa te contrazic, simt cum te cauti, si uneori te gasesti atat de frumos, ca ne place si noua, si stii la ce ma refer? nu-i asa? ;)
Marian,
Pe raspunderea ta, a mea.... si a cui o vrea si-o mai putea...;)) hai sa glumesc cu tine, pentru ca tu esti omul cu care imi place mult sa glumesc, stii de gluma, ai umorul tau, pe care il pot gusta doar cei inteligenti, spui uneori in doua cuvinte ce altii nu reusesc in 10.
Miki,
E trecatoare, foarte adevarat ce spui, nimic nu e vesnic...pe mine insa ma fericesc multe lucrui in viata asta...nu-mi propun sa le enumar, ca ar fi lista prea mare....s-ar intinde prea mult...:)