Vorbeam mai zilele trecute cu o prietena pe YM, si am ajuns la o concluzie legat de supararile care noi uneori le avem legate de comportamentul celor din jur, am realizat ca e greu , aproape un act de curaj sa-ti raspunzi sincer, liberul arbitru insa e pe pozitie, te ajuta!...m-a ajutat si pe mine...
Nu mai incape indoiala ca, ceea ce vine in "realitatea" noastra ni se datoreaza noua, mai putin unor factori externi, pentru ca daca eu sunt suparata in interiorul meu atrag ca un magnet tot mai multe situatii care sa genereze alte suparari, alte trairi negative si la ce mi-ar folosi?...e un exercitiu greu uneori, greu sa depasesti injuraturile cuiva, strigatele cuiva, greu de acceptat un lucru nelalocul lui pe care un coleg enervant spre exemplu ti-l spune in momentul X ,declansand debuseul unei suparari interioare, ...ok! ma supar pe Y dar, ajung in final la faza in care constientizez ca in subsidiar ma macina altceva, mult mai vital...tocmai de aceea vreau sa-mi aleg gandurile.... nu le mai gazduiesc pe cele nocive, merg mai departe cu seninatate, nu mai incerc sa "controlez" lumea exterioara, imi controlez lumea mea interioara... cu cat ma voi simti mai bine in ea, cu atat mai mult voi rezona cu "gradina sufletului " meu, n-am sa las " buruienile" sa creasca, le voi inlatura din prima faza, altfel va trebui sa o ud cu lacrimi, si ar fi pacat, radacinile batrine, adanci, lasa goluri...vreau liniste si echilibru!
In cartea, “Iubirea inseamna renuntarea la frica”, Gerald G. Jampolsky scrie tare frumos:
"Mintea este la fel ca o camera de luat vederi care proiecteaza starea noastra de spirit asupra lumii exterioare. Atunci cand mintea noastra este plina de ganduri negative, noi percepem lumea exterioara si pe ceilalti oameni in culori intunecate si sumbre. In schimb, daca mintea noastra este impacata si senina, lumea si oamenii ne apar in culori luminoase si dintr-o perspectiva placuta."O saptamana implinitoare, cu multa bucurie, cu ganduri frumoase, imbracate numai in zambete...multa iubire si rasfat...asta va doresc din toata inima!
Bine ca ti-ai scuturat"amorteala", ca asa cum spui tu cugeti, ca esti ok..ca te simti stapana pe gandurile tale pozitive, e tot ce conteaza! du-le mai departe asa...in pace si liniste sufleteasca! >:D<
RăspundețiȘtergereIntr-un final rezum tot ce am citit la aceasta: suntem ceea ce gandim. Mintea ar trebuie sa asculte glasul sufletului, al inimii. Acolo Dumnezeu pune ceea ce avem noi cu trebuinta.
RăspundețiȘtergere@Carmen,
RăspundețiȘtergereAsda este, am scuturat haina ,m-am primenit!:)
@Violeta,
Asa este..totul porneste de la creier!
de cand am descoperit cat de mult rau fac gandurile negative indreptate catre cei din jur , ma straduiesc sa privesc lumea cu mai multa ingaduinta, sa zambesc mai mult si macar sa-i accept, daca nu-i pot iubi pe aceia care imi fac rau.
RăspundețiȘtergerefrumos blog.
RăspundețiȘtergereun 2012 senin >:D<
Miki, corect!!!zambeste si bucura-te de cele doua minuni ale tale, sunt superbe!!
RăspundețiȘtergereIoana, multumesc mult ,la fel si tie!!!