Un gand de iarna

     Iarna ... cer gri, aproape in fiecare zi...miroase a ger, dar, fara zapada...plictisitor, nu?
Daca unii se crizeaza  la vederea zapezii , gandindu-se la  pericolul in trafic, la efortul depus pentru  degajarea ei, spre a nu ingreuna accesul pe strazi, maturatul ei  de pe aleile din jurul casei... mie, albul ei imi aduce liniste, ma bucuram ca un copil cand stateam la casa din Negresti, eram prima care  ieseam afara sa scutur tuia, sa nu cumva sa-mi rupa greutatea zapezii crengile mai fragede, maturam aleea din jurul casei...si daca se forma  un strop de polei, ma jucam ca un copil...de-mi zicea sotul meu , D-zeu sa-l ierte : "Olga,cand o sa te faci si tu odata mare?", nooo!! slabe sanse...n-ai sa vezi...!!! si chiar nu mai are cum sa vada...poate doar daca ingerii  mai arunca o privire din cand in cand pe pamant...

    Banuiesc insa ca edilii orasului  nu se plang de asa ceva, ba dimpotriva...n-au probleme cu transportul in oras,  nu ii injura nimeni ca  utilajele nu functioneaza cum trebuie...au timp de un vin cald la munte daca tot vor zapada, nu? si apoi, ce  daca? au o scuza...la o adica ...se iau dupa  textele mai marelui de la carma tarii ,"iarna , nu-i ca vara"...mda...a descoperit piatra filosofala omu' asta! cum le stie el pe toate!! :))..dar oare poate sa-mi raspunda si mie...unde sunt zapezile de altadata????

..

.Nuuu!!! nu  a nins!!

imaginile sunt de anul trecut de la  Huta - Certeze,  si parcul muzeului  Tarii Oasului unde m-au purtat pasii vreme de 20 de ani... sa ninga mult, mult!!! asta vreau!!!!"si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm si sub zapezi de bronz sa ne iubïm"...vorba cantecului...

           Ce frumos spunea Paunescu:
    " Atunci visez, frumoasa, sa apari
     La marile instante ale iernii
     Cand primele ninsori or sa se cearna
     Atunci va fi mai greu de cei plecati
     Atunci sa canti peste al vietii zat
     Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna. "