Vis albastru

   

       Vreme mohorita afara, nu doar la Satu Mare ci in toata tara si ma intreb de ce ar fi mai altfel la mine in suflet? nu mai bine ma asortez cu vremea de afara?...nu! categoric nu e mai bine...dar uneori nu ai de ales, musai sa ploua si in suflet, sa ploua cu amintiri, cu amagiri, cu soapte, cu ganduri si de ce nu cu randuri asternute pe blog...ele vor spala sufletul si dorurile spuse si nespuse....dorurile care pleaca spre apus pentru ca nimic nu tine o vesnicie....le voi ineca in uitare...in visare...si le voi trimite spre ceruri, acolo de unde poate au venit
      Unii oameni  se pot privi in ochi, altii in inimii....unii inchid ochii mintii si  privesc in suflet, unii pot fi ingeri pentru altii, daruindu-le lumina, caldura, iubire, dar sunt  si ingeri  care cred ca sunt raul care iti fac binele doar pentru a-ti aduce aminte ca el totusi exista....altii aduc ploi cu iubire in suflet, ploi calde sau reci de primavara....insa placerea de a accepta dragoste implica si faptul ca poti fi ranita,  vorba lui O.Paler chiar daca e doar pentru o clipa merita toate riscurile esecului.
      Azi las dreptul ploii sa ma doara....vise inselate,  vise frumoase care s-au stins inainte de vreme, sperante desarte, ora destinului le-a invins  pe toate, trandafirii albastri  le-au luat locul, ei reprezinta minunea a tot ce a fost frumos, dorul ce s-a cernut  in abis....iar tu - sufletul interzis!
     Ramai cu bine suflet interzis, am obosit sa fiu o carte deschisa  ...  vorba unui ascultator care in emisia de azi mi-a scris asa: " nu e bine sa deschizi o carte unui "neiubitor de carte"...inainte de a te asigura ca nu o va strica...ca va avea grija de ea".. inchei spunind - iarta-mi vina de a fi femeie, femeia  care a vrut sa adune in intuneric floarea vietii pentru ca asa i-a soptit inima!...dar gata!! am invatat sa fiu tacere si tac...!.....sufletul tace, inima tace...E LINISTE!

Parfum de ploaie

    Am incercat azi sa ma bucur de ploaia de afara, sa ma gandesc la lucrurile frumoase din viata mea, sa ma gandesc ca in ultimul timp  in sufletul meu ploua cu iubire si e atat de bine, imi spala sufletul si ma simt ca noua, vara a ramas in urma, e amintire deja,  roata vietii se invarteste vertiginos, uneori abia tin ritmul, mai ales ca am ales in ultimul timp sa calatoresc foarte mult!
    Ploaia e binecuvantare, lasa aerul curat, natura proaspata si oamenii mai linistiti sau poate asa mi se pare mie, cert este un lucru, in toamna asta vreau sa ingramadesc toate tristetile mele de pana acum, sa le inchid ermetic....vreau emotii de alta natura, vreau sa las sufletul sa fie inundat de bucurie, ea sa fie indulcitor pentru zilele lungi de iarna care curand vor bate la usa.
    Ploaia sunt sigura ca o sa-mi topeasca toate dorurile, o sa fac loc in inima mea lucrurilor frumoase care  sunt nerabdatoare sa se implineasca!

Ploua la Imola

     

     Ploua si azi, a plouat si apoape tot drumul  spre Italia  si vorba celor de la Voltaj, ploua si peste inima mea...ploaia inseamna rod bogat...e aur pentru pamant, pentru suflet inseamna  binefacere, spala dureri,  si naste culori ...cele mai placute sunt ploile iubirii care aduc tot asa multa fericire celor cazuti sub incidenta lor, sunt cele mai ravnite, nu-i asa?Cu totii le invocam...hm!!! dar ele nu vin cand le chemam, se lasa asteptate...dar fara asteptare, fara speranta, nu se intampla nimic, ca atare, vorba lui O.Paler, ne uitam la cerul innorat si speram...cu umbrela sau fara umbrela bucurati-va de verdele ierbii, de mirosul florilor de corcodusi si nu uitati ca din primavara in primavara si viata noastra zboara! traiti-o din plin nu faceti rabat ca e pacat!!!
     Asculta piesa si ia aminte   ...Lasa ploile !!! sa ne schimbe ca vremea cum spune cantecul...
    O zi de Vineri binecuvantata cu senin in sufletele voastre!