Blog premiat

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Vis albastru

   
       Vreme mohorita afara, nu doar la Satu Mare ci in toata tara si ma intreb de ce ar fi mai altfel la mine in suflet? nu mai bine ma asortez cu vremea de afara?...nu! categoric nu e mai bine...dar uneori nu ai de ales, musai sa ploua si in suflet, sa ploua cu amintiri, cu amagiri, cu soapte, cu ganduri si de ce nu cu randuri asternute pe blog...ele vor spala sufletul si dorurile spuse si nespuse....dorurile care pleaca spre apus pentru ca nimic nu tine o vesnicie....le voi ineca in uitare...in visare...si le voi trimite spre ceruri, acolo de unde poate au venit
      Unii oameni  se pot privi in ochi, altii in inimii....unii inchid ochii mintii si  privesc in suflet, unii pot fi ingeri pentru altii, daruindu-le lumina, caldura, iubire, dar sunt  si ingeri  care cred ca sunt raul care iti fac binele doar pentru a-ti aduce aminte ca el totusi exista....altii aduc ploi cu iubire in suflet, ploi calde sau reci de primavara....insa placerea de a accepta dragoste implica si faptul ca poti fi ranita,  vorba lui O.Paler chiar daca e doar pentru o clipa merita toate riscurile esecului.
      Azi las dreptul ploii sa ma doara....vise inselate,  vise frumoase care s-au stins inainte de vreme, sperante desarte, ora destinului le-a invins  pe toate, trandafirii albastri  le-au luat locul, ei reprezinta minunea a tot ce a fost frumos, dorul ce s-a cernut  in abis....iar tu - sufletul interzis!
     Ramai cu bine suflet interzis, am obosit sa fiu o carte deschisa  ...  vorba unui ascultator care in emisia de azi mi-a scris asa: " nu e bine sa deschizi o carte unui "neiubitor de carte"...inainte de a te asigura ca nu o va strica...ca va avea grija de ea".. inchei spunind - iarta-mi vina de a fi femeie, femeia  care a vrut sa adune in intuneric floarea vietii pentru ca asa i-a soptit inima!...dar gata!! am invatat sa fiu tacere si tac...!.....sufletul tace, inima tace...E LINISTE!

3 comentarii:

  1. Mai întâi este necesară formarea pentru tăcere.

    "Dumnezeu este onorat prin tăcere", spune sfântul Toma, pentru că tot ceea ce se spune ori se gândeşte despre el este inadecvat lui.

    Cine se teme de tăcere nu se formează pentru rugăciunea profundă. Tăcere exterioară şi interioară.

    Este necesar antrenamentul pentru tăcerea fizicului; să fim calmi, relaxaţi, stăpâni pe trupul nostru în timpul rugăciunii.

    Tăcerea cuvintelor şi a oricărui verbalism îngâmfat.

    Tăcerea ochilor: ochii închişi ori fixaţi pe Euharistie.

    Tăcerea fanteziei: să oprim cu blândeţe imaginaţia pentru ca să nu hoinărească şi să nu deranjeze.

    Tăcerea emoţiilor.

    Tăcerea minţii: este de ajuns un singur gând: "să fim prezenţi Veşnicului prezent".

    Tăcerea voinţei: a voi un singur lucru: să fim prezenţi lui Dumnezeu pentru a-l iubi din toate puterile.

    Tăcerea inimii: a iubi! a iubi! Să ne hotărâm să iubim, să vrem să învăţăm să iubim să iubim din toate puterile." era cel mai bun raspuns pentru tine

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca sunt anumiti injeri care vin viata noastra sa ne invete ceva, si noi pe ei, unii ne invata lumina, altii ne invata speranta, altii ne invata ca totul e trecator si efemer, chiar si cei care vin cu pareri negative si cu aparent intuneric, chiar si aceia care ranesc prin atitudine si comportament, toti care vin ne invata lectii importante, chiar si cele triste si care ne fac sufletul sa planga si sa mai acumuleze rani, care se vindeca in timp!asa ca e firesc sa te asortezi cu vremea de afara, sa alegi norii, sa lasi sufletul sa planga atunci cand vrea sa planga, sa il iei in palmele tale si sa il alini, apoi sa zambesti si sa te gandesti, ei/el au de pierdut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun sfat...promit sa-l urmez! stii piesa asta? https://www.youtube.com/watch?v=lUB-0u-rJ2g asculta...au dreptate...ramane dupa noi ceva....

      Ștergere