Am ascultat zilele trecute o cantareata de muzica populara din zona mea, imi amintesc ca in urma cu ceva ani, sotul meu, D-zeu sa-l ierte...a cautat sponsori pentru ca aceasta doamna a cantului codrenesc sa poate realiza cateva discuri, in cantul popular sunt aduse des aceste sentimente "parazite" cum sunt invidia , mania si consider ca aceste sentimente apar atunci cand stima de sine este scazuta,sentimentul valorii de sine si chiar a iubirii de sine este la cote minine, bursa trairilor personale ajunge sa-i impinga pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi care in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor, de unde si frustrari peste frustrari.... ce mi se pare mai grav e faptul ca le da interdictie la dragoste si bucurie, ma intreb atunci care e rostul gazduirii lor?? de ce se alimenteaza unii oamenii cu astfel de sentimente parazite? imi poate explica cineva???
Am gasit pe net o imagine haioasa, merita oare acesti oameni tratati asa? ce spuneti?????
ANA HOLDIS POP - Doamne, la dusmanii mei
Asculta mai multe audio diverse
Sursa imagine:
http://www.trilulilu.ro/MoNi_R7/83dbb688047cd2
Sentiment parazit, asa cum spui, pentru ca invidia roade rau, erodeaza sufletul... nu este bine sa ne bucuram de raul altuia, dar desi spunem asta nu avem cum sa nu ne bucuram daca acea persoana este una pe care nu o avem la suflet....asa este facuta fiinta umana din pacate!
RăspundețiȘtergereCa sa savurezi cu adevarat raul unui dusman, nici macar nu trebuie sa fie vorba despre un rau prea mare. Trebuie doar sa i se intample un lucru mic, dar pe care sa il simti cu mare satisfactie, ca o rasplata pentru lucrurile prin care te-a facut pe tine sa treci dusmanul respectiv. Asta inseamna ca trebuie sa si afli, in mod constant, ce face dusmanul. Dar aceasta problema este ca si rezolvata in ultima vreme, cand toata lumea isi impartaseste durerile, emotiile si regretele in retelele de socializare online. Ai sa observi, in felul asta, ca durerile il fac pe dusman mai vulnerabil si, deci, mai putin dusman.
RăspundețiȘtergereNu, nu este bine pentru că este dureros când alţii se vor bucura de răul tău.Nu cred că m-am bucurat vreodată de răul altuia, deoarece pur şi simplu nu am acel orgoliu, acea scânteie malefică care să mă lase să mă bucur atunci când cuiva îi este rău...
RăspundețiȘtergereMie imi place sa ma bucur,e una dintre putinele lucruri pe care pot sa le fac!!!
RăspundețiȘtergereNu este bine si stiu asta... insa recunosc ca poate s-a intamplat si la mine de vreo cateva ori sa ma bucur de raul altuia care mi-a facut mie personal ceva desi sa ma ierte Dumnezeu...nu este prea frumos.
RăspundețiȘtergereDaca dusmania consta intr-o razbunare, atunci omenia si bunatatea in ce oare? Niciodata nu am vrut raul altuia...cine rade la urma rade mai cu pofta!!!!!!
RăspundețiȘtergereAsta nu ineseamna sa porti dusmanie pe cel de dinaintea ta!!!!!