Si evident am incercat sa-mi raspund mie ce este de fapt curajul,ajungand la concluzia ca este de fapt decizia mea de a face ceva indiferent de consecinte, dorinta si puterea mea de a merge mai departe, oricat de potrivnice ar fi conditiile ,imprejurarile, atata vreme cat asta ma ajuta sa-mi ating scopul....aha! mi-am zis, e o nebunie si totusi? am forta morala sa merg mai departe?....mi-am dat seama ca imi asum un mare risc, dar, pe de alta parte aveam si dorinta de a -mi dovedi mie ca pot, pot sa obtin ce doresc!
Sunt Taur, de ceva timp, vedeam partea rea a lucrurilor si apoi partea buna, puneam raul in fata, mi-era frica de schimbari radicale, continuam sa merg pe drumul vechi, desi poate unele lucruri nu-mi placeau...nah!!!! dar acum mi-am propus o reconsiderare a atitudinii mele, cu riscul de a-mi pierde de moment starea de echilibru...greu cu curajul, dar mai greu mi-a fost fara el! acum ma simt eliberata! acum sunt eu, eu cea care stiu ca pot, pot daca vreau , pot sa infrunt pe cei care vor sa ma schimbe, am avut curajul de a spune" Nu" daca este absolut necesar si "Da" daca asa simt ca trebuie sa spun! Nu ma mai pitesc!
Asa am descoperit noul din mine, am descoperit ca am abilitatea de a-mi infrunta frica si pot merge mai departe asa cum vreau eu, nu cum vor altii!!!
Am gasit pe internet o povestioara cu talc:
"Lupisorii, mari amatori de carne de oaie. Si li se face pofta de oita intr-o zi si merg spre turma de oi, se apropie de turma pe deal si susotesc cum o sa intre ei in stana, pe la spartura din gard, dupa miezul noptii, o sa se strecoare, o sa ia o oaie si o s-o manance.Intreb acum si eu ceva, ati avut situatii in viata, cand raportandu-ne la povestioara de mai sus, ati refuzat sa mai faceti un pas ca sa gasiti alta "oaie" de frica sa nu mai primiti un par in bot?
Oaia experimentata, prietena ciobanului, aude discutia, asteapa subtil sa plece lupisorii si ii raporteaza la cioban.
Se face miezul noptii, ciobanul astepta pregatit la spartura cu ciomaga.
Pe cealalta parte cei doi lupisori. Unul dintre ei, du-te tu, ca esti mai curajos. Celalalt curajosul, baga capul prin spartura din gard, si ciobanul pe cealalta parte poc, cu ciomagul peste botul lupisorului cel curajos.
Paralizat de durere, pune labutele peste bot si-si trage capul din spartura din gard uitandu-se in ochii celuilalt lupisor.
Incearca si tu, ca pe mine m-a pufnit rasul."
Unii spun ca frica este" apanajul" animalelor inferioare, nu intamplator si intrebarea "Esti om sau soaricel?"...si tot eu vin sa mai intreb, exista oare o limita a curajului? pana unde putem merge cu curajul?????
Acest subiect va fi dezbatut luni 18 iulie la emisiunea " Cutiuta cu iluzii", la Radio Enigma Romania, puteti accesa urmatoarele link-uri pentru a ne asculta:
http://radioenigmaromania.ro/asculta-online
http://radioenigmaromania.ro
Id-ul de radio unde puteti lasa raspunsurile voastre este :radioenigmaromania
sursa imagine:
http://poze-fun.cere.ro/natura-Curaj-9-571.html
eu incerc sa fiu mereu eu, atat cat pot si cat imi permite societatea... dar in majoritatea timpul spun ce gandesc eu cu adevarat, ce cred eu, ce simt eu, ascult muzica pe care o vreau eu, ma imbrac cum vreau eu...
RăspundețiȘtergerecred ca echilibrul vine din a fi TU...
Parca e tot mai greu sa faci fata unor situatii in ziua de azi. Si chiar daca incerci sa schimbi ceva, nu pare sa conteze pentru cei din jurul tau. Majoritatea isi vad doar de viata lor si daca s-ar putea, doar lor sa le fie bine. Ba chiar unii chiar profita de sinceritatea si deschiderea pe care o arati .Nu le pasa ,nu mai dau atentia cuvenita ,nu –ti mai acorda incredere si respect . Acum ceva timp , după anumite intamplari din viata mea, m-am decis sa nu-mi mai pun sufletul pe tava ,sa-mi pastrez ceea ce ma face fericita doar pentru mine ,sa-mi zavorasc amintirile intr-un cufar si sa-l asez intr-un colt de suflet ,iar cand imi va fi dor sa-l deschid si sa-mi bucur ca un copil atunci cand primeste in dar o noua jucarie .Si stii de ce ????? Pe “ei” ,”ele” nu-i/ nu le doare de tine, nu pot intelege dimensiunea trairilor tale si de cele mai multe ori interpretarile pot naste suferinte mari . In fiecare zi te intalnesti cu oameni care nu fac altceva decat sa te loveasca, ca sa le fie lor un pic mai bine, desi nu le foloseste la nimic. Nu se imbogatesc şi nici nu devin mai destepti. Sunt rai pentru ca asa li se pare ca e normal. Cred ca ai inteles ca nu asta iti doreai tu de la lumea asta. Insa, oricat de mult ai încerca sa te comporti ca ei, nu vei putea fi multumita . Tu nu esti asa. Nu ai fost si nici nu cred ca-ti doresti sa te schimbi.Nici nu este bine .Ramai asa cum esti, cu felul tau si puterea ta de-a trece peste toate vicisitudinile vietii .
RăspundețiȘtergereSa ne ajute Dumnezeu pe toti, sa putem face mai mult bine!
Monica,
RăspundețiȘtergereMi-am dat seama ca cu cat am evitat mai mult o situatie,cu atat mi-a fost mai frica,acum mi-am infruntat frica si am spus lucrurilor pe nume!Ma comport cum vreau eu, vorbesc cum vreau eu, nu cum vor altii!>:D<
In primul rând pentru a învinge frica si a câştiga războiul trebuie să câştigi câteva bătălii mai mici şi astfel să câştigi experienţă şi încredere în tine.
RăspundețiȘtergereEste ca şi cum ai face un antrenament. Insă nu îţi antrenezi muşchii ci curajul, şi la fel ca la un antrenament normal începi cu greutăţile mai mici şi în timp ajungi la performanţă.
Cuvantul "curaj" este foarte interesant. El provine din radacina latina "cor", care inseamna inima, asadar a fi curajos inseamna a trai cu inima. Si numai slabanogii traiesc cu capul; fiindu-le frica, ei se inconjoara de siguranta logicii. Calea inimi este calea curajului. Curaj inseamna sa traiesti in nesiguranta, inseamna sa traiesti in iubire si incredere, inseamna sa te avanti in necunoscut. Curaj inseamna sa mergi pe carari periculoase. Viata este periculoasa si numai cei lasi stiu sa evite pericolele, dar e drept ca ei sunt deja morti. Un om cu adevarat viu, plin de vitalitate, se avanta intotdeauna in necunoscut. Acolo exista primejdii, dar el isi asuma riscul. Inima este vesnic gata sa-si asume riscul, inima e un jucator de noroc.
RăspundețiȘtergereCe este curajul de fapt? In notiunea de curaj intra o multime de fapte demne, fapte dintre care unele ni se par mici...altele mari,dar nu uita ca toate deopotriva vorbesc despre personalitatea ta. Acestea vor apara intodeauna dreptatea si adevarul. Cine nu- si recunoaste faptele trecutului sa nu vorbeasca de curaj.....ci de altceva?
RăspundețiȘtergereEu cred ca exista limite in toate,insa depinde de constructia fiecaruia.Sunt si eu un tauras care incearca timid sa schimbe multe lucruri si sper sa imi si iasa.Te felicit pentru ca ai reusit.
RăspundețiȘtergereVa e frica de ce va zice lumea despre voi? Nu o sa-i multumiti niciodata pe toti asadar… cautati-va si urmati-va cu bucurie si concentrare pasiunea!Va ascult cu placere emisiunea!
RăspundețiȘtergereO povestiora de pe net leghat de curaj:
RăspundețiȘtergereCiobanul si Moartea
Se spune c-a mers odata o baba prizarita si cu capul plesuv la un cioban si-a cerut sa-i deie o oaie.
- Da’ cine esti dumneata ca sa-ti dau eu o oaie? intreba ciobanul.
- Eu sunt Lungoarea, iar daca nu-mi vei da am sa te-nfierbant, si-am sa te-mbolnavesc, am sa te fac sa tresari in somn si sa vorbesti aiurea.
- Fugi cucoana de-aici, vezi-ti de treaba ta, n-am timp de tine!
- Bine, bine, las’ ca vei vedea ce vei pati! Si n-apuca Lungoarea sa se departeze prea mult, ca pe cioban il si luara durerea de urechi, fierbinteala la cap si intunecimea inainte ochilor.
- Deci asa sta treaba, Lungoareo! Si trase omul nostru cateva guri bune de apa neinceputa trecuta prin ceapa, apoi lua niste buruieni de leac pentru lungoare si le manca. Si astfel scapa fara probleme de doamna Lungoarea.
A doua zi veni la dansul alta baba, neagra ca taciunele si plina de bube pe fata si ii ceru tot o oaie. Era Ciuma, care nu glumea cu omul nostru. Acelasi peisaj si aceeasi finalitate precum cu Lungoarea. Ciobanul o alunga fara sa stea prea mult pe ganduri si-o ameninta ca o s-o sparga cu strigneala. Zis si facut, a scapat si de Ciuma.
A treia zi vine la dansul o baba garbova si mult mai prizarita decat celelalte doua de dinainte si ii cere tot o oaie. Era Holera, care va dati seama, a avut parte de acelasi deznodamant. Ciobanul lua cativa spini de holera, ii puse la fiert, turna putin cheag inauntru si-apoi bau toata zeama dintr-o dusca. La revedere si cu Holera.
Dupa vreo cateva zile, merse la cioban o baba asa de uscata ca tot ciolanelul i-l puteai vedea, numai umbra era de ea. Avea intr-o mana o coasa, iar in cealalta o secere. Ii zise ciobanului:
- Mai ciobane, da-mi oaia cea mai grasa!
- Da cine esti dumneata ca sa-ti dau eu o oaie? intreba ciobanul.
- Da-mi cand iti spun! zise aceasta manioasa, ca eu sunt Moartea si de nu imi dai o oaie o sa-ti curm zilele!
Ciobanului i se facu parul maciuca in cap si temandu-se sa nu-i curme zilele ii dadu oaia cea mai grasa pe care o avea in turma. Dupa care, batrana ii spuse:
- Dupa cum vezi sunt foarte slaba asa ca sa ma ajuti sa duc si oaia acasa!
Ciobanul, vazand ca n-are incotro, ce era sa faca? Lua oaia in spinare si pleca spre casa Mortii. Ajunsi acolo, vazu o multime de lanturi infasurate de jur-imprejurul casei Mortii.
- Matusa, ce rost au lanturile astea? intreba el pe Moarte.
- Lanturile acelea sunt vietile oamenilor din lume, iar numarul verigilor de la fiecare lant spune cate zile au.
- Woow, ce tare! Si care e lantul meu? intreba ciobanul.
- Ei, dragul matusei, lantul tau e cel de colo, care mai ca e cel mai lung dintre toate… Era de doua ori intins in jurul casei.
- Si cat am sa mai traiesc eu, mamaie?
- Ce intrebare mai e si asta? Atata pana ti s-or termina verigile, raspunse baba.
- Aaaa, daca asa sta treaba, mamaie, apoi ramai sanatoasa, eu ma introc in treaba-mi de unde am venit si-mi iau si oaia indarat!
- Ba nu pleci nicaieri, lasa-mi oaia ca altfel te omor!
- Ba nu-ti las nimic, ca dumneata nu ma poti omori cu zile. Lasa ca ti-oi da eu dumitale o oaie cand mi s-or sfarsi zilele. Pana atunci insa, mai pune-ti pofta-n cui si alta data sa nu mai faci ce-ai facut cu mine, ca nu stiu zau cum ti-a merge.
Si rostind ciobanul cuvintele acestea, apuca iarasi oaia in spate, iesi cu ea din casa afara si se cam duse. Iar Moartea ramase cu buzele umflate.
Mult succes si ai CURAJUL de a fi tu insuti si de a-ti trai viata frumos! Eu sunt alaturi de tine in calatoria ta! :)
Bucurie si Echilibru!
Trebuie sa luam exemplul copiilor..
RăspundețiȘtergereUitati-va la un copil care abia invata sa mearga cat de curajos este.
Va dati seama de cat curaj este nevoie pentru a sta pe picioarele lui, fara sa se sprijine de ceva?! Sigur ca da, intr-o prima faza va cadea si se va lovi, dar din asta va invata, iar data viitoare va sti cum sa procedeze ca sa-si mentina echilibrul. Va persevera, se va ridica si va incerca sa mearga din nou… altfel nu va invata aceasta deprindere niciodata. Isi va face si mai mult curaj chiar daca stie ca poate va cadea din nou. Pana la urma, dupa munca asidua si plina de entuziasm, va invata sa mearga. Succesul este acum de partea lui. Uraaaaa! Si astfel, vor aparea primii pasi. O adevarata reusita. :)
Ei bine, asa este si in viata. Invata sa ai incredere in tine la fel cum inveti sa mergi!!!
Draga Tasha,
RăspundețiȘtergereIn viata trebuie sa ai curajul sa lupti pentru ce este al tau, pentru iubirea ta, pentru sufletul tau! Doar iubirea iti da acea stare de bine perpetuu, de zbor printre norii pufosi, zbor ce multora le este necunoscut! Zboara, pluteste....norii pufosi asteapta...
Cu drag, Omul de departe!
Va e frica de vorbitul in public? Mergeti si vorbiti in public!
RăspundețiȘtergereVa e frica de socializare? Mergeti si gasiti cat mai multe cercuri de socializare! Aruncati-va in ele!
Va e frica de ce va zice lumea despre voi? Nu o sa-i multumiti niciodata pe toti asadar… cautati-va si urmati-va cu bucurie si concentrare pasiunea!
Va e frica de succes si de consecintele acestuia asupra tuturor? Experimentati-l mai intai si apoi dati-va cu parerea!