Am intrat azi pe un forum,mi-a atras atentia un topic,in care se vorbea despre ceea ce am luat drept subiect al articolului meu,adica - experientele in dragoste,rostul lor si ce importanta au in viata noastra.
Am sa dau copy paste la un pasaj din acel topic scris de Iarina:
"Dragostea seamana cu desenele acelea pe nisip. Suflam nisipul intr-o parte azi, se iveste o floare, parul dat dupa ureche, o glezna julita, o mica zgarietura. Daca dam cu palma peste aceste imagini, daca vine o pala de vant si ne strica desenul sau doar il schimba, va fi practic imposibil sa mai refacem peisajul anterior. Un alt fel de "dust in the wind.......N-ati observat niciodata ca uneori ceea ce ne atrage la inceput la cineva ajunge sa ne displaca spre sfarsitul relatiei? Ce ne impinge spre el ne indeparteaza ulterior. Cum va explicati asta?"
Buna intrebarea Iarinei...nu-i asa??
In emisiunea mea de ieri,un ascultator mi-a spus ca ar fi adeptul post-it urilor care sa avertizeze pe cei din proximitatea sa asupra eventualelor schimbari....sa le dea de gandit....isteata treaba nu-i asa? ca un ultimatum,la o adica...hm! interesant,nu?
Dar atunci ar fi cazul sa ne lipim si pe frunte un post-it...avertizand pe cei care ne doresc,ca nu suntem dispuse/si sa mai primim lovituri,ca sufletul ne este ranit si ca eventual am accepta leacuri...ei,dar daca cineva ar descoperi leacurile...ar fi miliardar,ar sta lume multa la rand sa cumpere chiar si rezerve...pentru ca nu stii niciodata cand te mai loveste o noua "calamitate" si de aceea suflam uneori si-n iaurt,de frica sa nu ne ardem...
Ei dar astia sunt categoria aia a patitilor,a celor care refuza din prea multa precautie o noua experienta...
Majoritatea insa o iau mereu de la capat...nu intamplator se spune ca inceputurile sunt cele mai frumoase... ei sunt vesnic entuziasmati,vesnic indragostiti,chiar daca abia au iesit dintr-o relatie si inima lor e facuta franjuri,mai conteaza??...am auzit adesea spunand chiar si din gura prietenelor mele"n-a fost sa fie...dar nu-mi pierd speranta...next please!"chiar ieri mi-a scris o prietena pe fereastra de YM acest lucru...ce pot sa zic????? poate e bine sa tii inima in palma si sa o oferi si altora...sa mai incerci...ca vorba ceea cui ii este frica de apa nu maninca peste....dar oare nu inseamna asta pe undeva ca repetam mereu clasa? ca suntem incorigibili????...sunt intrebari la care poate as vrea sa primesc raspunsuri ...intrebari pe care mi le pun mie si pe care poate vi le pun voua...e bine sa fii deschis noilor experiente sau te potolesti si-ti stapanesti sentimentele inchizandu-te in tine?
Si pentru ca unul dintre ascultatorii mei mi-a spus candva...as prefera sa ne spui tu intai parerea ta...voi incerca sa ma conformez dorintei lui..si sa spun ca eu,eu in fata dragostei sunt mereu un copil,mereu invat...si mereu ma simt datoare sa asimilez mai mult...nu-mi pierd speranta,chiar daca sufar,pentru ca eu daca nu sunt indragostita,nu simt ca traiesc!euforia inceputului, sigur ca nu pastreaza intensitatea constanta ,dar, daca poti trai cu cat ramane eu zic e minunat!:)
Am sa dau un citat si Osho,citat care mi se pare ca spune multe:"oricat de dureroase ar fi experinetele iubirii,patrunde in iubire fara sa eziti,pentru ca,daca o eviti,asa cum fac majoritatea oamenilor,vei ramane blocat in ego,iar viata nu-ti va mai fi un pelerinaj...nu va fi un rau care curgespre ocean ci o mlastina" s-ar parea a fi un indemn demn de urmat de noi toti!
RăspundețiȘtergereCalitatea si durata dragostei depind de gradul de maturitate si de sinceritate al partenerilor, de caracterul si temperamentul lor, de taria de caracter a acestora sau de viciile ascunse ale inimii si de natura iubirii.
RăspundețiȘtergereTot ceea ce traim se imprima in noi,se reflecta si ne face ceea ce suntem in prezent.Experintele ne fac sa ne maturizam,sa crestem.Frumusetea dragostei este tocmai asta:toata experienta din lume nu-ti va folosi la nimic,suntem ca niste copii naivi in fata ei,nu conteaza cati ani
RăspundețiȘtergereai,ce pregatire ai,cat de inteligent sau avut esti,toti suntem egali in fata ei.Totul se sterge cu buretele si simti ca poti face orice,sa o iei de la zero..Vorba aia:"dragostea e oarba"
Am scris cu mai mult timp in urma un blog „Curajul de a iubi iar”....am sa redau un fragment care poate costitui un potential raspuns :
RăspundețiȘtergereDe multe ori ne e frica sa credem in viitor tocmai pentru ca o simpla greseala ar putea sa ne dezamageasca total.Si atunci nu mai ai curajul unui nou inceput de teama ca se va sfarsi la fel cu aceleasi tristeti ,regrete si suflet sfaramat in mii de bucati . Dar merita oare sa pierzi atatea doar de teama? Te simti intotdeauna pregatit sa o iei de la zero alaturi de cineva, sa ii cunosti aptitudinile, defectele si iar sa petreci un un numar de ani din viata ta pentru ca apoi sa o lasi si pe ea si sa incerci din nou? De unde vine acest ciclu? Si de ce oare nu ne este dat sa gasim persoana potrivita la timpul potrivit? Sau macar dupa doua, trei esecuri… dar nicidecum dupa atatea… si dupa atatia ani pierduti. De ce sa te razgandesti subit dupa ce ai iubit cu adevarat o persoana? Ce oare ti-a placut atatia ani la ea si la un moment dat nu-ti mai place? Si de unde curajul acesta sa o iei mereu de la capat?E revoltator sa fii deceptionat mereu. Si totusi admirabil sa o incerci din nou, mereu, fara sa te lasi batut. O fi omul slab si cu numeroase defecte, dar acest curaj, aceasta dorinta de a gasi dragostea e impresionanta.Dar pentru acest lucru iti trebuie curaj si determinare .Nici un exemplu ,nici un sfat ,.nici o terapie nu te poate ajuta in aceste momente cand inima se incapataneaza sa iubeasca .Ea stie ce –i mai bine pentru ea si pe cine alege sa iubeasca .Intrebarile vor exista mereu si probabil raspunsurile niciodata. De ce oare incompatibilitatea nu se remarca la timp? Chiar este necesar sa petrecem atat timp alaturi de o persoana pentru a ne da seama ca nu e pe aceeasi unda cu noi? Oare poate un lucru material sa distruga un lucru atat de sacru precum dragostea? Poate singurul lucru sacru de pe pamant?Intrebari retorice .Raspunsuri neasteptate .Cu drag, pentru tine suflet de copil indragostit !
Doar se stie foarte bine ca nici macar o viata nu ajunge pentru a te cunoaste pe tine insati, dar mai ales pe aproapele nostru. Si daca suntem dezamagiti pentru ca s-a dovedit a nu fi pentru asteptarile noastre asta inseamna ca, gata, am cunoscut-o? Si trecem la alta?Si ce anume ne ofera siguranta ca nu o vom pati iar? Se poate sa fie o relatie perfecta un timp lung si apoi tot farmecul sa dispara asa deodata? Unde anume s-a gresit? Pentru ca nu am acordat destula importanta cand a trebuit sau poate pentru ca uneori incercam sa scoatem tot frumosul din ceva din care nu exista? Caci sunt anumite lucruri pe care oricat ar incerca omul sa le indrepte sau sa le schimbe nu se poate, si totusi se chinuie.Ambitia va fi mereu o calitate rara, dar deosebita la cei care stiu cand sa o foloseasca. Greseala provine si din necunoscuta diferenta dintre ‘a tine’ si ‘a iubi’. Poti sa tii la o mie de persoane, dar poti sa iubesti doar una.Dragostea adevarata e unica si trebuie apreciata atunci cand exista, pentru ca altfel apare riscul de a o pierde. Sa spui te iubesc atunci cand simti inseamna a te naste din nou, a-ti oferi tu singur o noua viata. Si numai cei care iubesc stiu cat de frumoasa este aceasta viata.Dragoste si fericire!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereSpunem, de multe ori, păşind care mai ţanţoş, care mai pe burtă, când ieşim dintr-o relaţie, “Gata, mi-am învăţat lecţia, nu voi mai face niciodată x, nu voi mai spune niciodată y, nu voi ierta niciodată z”. Învăţăm vreodată ceva? Sau, dacă da, vom mai avea ocazia să aplicăm ceea ce am deprins?..greu de spus!
RăspundețiȘtergereEi,stii cum se spune...– profesorii apreciază elevii entuziaşti
RăspundețiȘtergereModul cel mai bun de a reuşi în aceste încercări este să ai încredere în tine, fără să te umfli în pene ca un păun/a. Va trece cu vederea lispa ta de exprienţă, apreciindu-ţi eforturile....
Profesorii apreciază elevii entuziaşti – aşa că nu îţi fie teamă să fii deschis şi să îi dai ocazia să te înveţe lucruri noi.Succes tuturor temerarilor!
Exista o minciuna impartasita in orice iubire de simt comun, o iluzie binefacatoare. Partenerii negociaza de fapt sa iubeasca propriile proiectii, respectiv ceea ce celalalt nu regaseste in sine si vede in celalalt. Relatia de iubire rezista exact atat timp cat cei doi reusesc sa se oglindeasca narcisic unul in celalalt mai mult decat in realitate. Astfel ca narcisismul fiecaruia alimenteaza si potentiaza relatia de iubire.
RăspundețiȘtergereEu,trebuie sa recunosc ca am incercat niste experiente pe calea eterului,in virtual..dar n-au functionat...
RăspundețiȘtergereIntotdeauna am considerat ca din ceea ce mi se intampla mie si celor din jurul meu,se poate invata
cate ceva,altfel de ce trenul vietii ar mai avea atat de multe vagoane...unii,pe traseu, le inmultesc,
altii le cam uita prin diverse gari.
Incercam cumva sa explic de ce sunt acum pe acest site, cred ca pentru ca tocami am invatat,intre
timp,cate ceva si am ajuns la concluzia ca:daca ai intentia si vrei ceva serios,trebuie sa alegi locul
care iti poate oferi acel sentiment de siguranta de care avem nevoie fiecare.
E clar ca in lumea pe care o ofera internetul,fiecare isi poate crea o imagine,pe care apoi sa o ofere
cu nonsalanta celor care raman strict in aceasta lume si accepta in viata lor iluziile respective,nu doar
ca fiind generatoare de simple visuri.