Cum e sa nu-l mai ai alaturi de tine pe cel care a fost jumatatea ta in toate sensurile? v-ati gandit la asta? cum e sa te intelegi cu cineva din priviri, cum e sa nu spui nimic si sa inteleaga totul din prima? cat de tare poate sa zguduie pe cineva disparitia jumatatii, n-au cum sa stie si sa simta decat cei in cauza...
Cert este ca anumite zile ale anului iti aduc aminte de tot, n-ai cum sa scapi de amintiri... in seara asta daca nu m-ai fi parasit acum 11 ani ...casa ar fi fost plina de oaspeti asa cum se intampla de fiecare data cand te sarbatoream dragul meu Vasile, azi era ziua ta de nastere, ai fi implinit 62 de ani.....
Nu-l mai cert pe Cel de sus, ca mi te-a luat...am plans si am urlat destul cand nu m-a vazut nimeni, dar o data cu plecarea ta ai luat si o parte din mine, nu mi-am plans prea des durerea de vaduva pe acest jurnal, pentru ca oricum asa cum am scris mai sus, nimeni nu intelege asta...doar cei care au trecut prin asa ceva, am incercat sa scriu despre cu totul si cu totul altceva sa pot uita si sa pot merge mai departe de dragul fetelor mele si asa cum mi-ai spus tu"sa nu ma plangi ... lacrimile tale nu ma lasa sa ma odihnesc..."...oricum faptul ca am strans in mine durerea s-a simtit total acum 10 ani cand am luptat din rasputeri cu acea boala crunta si pe care am invins-o, pentru ca TREBUIA!!trebuia de dragul fetelor sa merg mai departe....dar e cumplita maladia tristetii, organismul uita sa se mai apere, trupul parca isi pierde busola si nu mai stie incotro s-o ia...sufletul se usuca de durere si mintea o ia razna....
Am facut o reconciliere cu Papusarul Sef, i-am promis Lui ca ma voi reinventa, ca-mi voi revarsa iubirea spre semenii mei, pana la regasirea cu tine, omul vietii mele in vesnicie, asta mi-a adus cumva o pace si o seninatate in suflet, si ... astept impacata cu destinul Legile Cerului, SUNTEM TRECATORI, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla... acum insa nu ma grabesc sa te intalnesc, azi - maine se va naste prima noastra nepotica - Emma - Alexandra, Bianca va fi mamica..stiu ca ti-ai fi dorit sa ajungi momentul, dar...de acolo de sus vei fi ingerul lor....o sa le pazesti.
Gandurile din seara asta au fost un omagiu adus tie nepretuitul meu drag, alaturi de flori la cimitir si o rugaciune, o lumanare aprinsa, Dumnezeu sa-ti vegheze somnul de veci, n-am sa uit niciodata sufletul tau bun si mare, fii ingerul nostru de acolo de sus, da-ne puterea sa mergem mai departe!
Se pare ca fiecare dintre noi tinem cumva incuiate, ferecate, parti din noi care nu ies la iveala decat in prezenta unor anumite persoane, se pare ca acele persoane iti lasa in mod vadit un spatiu de exprimare, de intelegere, mai cu seama cand e vorba de spatiul iubirii, atunci esti dispus/a sa dai parti din tine si nu pierzi din energie, nu te simti secatuita, dimpotriva te incarci cumva, simti o stare de liniste, te simti mai bun/a si ai curajul sa spui tot ce pana atunci parca ti s-a parut tabuu.
Am intalnit oameni vis-a-vis de care am avut o rezonanta aparte, oameni de o naturalete si un firesc deosebit cu un impact special, care m-au inspirat si care m-au facut sa dau tot ce aveam mai bun in mine...in acest moment parca un rau de amintiri curge prin mintea mea si simt ca nu pot sa-l stavilesc, pentru ca imi vin in minte oamenii pe care i-am iubit, oameni care m-au iubit, oameni care m-au dezamagit dar si oameni pe care eu i-am dezamagit, si ma intreb oare de unde am avut acea super putere sa merg mai departe? cum de nu mi-am construit ziduri de protectie...de ce m-am deschis in continuare? de ce am crezut in forta binelui dupa toate dramele emotionale prin care am trecut?
Toata viata asta facem, arhivam amintiri, dar care se declanseaza uneori asa spontan la un semnal, un cuvant, o melodie, un ceva care te face sa te gandesti, te lasi surprinsa de tot frumosul acelor momente care se deruleaza in mintea ta ca un film mut in care protagonistul /a esti tu... intri intr-o aparenta vulnerabilitate si sufletul tau tanjeste dupa ceva nedefinit, ai vrea sa porti masca indiferentei, dar nu poti, amintirea te domina, isi cere dreptul ... si te obliga sa spui - A FOST FRUMOS!
Cred ca toti avem un loc de bine unde depozitam amintiri, unde ne regasim, pe care il ingrijim si pe care il vizitam din cand in cand....acolo unde copilul din noi gaseste "jucaria "care i-a placut si care ii incarca sufletul si mai mult decat atat ii da resursele necesare sa mearga mai departe, important e sa nu uitam drumul spre acel loc....azi am imbracat acel loc intr-o poleiala mestesugita si i-am spus:
VOI REVENI!!!
A mai trecut un timp...un timp al bucuriilor, al asteptarilor, al drumurilor prin suflet, sau cum spunea Nichita odinioara"preumblare prin sinele lucrurilor", n-as putea sa definesc starile care m-au "accesat" sau pe care le-am accesat ci poate doar nostalgia regasirii eului meu in toate cele care mi-au incarcat sufletul si inima.
Un alter ego, care m-a plimbat cumva prin amintiri, senzatii si trairi aparte dar care mi-au dat un elan si un optimism impetuos de dorinte si aspiratii noi....si care cumva m-a privit ca la o ancheta si mi-a spus" -iti aduci aminte suflete?"... "- da ", i-am raspuns eu cumva timid....mi-aduc aminte de jucariile vietii, dar imi aduc aminte si de destin, de singuratate, de existenta, de iubire ca de moarte nu vreau sa aud!
Imi aduc aminte cum mi-a framantat sufletul de fiecare data cand m-am indragostit, parca si acum patineaza pe gheata limbilor ceasurilor trecute, imi amintesc cum zambeam fara motiv si cum radeam in tacere de parca eram alaturi de el....imi aduc aminte de tot, nimic nu s-a sters din mintea mea, doar asa m-am putut cunoaste mai bine pe mine, pe Olga de acum, cea care a depasit barierele timpului si a spatiului, cea care a cunoscut dimensiuni si laturi omenesti nebanuite, cea care a iubit dezinteresat, pur si adevarat, cea care a trecut granitele posibilului de atatea ori fara frica de esec, cea care a inotat pe ape adanci( desi nu stie sa inoate) cea care a suferit din dragoste dar care tot in dragoste si-a gasit alinarea! Mi-am exprimat curajul prin imaginatia mea temerara, cutezatoare si m-am simtit de multe ori invincibila, mi-am tinut adesea subconstientul ocupat uneori chiar cu zambete dureroase, n-am purtat ranchiuna nimanui pentru ca am vrut sa vad mereu fata luminoasa a vietii - iubirea! si am realizat ca, cu cat iubesti mai multi oameni si in general mai mult, devii mai bogat sufleteste si cand cerul sufletului tau e plin de stele, nu ti-e frica de intuneric niciodata! Noaptea infinitului devine din ce in ce mai luminoasa cu fiecare stea care rasare acolo, adunati asadar stele pe cerul sufletului vostru oameni nebuni traitori intr-o lume frumoasa, bucurati-va de nebunia vietii la maxim!
Gabriel Liiceanu spunea ca " intr-o lume in care se gandeste plat, sters, impersonal, deci intr-o lume in care nu se gandeste deloc, ceea ce iti poti dori mai mult este nebunia de a gandi pe cont propriu" subscriu!! traiti asadar cu mintea voastra, lasati gandurile sa rodeasca si bucurati-va de fiecare punct luminos de pe harta sufletului vostru!Nu exista usi interzise cand iti doresti cu adevarat ceva - indrazniti asadar sa fiti voi insiva!
Sursa imagine - internet
Fiind de ceva timp la microfonul unui radio, mi-a fost dat sa aud si sa vad multe...dar sportul asta a luat o amploare extraordinara in ultima vreme, toti isi dau cu parerea ...ca li se cere ori ba parerea esti nevoit sa inghiti tot ce auzi, suntem un popor vocal frate! noi le stim pe toate!!! unii dintre noi ne umflam in penele moralitati si sub apanajul asta nu acceptam parerea altora...stai asa fratioare, ca nimeni nu detine adevarul absolut sa te bati mereu mon cher pe piept ca le stii pe toate! ...dai in parerita cronica si ne sufoci pur si simplu!! sau te sufoci la un moment dat!
Nu ne mai respectam intre noi, nu mai avem rabdare sa ascultam pe celalalt, dam in cap din prima si o tinem asa, ne aprindem la prima scanteie si daca cineva mai pune paie pe foc...ala esti!! te arde ca lumea! ma intreb si eu retoric ...oare cui foloseste ca ai tu dreptate si incerci cu tot dinadinsul sa-mi arati mie acest lucru? M-am saturat de flecari si clantai care mereu se dau desteptii lui peste prajit! e adevarat ca dreptul la libera exprimare apartine tuturor, dar unii prea si-l exercita, au ochiul critic si intransigent, nimic nu le scapa, destepti foc...priceputi la toate, la politica, la femei, la fotbal la bucatarie, la radio....la muzica....au ajuns formatori de opinie pe chaturi, pe forumuri, pe site-ri incat datul cu parerea de la vladica pana la opinca ar trebui declarat sport national!
Suntem noi latini si sangele nostru fierbinte provoaca logoree nu doar efuziuni erotice?...sau cum sa-mi explic? ma ajuta cineva?? eu stiu o vorba veche..cand doi iti spun ca esti beat ...du-te domnule si te culca! Sau esti gansacul cu doua capete si nu stiu eu?
Pentru unii poata sa para insignifiant ce voi scrie in acest eseu, pentru mine inseamna totul, da! iubirea inseamna totul! pentru anumite persoane inseamna putin ce ofera, pentru mine inseamna enorm sa simt ca sunt iubita, o zi de iubire impartasita la maxim poate insemna uneori un an. sau poate chiar ani!
Nu ma refer la iubiri virtuale, ele vin asa cum pleaca, masturbatorii de pe Facebook sunt de actualitate, labari care vand praf de iubire adevarata in ochii tutelor care pun botul la vrajeala lor de doi bani, exploatandu-le prostia si mai apoi laudandu-se ca i-a oferit un orgasm pe web...misogini care baga toate femeile in aceeasi gramada...ci la acele reale....unde iubirea e decantata, lipsita de orice farama de interes meschin, e pura ...si simti ca vrei sa fii cadoul lui/ei pentru anii ce vor urma, vrei sa te daruiesti pur si simplu! sa faci pariu pe iubire si sa te lasi castigata!...nu stiu daca exista o limita a normalului, sau daca exista, ce inseamna si cum o definim cand e vorba de iubire, stiu doar ca iubirea poate depasi orice limite, se poate ajunge la trepte dementiale atat timp cat ele sunt acceptate de ambii ....se spune adesea sunt nebun/a dupa tine! unii nu constientizeaza ce inseamna asta, nu realizeaza ca insemn enorm de mult pentru partener ca pur si simplu sunt perechea visurilor lor! Cand un barbat te apara atunci cand toata lumea e cu critica pe tine, in seamna ca te iubeste! pastreaza-l dom-le ca nici nu stii ce comoara ai langa tine!nu toti barbatii fac asta, nu toti verbalizeaza, dar sentimentele oglinda sunt graitoare, vorbesc de la sine ...vezi in celalalt lumea ta!
Se spune ca iubirea este o celula stem, cand ajunge la cel care are nevoie devine un adevarat panaceu, te vindeca de toate relele, unii au nevoie de cuvinte iubitoare (ma aflu printre acele persoane....!) fiecare cu "fractura" lui, dar pentru mine iubirea acopera un gol, o lipsa, o nevoie, e magica, este acel paradis ad-hoc care te cuprinde oriunde te-ai afla, este ceva dumnezeiesc care doar poate fi simtit nu si explicat!! Daca nu a detectat sufletul vostru iubirea, inca nu e tarziu, ea poate sa apara cand nici nu te astepti, si nu uitati, a fi cu cel iubit e sinonim sa fi cu tine insuti....sunt momente cand ne smulgem inima din piept, de dor, dureri sau distante, dar ea iubirea te transforma pur si simplu, intineresti cand iubesti si simti ca ai o energie cum n-ai avut niciodata...si mai e ceva, dragostea adevarata se vede la suferinta pentru ca la bine e usor sa fii indragostit...nu stiu cate" capitole" o fi avand iubirea si nici nu ma intereseaza stiu doar ca in dragoste e nevoie de doi si poate fi infinita atunci cand este adevarata!
Sa va fie bine dragilor si tineti minte - dupa bine vine foarte bine, hai sa incercam sa fie poarta noastra spre bucurii nelimitate, spre curaj nemarginit, spre frumos!
Viata asta uneori mi se pare un adevarat travaliu si tare as mai vrea sa existe un pilot automat, sa dai un click sa scapi de conflictele interioare, pentru ca da....uneori gandurile se bat intre ele, momentul cheie uneori intarzie si uite asa framantarile te macina, cauti un reper, el nu apare, esti terorizata de termeni de comparatie, te autosabotezi pur si simplu!
Probabil ca in acest moment nu sunt suficient de motivata, ma confrunt cu gandurile, actiunile mele, caut solutii, imi pun toata energia la bataie, eforturile mele parca nu sunt incununate de succes, negociez .... aplic si tehnica compromisului pentru ca altminteri nu pot merge mai departe, caut un echilibru pur si simplu!
Sunt o persoana asertiva, accept si respect punctele de vedere ale celorlalti atat timp cat ele nu lovesc prea mult in principiile mele, am abilitatea de a primi si oferi complimente, de a-mi exprima deciziile si dorintele si exprim deschis emotiile ... nu ma incurca prea tare nici starile de discomfort sufletesc, depasesc usor si neintelegerile cu cei din jur, realizez ca doar prin comunicare pot sa obtin ceea ce imi doresc, insa nu-mi place sa fiu manipulata, am puterea sa spun " da" sau" nu" cand se impune...si totusi astazi parca as vrea sa pun totul pe pilot automat!
Poate ar trebui sa daram zidul care l-am construit de ceva ani in jurul meu, pentru ca asa am fost noi construiti sa avem pe cineva alaturi, poate imi lipseste si mie aceea intimitate, acel cineva cu care sa pot vorbi tot ce-mi trece prin minte, cineva important pentru sufletul meu, cineva care sa ma tina in brate si sa-mi spuna o vorba buna atunci cand sunt trista, cineva cu care sa pot visa si apoi sa duc visul in realitate, cand iubesti simti ca poti muta si muntii din loc...din pacate suntem prea putini luptatori, sau daca suntem facem munci de Sisif, regele din Corint osandit de Zeus trecea prin desarte sacrificii zilnic...poate si" stanca" mea e prea mare in acest moment...s-o fi gasind sa ma ajute si pe mine cineva?
Povestile de viata ale teranilor le scrie El, Papusarul Sef stie ce-i mai bine pentru fiecare dintre noi, dar, tare as dori sa stiu daca ma asteapta si pe mine undeva...cineva....vreau flash-uri din sens opus care sa-mi inunde habitaclul sufletesc!
De la o vreme incoace sunt Zen, ma simt inconjurata de frumos, de oameni alesi, de zambete sincere si calme, de ganduri bune, de culori vii si de decizii importante pe care va trebui sa le iau in curand. Ma simt o persoana norocoasa,( chiar discutam la telefon cu buna mea prietena Rodica Subtire despre acest aspect ieri...) cam tot ce imi propun duc la bun sfarsit si uneori nici nu stiu cum sa-i multumesc Lui pentru tot ce-mi ofera.
Doresc sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca asa sunt eu construita, sa leg prietenii cu oameni buni si frumosi de la care am de invatat mereu cate ceva, candva ma voi aseza pe un fotoliu si voi fi mandra de tot ce voi putea povesti nepotilor mei pe care abia astept sa-i tin in brate.
Ca sa vezi ce-mi trece prin cap in aceasta dimineata frumoasa de Vineri, cand la Satu Mare e deja soare, cand totul mi se pare luminos, stralucitor afara dar si in sufletul meu, peste exact 3 ore plec in Grecia, pentru unii ziua o sa para insipida, pentru mine e una de vis, ma duc spre liniste( culmea, marea ma linisteste...!!! ) marea imi ia toate grijile din minte, le duce in larg si ma intorc de fiecare data eliberata de apasari, angoase sau mai stiu eu cum sa le numesc acele stari(combinatie alb -negru, dar parca mai mult negru...) cand simti ca e prea mult si parca nevoia de eliberare e imperios necesara.
Ma gandeam acum cat de importanti sunt prietenii mei pentru mine, ii iubesc si trebuie sa recunosc ca ma intregesc, fara ei nu m-as simti intreaga, cu ei alaturi ma simt mai sigura pe mine...si chiar voi aborda un subiect intr-o viitoare emisie in care voi dori sa vorbim despre siguranta...ce inseamna siguranta pentru voi? pentru mine inseamna familia mea si curcubelul intins spre bunii mei prieteni, pentru ca in fiecare dintre ei exista un inger, eu trebuie doar sa-i las sa-si deschida aripile sa ma poata proteja, si e minunat sa te simti in siguranta, sa stii ca tu contezi pentru cineva si ca si-ar da parte din tine ca tu sa mergi mai departe.Mi-am dorit mereu prieteni care sa stie exact ce-mi doresc, nu-i strig niciodata, dar ei stiu mereu cand eu am nevoie sa-mi fie aproape si e minunat acest lucru! Va multumesc prieteni!
