Ganduri matinale

 

     De la o vreme incoace sunt Zen, ma simt inconjurata de frumos, de oameni alesi, de zambete sincere si calme, de ganduri bune, de culori vii si de decizii importante pe care va trebui sa le iau in curand. Ma simt o persoana norocoasa,( chiar discutam la telefon cu buna mea prietena Rodica Subtire  despre acest aspect ieri...) cam tot ce imi propun  duc la bun sfarsit si uneori nici nu stiu cum sa-i multumesc Lui pentru tot ce-mi ofera.
    Doresc sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca asa sunt eu construita, sa leg prietenii cu oameni buni si frumosi de la care am de invatat mereu cate ceva, candva ma voi aseza pe un fotoliu  si voi fi mandra de tot ce voi putea povesti nepotilor mei pe care abia astept sa-i tin in brate.
   Ca sa vezi ce-mi trece prin cap in  aceasta dimineata frumoasa de Vineri, cand la Satu Mare e deja soare, cand totul mi se pare luminos, stralucitor afara dar si in sufletul meu, peste exact 3 ore plec in Grecia, pentru unii ziua o sa para insipida, pentru mine e una de vis, ma duc spre liniste( culmea,  marea ma linisteste...!!! ) marea imi ia toate grijile din minte, le duce in larg si ma intorc de fiecare data eliberata de apasari, angoase sau mai stiu eu cum sa le numesc acele stari(combinatie alb -negru, dar parca mai mult negru...) cand simti  ca e prea mult si  parca nevoia de eliberare  e imperios necesara.
     Ma gandeam acum cat de importanti sunt prietenii mei pentru mine, ii iubesc si trebuie sa recunosc ca ma intregesc, fara ei nu m-as simti intreaga, cu ei alaturi ma simt mai sigura pe mine...si chiar voi aborda  un subiect intr-o viitoare emisie in care voi dori sa vorbim despre siguranta...ce inseamna siguranta pentru voi? pentru mine inseamna familia mea si curcubelul intins spre  bunii mei prieteni, pentru ca in fiecare dintre ei exista un inger, eu trebuie doar sa-i las sa-si deschida aripile sa ma poata proteja, si e minunat sa te simti in siguranta, sa stii ca tu contezi pentru cineva si ca si-ar da parte din tine ca tu sa mergi mai departe.Mi-am dorit mereu prieteni care sa stie exact ce-mi doresc, nu-i strig niciodata, dar ei stiu mereu cand eu am nevoie sa-mi fie aproape si e minunat acest  lucru! Va multumesc prieteni!
    

Duzina de cuvinte

 

       Inca nu-mi revin dupa vacanta in Grecia, noaptea numar oi, numar boi, sa pot adormi, ajung pana la 200- 300 si creierasul meu refuza sa  se linisteasca, rebel cum il stiu, ma tine treaza....pfai sa fie! dimineata ma trezesc  cu imaginea tablourile de pe peretele din dreapta si realizez ca sunt acasica la mine, ma ridic ca un zombi umblator si-mi zic:
   - Olga!! gata!!!!.... vacanta s-a terminat! intra in cadenta!
    Las" gargaunii" din capsor, ma remontez eu in cateva zile mai ales ca am o prietena din Germania  pentru o saptamana la mine si cu ajutorul ei imi redecorez starea....mai ales ca am o multitudine de idei, gasesc eu ceva-ul ala care sa ma puna din nou in miscare.
     Ma gandesc ca  luna care vine, voi fi la munte, la Moneasa, imi place si muntele si marea si de obicei le intercalez, muntele reuseste sa ma aduc pe pamant, deh!! sunt pamanteana, sunt Taur !!!...marea  insa ma face sa plutesc! Moneasa inseamna terapia regasirii, acolo simt ca intineresc, tocmai de aceea ma duc de doua ori pe an....acolo am reactii palpabile, acolo simt ca ma "recompun", poate am nevoie de asta, poate ma scutur si eu de anumite naravuri,  cel mai grav e cel care ma face sa cred in bunavointa gratuita a oamenilor din proximitatea mea...nu exista asa ceva frate!! toti urmaresc ceva, o sa ma dau mai la o parte din tot ce inseamna socializare, discutii, zambete, viata, iluzii.....incerc insa sa raman acelasi om bun, chiar daca am fost construita"defect" si m-au luat multi de fraiera...invat mai departe ce inseamna rabdarea si astept sa apara si la mine acel BUN din viata mea...
    Ascult mai nou un alt gen de muzica Buddha Bar, imi face putina ordine in capsor....invat sa nu-mi mai pun intrebari inutile, si stiti de ce? pentru ca destinul te duce oricum acolo unde vrea el!
     Si, gata...!!!! duzina de cuvinte a luat sfarsit, cu o hotarire clara - nu mai vreau sa fiu "aparatul "de creat sentimente puse si trimise pe banda pentru absolut nimeni, mi-au umblat destui cu "surubelinta" prin creieras si au incercat sa-mi omoare si sfertul de neuron ramas, acum o spun raspicat celor care mai incearca asta sa se lase pagubasi...dragilor!!!....Olga e ca si pisica isi alege singura "stapanul", iar cand nu sunt suficient de alintata si mangaiata stiti ce fac?.... PLEC! dar nu singura...ci cu tavalugul de cuvinte care inca misuna prin mintea mea!