Un radio de VIS(Viata, Iubire, Speranta)

   Luni, adica  ieri, 12 septembrie 2011, am intrat intr-un alt colectiv radio, e vorba de Radio ProDiaspora, un radio care se adreseaza mai cu seama diasporei, sunt impresionata de caldura cu care colectivul acestui post de radio m-a primit, ma simt ca"acasa", cu toate ca bagajul emotional pe care l-am avut aseara intalnind pe calea eterului zeci de oameni care imi scriau  cuvinte de incurajare, era peste asteptarile mele...ma bucur ca ei m-au primit cu bratele deschise, sper sa am o buna colaborare cu toti si mai sper ca aceasta colaborare sa fie mai ales in interesul ascultatorilor, pentru ca pe mine ma fericesc  starile pe care eu le sugerez la un moment celor care ma asculta...doresc asadar, sa -mi indrept cititorii blogului meu spre acest radio, care promoveaza cultura, invit pe cei intresati sa acceseze link-ul urmator :
http://www.prodiaspora.de/ 

O apreciere la adresa mea, gasita pe un blog al doamnei Elena Toma ,http://elenatomaxxl.blogspot.com/2011/09/olga-morar-oamenii-din-sufletul-meu.html, mi-a atras atentia...o rog pe doamna respectiva sa posteze parerea domniei sale pe blogul meu, nu vreau sa se creeze disensiuni, eu apreciez toti oamenii de bine, care fac radio din pasiune...dau mai jos, aprecierea venita de la respectabila doamna:

iuliana bogdan satu -mare spunea... Doamna Olga,luni seara,v-am ascultat emisiunea de la Radio Prodiaspora,o emisiune frumoasa despre fericire.M-a surprins vocea dv. placuta si aprecierile frumoase primite de la zeci de ascultatori.Bafta in continuare.
Credeti ca Doamna Elena va rupe relatiile cu Dumneavoastra ,facandu-i concurenta serioasa pe alt post,va sterge acest articol cu DV.?
 Postez aici ce i-am raspuns doamnei Iuliana:

tasha spunea...

Raspund cu respectul cuvenit doamnei Iuliana Bogdan, pe doamna Elena,o pretuiesc pentru bogatia sufletului ei,am rezonat perfect cu multe din sentimentele pe care domnia sa, le-a dat cursul in timpul emisiunilor pe care le-am ascultat, nu incerc sa fac concurenta nimanui, admir oamenii de calitate, ascult multe radiouri online, pentru ca de la fiecare am ceva de invatat! Daca Elena este de aceeasi parere cu mine nu pot decat sa-i spun ca pentru mine ramane aceeasi doamnna deosebita!>:D<

13 septembrie 2011, 15:50

Ce inseamna de fapt sa fii fericit?????

     Ma intreb oare ce definitie as putea da fericirii?...ar fi  cam greu, de ce spun asta, pentru ca fericirea este o stare pur si simplu!...o simti cam rar, pentru ca poate nu pui suficient pret pe ea...e prea speciala, si poate toate lucrurile speciale, le obtinem mai greu...desi unii spun ca fericirea se afla in lucrurile marunte, hm!! nu pot  sa-i contrazic, ma bucur si eu de soarele diminetii, ma bucur si eu de o floare care imi rade cand o mangai, si-i dau umezeala si lumina, hrana necesara dezvoltarii ei, ma bucur si eu de toamna bogata cu rodul ei, desi, pentru mine este de fiecare data un moment al bilantului, n-am prea mari motive sa sar in sus de bucurie, astfel incat parca as "sari "peste acest anotimp, regret de fiecare data caldura verii...vara cu stropii ei  de ploaie, imi aduce in  minte ploile iubirii...ele vin parca mai usor vara...ploile toamnei sunt reci, tin mult...pleaca lasand tristeti bacovinene...si apoi, nu aveti senzatia ca fericirea e ceva pe care daca ajungi s-o atingi, dispare?...e  ca o mimoza....abia cand cauti sa gasesti altceva , si doresti cu adevarat acel lucru...mai poti avea parte de ea...dar si atunci pe termen scurt, dar poate termenul il stabilim chiar noi...depinde de noi...de inaltarea noastra sufleteasca, de cat de mult suflet punem in mentinerea ei...o fi un har...pe care nu-l avem toti...??poate doar cei care merita acest lucru...daca vrei poti, spunea cineva...hmm!!! ma intreb cine oare nu-si doreste acest lucru???????? vreau sa aud macar o singura persoana care spune nu...dar si fericirile astea sunt de mai multe feluri precum vad eu...la mine sunt cam de doua feluri: fericiri triste si  fericiri vesele...cele triste pun stapanire pe mine cand  dau cate-un "remember",  cele vesele sunt cele care ma incearca  atunci cand simt ca traiesc cu adevarat, cand simt ca am toate oportunitatile si nimic nu ma impiedica sa merg mai departe...cand simt ca pot sa fericesc pe altii, pentru ca daca eu nu-mi impart fericirea, n-o pot trai  la adevarata ei valoare... atunci o risipesc,  sau mai bine spus simt ca ma risipesc  si incet,incet ea moare...voi cum o tineti vie?ce receptori aveti, ce influenta au asupra voastra? care este strategia voastra? cum este fericirea voastra? stiu ca nu exista retete, pentru ca ceea ce ma bucura pe mine, poate nu va bucura pe voi... dar sunt dornica sa aflu parerile voastre...

   Aceasta zi de duminica, sa va aduca  binecuvantarea Lui, sa fiti veseli, plini de sperante si de bucurii infinite!

Weekend de poveste!!!!

     ..Azi, a fost o zi  buna pentru mine...a fost ziua cu mult senin in suflet....cu zambete, cu zambete pe fiecare mm, daca va mai amintiti era o emisiune:" Un zambet pe 16 mm"...ei, bine daca azi eram on air...erau zambete pe fiecare mm, am pornit-o asa de dimineata, dovada ca roata vietii nu-i patrata, totusi se invarteste, folosesc asadar  celebra  vorba a  lui Galilei"si totusi se invarteste" si, da!!!!pot spune cu toata convingerea -  e pur si muove!!!!!     De dimineata o persoana draga mie mi-a adus sute de zambete, e speciala, absolut speciala!!!! nu pot sa-i doresc decat sa aiba parte de un weekend fara probleme cotidiene, cu fruntea descretita, lasand la o parte, sau mai bine spus calcand peste ridurile acumulate in timpul acestei saptamani in pasi de dans....un weekend cu cele mai placute intamplari, un weekend de bun augur!!!!

Dualitate

     Citeam undeva ca sufletul nostru trebuie  sa fie pe cat de diafan pe atat de  diabolic, pe cat de sfant pe atat de pacatos, pentru ca daca ai cadea intr-o parte a balantei spre exemplu  daca ai avea numai adevar, bunatate si armonie nu s-ar crea acel impuls care te duce spre evolutia ta umana...dar, sufletul are o plaja plina de ambiguitati,  de contradictii, azi poti se pare sa faci fata numai daca ai si o doza de energii contradictorii, vorbeam cu o persoana apropiata mie ieri si-mi spunea ceva de genu"Olga, la rautati se raspunde cu rautati"...oare? asa sa fie???..am incercat si eu sa raspund asa, am incercat un naufragiu... el a dat gres, marturisesc ca ma simt ca o epava...m-am impotmolit la mal, am dat peste prea mult nisip...am esuat!
      Am mai inteles ceva...ca atat timp cat mie mi s-au gasit unele deficiente, cei care le-au sesizat, cu siguranta nu sunt  straini de ele...pentru ca asta este regula firii umane...adica, tot  ceea ce putem vedea si percepe in jur, avem si noi. Viata e formata din  fericire si tristete, din perechea  bine-rau,   nu poti stii ce inseamna  lumina daca nu ai vazut si intunericul...eu una, imi revendic si binele si raul,  nu-l arunc in spinarea nimanui...e al meu, il duc asa cum pot!...nu sunt cinica in fata realitatii, nu protestez, incerc sa depasesc fara uimire si manie tot ceea ce- mi este dat sa traiesc...am suprimat doar posibilitatile mele de socializare,  poate aveam nevoie de o "devirusare", poate creierul uman are nevoie de o curatenie de toamna...il aseaman cu un computer, unde din cand in cand  mai trebuie sa renunti la "foldere" infectate ...ca altfel  te poticnesti, nu poti avansa...nu poti face loc noului, m-am ferit tot timpul de oamenii care se bateau pe piept  considerandu-se  de o moralitate desavarsita, radicala, poate in ei se ascunde un munte de energii negative...energii care  la primul impact, rabufnesc, le simti cum lovesc in tine...dar,  una peste alta viata este frumoasa....nu mi-a secat doza de optimism, stiti vorba din batrini" un sut in fund inseamna un pas inainte", nu mi-a taiat elanul, nu  sunt o femeie frustrata , dimpotriva, gasesc resurse suficiente in mine, sa merg elegant mai departe!..am incredere in mine si mai ales in El!
  Cred in steaua mea!

Simfonie toparceneasca...

     Azi simfonia cuvintelor m-a pus la treaba...jucau, dupa o anume linie melodica...cred ca au vazut ca imi "ruginise" putin sufletul,capatase o culoare cam nedefinita si ce si-au zis...???????hai, s-o punem la treaba! vad ca le-a reusit strategia, am deschis blogul si  incerc sa scriu ce-mi trece prin cap...
    Incerc insa sa-mi devirusez mintea de gandurile care m-au stapanit zilele trecute..ma las fascinata de puterea misterelor care stau pitite in cele mai neasteptate nise ale vietii, ma gandesc cat de placut  si  bine structurat reusesc fluturii sa-si faca rostul intr-o singura zi...sunt fericiti, traiesc totul la cote maxime pe cand noi oamenii ne chinuim zeci de ani sa  prindem frumosul vietii si unii dintre noi abia spre sfarsitul ei, apucam sa-l savuram...mie viata pot sa spun ca mi-a daruit din toate cate putin...vise , sperante, iluzii, iar el Papusarul Sef mi-a dat chiar credinta implinirii lor...dar, trebuie sa recunosc ca uneori superficialitatea realitatii m-a transformat  de cateva ori intr-o umbra a gandurilor mele...norocul meu e ca ma regasesc de fiecare data, ca o enigma, care isi traieste  propriul mister al vietii sale, cred ca nu intamplator am ales sa fiu moderator la un radio, mi s-a parut provocator, poate,... si chiar m-am regasit, am reusit sa ies din singuratatea fiintei mele launtrice, am ales sa iubesc si cruzimea realitatii, uneori ma face sa simt ca traiesc, e ca un sut... imi iubesc si defectele, pentru ca fara ele nu ar iesi in evidenta  calitatile, si nah! ca orice om am si eu din fiecare cate putin...sau mai mult, ma rog! ...nu neglijez nici esecurile...le accept si pe ele, pentru ca ele , una  peste alta ,m-au intarit, ador insa bunatatea, ea imi lasa speranta ca mai exista si oameni care iti intind o mana cand te simt la pamant...una dintre acele persoane este o fiinta draga mie...Camelia Andrei, nu stiu cum a facut ea, dar de fiecare data a aparut  cand ma simteam cazuta in haul  tristetii,ma ridica mereu...nu pot decat s-o numesc a nu stiu cata oara ingerul meu de pe pamant...s-o tina D-zeu multi ani buni si frumosi la fel de buna,de optimista, sa ramana la fel de   deschisa spre oamenii din jurul ei...pentru ca ea stie sa aprecieze oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce fac, reuseste sa transforme fericirea intr-un mod de viata si nu intr-o destinatie.

  Alaturi de ea, nu mi-e teama ca voi umple prea tare desaga cu suferinte si tristeti, ea m-a ajutat sa le arunc cand ele ma apasau, nu ma lasa sa trezesc in mine amintirile pe care apoi cu greu imi va fi dat sa le "adorm"...ea ma vegheaza...chiar si atunci cand dragostea mi-a venit alergand , a venit in intimpinarea ei,apoi cand ea s-a  terminat...m-a ajutat s-o las sa plece fara sa-i simt lipsa, ma gandesc insa la un lucru, ca n-am sa reusesc niciodata  sa-i multumesc pe pe cat trebuie, pe cat merita,  pentru  tot ce mi-a oferit de-a lungul prieteniei care ne leaga! nu pot decat sa spun ca pacea sufleteasca vine atunci cand oferi bucurie celor de langa tine traind implinirea acestora ca si cum ar fi a ta, sa ai parte de multa pace sufleteasca draga mea draga si sa nu uiti ca alaturi de tine, am castigat lozul cel mare la tombola viselor pe care viata mi le-a scos in cale!Multumesc! >:D<

Am tras obloanele sufletului meu...

         Sufletul meu pluteste in deriva...cred ca a fost lovit de sindromul Crusoe, naufragiaza...asteapta sa ajunga pe acea insula pustie, unde nimic n-o sa-l mai atinga, va fi evadarea lui din lumea perfida....acolo,  visele, iluziile  nu ti le mai pateaza nimeni, esti departe de mozaicul oamenilor sibilinici,oameni care joaca pe anumite note, cuprinse intr-un arpegiu conventional.Cineva spunea ca batrinetea este  varsta intelepciunii, nu cred ca am s-o ajung, pentru ca asa cum am spus de atatea ori, eu n-o sa fiu mare niciodata!..poate doar o sa ajung sa-mi numar regretele...regrete ca n-am stiut cu adevarat cui sa-mi deschid sufletul, regrete ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand mi s-au deschis anumite  oportunitati...regrete ca am avut prea mult calm si rabdare cu anumite persoane, regrete ca activitatea mea internautica, a fost quijoteasca, zadarnica, de prisos...acum , capitulez, ma retrag...poate sunt nevrednica de lumea care m-a facut sa ma reindragostesc de viata, de esentele ei, Goethe avea o maxima celebra "Am pierdut lumea intreaga, m-am pierdut pe mine insumi"....incercarile, provocarile ei  sirete si  neavenite m-au facut sa-i  spun acum  -   la revedere!
        Imi pun insa o intrebare retorica, de cate ori se poate sfarsi lumea pentru un  om? :(

SURSA FOTO:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.cancan.ro/usr/imagini/2011/02/17/376276-naufragiu.j

O bucatica de cer...

    Noapte, cer, stele...o privesc pe cea care care mi-a fost oferita in dar..., steaua  mea, o sa credeti...ei, da! si steaua mea...ea n-a apus inca..dar am primit in dar o  alta stea...o stea a iubirii, o stea care mi-a luminat  sufletul si poate  il va lumina inca mult timp de acum incolo...cred ca cel care mi-a oferit-o, asta si-a dorit...sa-mi aduca lumina in suflet...Marcel Proust spunea: "Cauta mereu o bucata de cer deasupra vietii tale",v-ati gandit candva cata iubire si cata fericire se poate ascunde intr-o stea?...ma gandesc ca poate din cauza greutatii, supraincarcaturii ajung sa cada pe pamant...Offf!!! dar va rog ceva..sa nu ma acuzati  ca aberez amaslinit...Si da! stiu....o sa ziceti "Olga , aia sunt meteoriti...nu stele ale iubirii."si totusi... si daca eu vreau sa le vad asa...???aha! o sa imi spuneti ca sunt o visatoare  irecuperabila, ei...asa mai merge...accept!!! accept  chiar sa ma acuzati de romantism dus la limite imposibile ...am recunoscut in mod plenar ca sunt o tipa-atipica...asadar..imi asum dreptul sa risc totul, chiar si sa cada  tot ceru' peste mine...apropos, ati trait acel sentiment candva? ce-ati simtit?? sau ce v-a determinat sa spuneti asta? "halca"de cer...v-a ranit, cum ati depasit momentul? ati avut langa voi pe cineva care sa va "gingasheasca"...vorba unei bloggerite dragi mie Cristiana, care imi raspundea la un articol, cam asa:

"LA CATA AGRESIVITATE ARUNCAM, NOROI, FIERE, etc.-uri garla.. cred ca avem nevoie si de cineva care sa ne gingaseasca.."