Imi hranesc creierul si-l antrenez cu doza de optimism in fiecare dimineata, descopar "raiul de pe pamant" in gustul cafelei de dimineata, in gustul mancarii in care pun pasiune cand o gatesc, in zambetele nepoteilor mei, ei ma fac sa-mi conectez mintea cu inima, imi dau emotii la fiecare intalnire.
Lumea mea cum spuneam in articolele precedente e plina de bunatate si bun simt, intrusii nu au loc de gazduire, se elimina singuri prin lipsa de respect si umanitate, in lumea mea gasesti magie, divinitate, iubire, evolutie.
Cei care pasesc in sufletul meu descopera calea prin atitudinea lor...cararea e misterioasa, dar merita cautata! Dau o cheie tuturor celor care au ajuns acolo...asta insa cere multa responsabilitate, comunicarea joaca un rol esential...apreciez oamenii care stiu sa vorbeasca pe "limba mea", elegant si fara prefacatorii si minciuni. Exista o linie subtire intre cuvintele creatoare si cele distructive, asadar nu las nimanui placerea de a-mi strivi sufletul...lupt pentru valorile in care cred chiar daca realitatea dura mai da cu mine de pamant...am taria si curajul sa merg mai departe si dupa un esec.
Nu iau drept scuza faptul ca exista un destin, dar poate nu-mi asum nici eu suficienta responsabilitate pentru actiunile mele, mai calc in strachini cum se spune, imi plang putin de mila, dar consider ca este o binecuvantare ca Cel de sus imi da un semnal la timp si pot sa inchid in nas o usa atunci cand cel care incearca sa o deschida nu corespunde asteptarilor mele.
Doamne, chiar daca stiu ca fericirea in doi e absoluta, multumesc Tie ca m-ai invatat sa fiu fericita si singura! Chiar daca pierd ma regasesc mereu...Tu m-ai invatat ca nu suntem facuti sa fim singuri dar nici cu oricine...asadar inca o data multumesc!
