Blog premiat

duminică, 22 martie 2015

Indragostita de trecuturi

       

       Constat ca unele reactii chimice sunt foarte ciudate....oameni pe care poate i-ai admirat intr-un anume fel, pot deveni  total neimportanti... totul e  fara culoare,  fara nuante, uiti chiar si timbrul vocii lor...parca totul e antifonat, nu mai auzi voci, nu mai vezi cu ochii mintii persoane la care ai tinut candva....
        Subiectiva si sentimentala cum ma stiu, am refuzat sa uit  lucruri din trecut, spuneam uneori da  chiar si cand trebuia sa spun nu...sfasiind bucuriile care poate le -as fi gasit daca  as fi spus nu la momentul oportun ...ajungand astfel sa iubesc tacerile, dar daca stau bine sa ma gandesc decat divagatii sterile mai bine taceri... cu toate ca e greu sa dai uitarii  persoane care poate ti-au redat zambetele pierdute, increderea in fortele proprii, visele si  sperantele uitate, dar e bine sa fii propriul tau stapan, sa nu fii influentat in viata pentru ca in marele meci al vietii ai multi  chibiti  in jur care mai mult te incurca decat te ajuta!
       Azi  pot sa spun ca sunt totusi o luptatoare, in ciuda pierderilor suferite, poate trupul si sufletul meu are cicatrici dar ele reprezinta curajul si forta cu care am depasit necazurile vietii, poate am ales prieteni din dimensiuni paralele si tocmai de aceea nu am putut  sa merg  mai departe...nu pot sa-mi hranesc sufletul cu tunete, fulgere si tornade  ....mai bine  vorba  vine....am stricat ploile dintre noi.
       Muzica a devenit prietena mea, cea care ma ajuta, sunt atatea melodii in care ma regasesc, am vandut iluzii ascultatorilor mei, poate aveau nevoie mai mare de ele decat mine, cu  castile la urechi si cu ochii in lacrimi de multe ori, (doar asa reuseam sa-mi descarc sufletul) acum vreau sa sper mai mult in viitor,  sa nu mai traiesc in trecut si sa profit cat mai mult de prezent!... si apoi  eu sunt ca natura, renasc in fiecare primavara, fiecare primavara aduce noi culori, noi sperante, noi vise!

4 comentarii:

  1. Citesc cu mult nesat tot ce scrii ,simt la fel ca tine ,doar ca tu imi dai puterea sa le inteleg,sa accept si sa merg mai departe.
    Abia astept sa ne intalnim,imi place mult sa calatoresc asa ca.....pe curand scumpa mea prietena Olga !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scrisul ma elibereaza de apasarile pe care le simt din cand in cand... in pofida faptului ca sunt o persoana pozitiva, am momentele mele cand parca mi se pare ca tin in suflet lucruri care imi fac goluri , e ca si cum as inghiti aer, fac eructatii...tocmai de aceea nu beau bauturi gazoase nici bere decat poate 1-2 ori pe an si atunci asa de pamplezir...ragaielile sau ma rog in termeni mai elevati "eructatiile" sentimentale ( daca pot sa le numesc asa)! au drept tratament scrisul pe blog...pe curand scumpo!te pup!

      Ștergere
  2. Toate la timpul lor! Sufletul trebuie sa fie pregatit pt orice schimbare. El nu poate fi fortat! Avem lectii usoare, lectii dure...lectii pe termen scurt, lectii pe termen lung....unele pot dura o viata....sau vieti! Cu totii am vrea sa scapam de suferinte, poveri, oboseala, lacrimi....dar toate la timpul lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, lucrurile fortate mai mult strica decat ajuta....Intotdeauna am admirat oamenii hotarati. Nu pentru ca eu as fi confuza, Doamne fereste, ci pentru ca oamenii hotarati, par mai puternici. Nu stiu ce se intampla in curtea voastra, dar la mine raspunzatoare de hotarari este mintea. Ea cauta tot felul de explicatii, justificari, iar cand oboseste isi face un plan cu care incearca sa ma pacaleasca din nou...ce minte generoasa am!

      Ștergere