Nimicuri importante

   

 Am stat sa ma gandesc oare de ce ma framanta pe mine toate nimicurile? de  ce ma sensibilizeaza fiecare cuvant care vine din partea unora care poate nici macar nu realizeaza in acel moment ca ma lezeaza? de ce imi stropsesc eu creierii cu mesajele stupide care le primesc uneori pe Facebook, cu reactiile unora care  stiu si eu, poate au frustrari si refuleaza la greu cand dau peste mine, ciudat!! si asta tocmai cand am primit confirmari de la foarte multe persoane ca reusesc sa le influentez viata in sensul pozitiv, adica  sunt eu un magnet care atrage raul  din ei si imi afecteaza mie starea? si daca e asa...atunci imi deschid o afacere... scriu clar - VREI SA SCAPI DE RAU!? ti-l preiau eu...dar te costa atat si atat!
      Ma rog, stolurile mele de pitici pe creier poate isi mai fac de cap din cand in cand....rastoarna scaunelele, se joaca de-a v-ati ascunselea si azi tocmai am simtit o nevoie intriseca de a acoperi zgomotele din capsorul meu ala blond  sa nu ma mai deranjeze, sa fiu indiferenta la reactiile altora...si pentru ca-mi place la nebunie sa scriu, astern pe  pagina  blogului  apasarea si zic - duca-se!
     Poate mi-am aplecat pe degeaba creierasul azi,... sau, poate a simtit si el nevoia de timpi morti din punct de vedere al celulelor cenusii, la urma urmei el este megaorganul nostru, ce ne-am face fara el?Suntem niste" robotei" care actioneaza rudimentar dar plini de emotii, fiecare vede viata si fericirea in felul sau insa, scopul este acelasi... si pentru ca suntem niste" roboteii", atunci cand se pierde un"surubel" apar problemele, incercam sa "reparam" dar se  satura si el de atatea defectiuni si usor, usor se duce naibii si odata cu el si noi. Atentie asadar la nimicurile importante din viata voastra, ele va afecteaza creierul si e bine sa nu uitam niciodata - creierul de fapt este fiecare din noi, el croieste interfata ...sa avem grija de aceste celule nevinovate care stiu doar sa sinapseze,  sa nu le distrugem cu asa zise nimicuri importante!

Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singura...

 

    Nu stiu cati gandesc asa, cert este ca  am inceput din acest an sa gandesc si eu la fel precum zicala de mai sus, mai cu seama ca mi s-au intamplat niste lucruri care chiar intaresc proverbul...ma rog, e vina mea, nu invinovatesc pe nimeni, doar pe mine ca am prea multa incredere in asa zisii prieteni!
    Fiecare dintre noi a primit macar o data" o palma" de la un prieten, ...am iertat sau poate nu...si am mers mai departe, cert este ca eu am iertat de mai multe ori si am crezut ca e bine ce fac...insa nu e bine dragilor!! pentru ca ajungi sa-ti aduni sufletul  de pe jos cu farasul, pentru ca nu-ti vine a crede ca cineva da cu tine de pamant cand ti-e lumea mai draga!
    Din pacate unii poarta cu ei  frustrari de care nu se pot debarasa toata viata, se nasc in ei adevarati monstri si vai si amar sa-i superi cu ceva ca pe loc esti taxat, oricum ce nu te omora te intareste si te face sa vezi ce-i frumos in viata ta...gunoaiele umane au locul lor si acolo trebuie sa ramana, la pubela..oamenii care baga intrigi si te manipuleaza trebuie evitati dar le amintesc ceva - toti platesc mai devreme sau mai tarziu pentru durerile pricinuite altora!
     Tu sarmane"Zeu" parvenit  pe spinarea admiratoarelor fraiere iti spun atat, viata te pune la incercare sa-ti deschida ochii, mi i-am deschis si eu pana la urma cu toate ca am ramas cu pete pe suflet si chiar nu meritam la cate am facut pentru tine, oricum, am inteles ceva... oamenii buni sunt rari, chiar foarte rari iar cei care se bat pe piept ca sunt buni, nici vorba ca ar fi asa, dimpotriva! bunatatea se dovedeste,  nu se vorbeste iar tu esti numai cu vorbele bun in rest esti de o monstruzitate rara!Si acum ce mai poti sa faci? ai facut tot raul ce ti l-ai propus, eventual poti sa ma astepti la colt de strada si sa ma impusti in cap si apoi sa spui ca ai fost in legitima aparare ( ...ai fi in stare si de asa ceva!!...la cum te-ai comportat pan' acum! )decat sa-ti fiu povara, santaje emotionale, mai bine amintire placuta!
    Regret un singur lucru, ca educatia  primita de la mama nu se potriveste cu ce ai merita tu, Zmeul - Zmeilor... trebuia si mama sa-mi spuna "minte-i mama! " " foloseste-i!!""calca-i in picioare!! asa cum fac altii...azi troneaza alte reguli, lucrurile pe care mi le-a inoculat ea inca de cand eram mica nu se  potrivesc cu lumea in care traiesc!
    Stau in arealul propriu, nu te deranjez, nu elaborez strategii, nu ma intereseaza ce face vecinul...sunt insa o persoana determinata si o spun la modul serios, cei care imi vor calca "teritoriul" fie el chiar si virtual vor avea parte de o mare surpriza!...si nu uita!!cine rade la urma, rade mai bine!!!
     Pe curand!

Dorinte pentru 2016

   

         Banuiesc ca fiecare dintre noi si-a pus o dorinta in noaptea dintre ani, asta pentru ca dorintele sunt cele care ne fac sa vedem viitorul si apoi se mai spune ca orice dorinta inseamna 100 de pasi inainte, sa pasim carevasazica cu incredere si speranta ca ele se vor implini!
       Cand privim in urma sa vedem implinirile si cand ne uitam in fata sa vedem dorintele si sa nu uitam ca parerile de rau inseamna timp pierdut iar viata e asa scurta...neimplinirile insa ne invata, sunt lectii de viata, ne ajuta ca in viitor sa nu le mai repetam!..si mai e ceva...putem recupera prin copiii nostri, putem sa le indeplinim prin ei, sa fim atenti la  dorintele lor si asa putem sa reparam o stare consumata candva...
      Suntem niste actori pe scena vietii, sau unii regizori fara  calificare, actori cu sau fara cortina, nu cerem aplauze, zambim, lacrimam si viata ne da de toate....important este totusi sa stim ce vrem, altminteri Papusarul Sef nu prea stie cum sa ne ajute, EL FACE MINUNI, dar nu la "somatii" cum spune Nicolae Steinhardt in - Jurnalul fericirii - .
     Sigur o sa spuneti ca despre dorinte si vise e greu de vorbit, nu va contrazic, eu am avut o singura mare dorinta - sa fiu sanatoasa! asta nu inseamna insa ca nu mai visez si eu  cu ochii deschisi, insa nu am vise de lux, cu bani multi pe care sa-i prapadesc prin stiu si io ce locatii grozave...sau sa-mi cumpar ultimul tip de masina, departe gandu' asta, poate mai degraba mi-as dori sa pot calatori mai mult, sa pot cunoaste cultura mai multor tari, sa pot sa cunosc oameni deosebiti, cam astea ar fi "planurile mele de bataie"nu este o dorinta utopica, sunt taur si sunt cu picioarele pe pamant si spun ce dorinte am pentru ca desi exista  cumva traditia sau mai bine spus superstitia ca daca spui nu se implineste eu as zice ca dimpotriva, poate cei dragi auzind ce-ti doresti te ajuta la indeplinirea ei...reusita creste, pentru ca nu stii niciodata de unde sare norocul!Nu sunt insa prizoniera acestor vise...sunt cumpatata si relaxata, daca e sa fie, bine, daca nu, tot bine!
       Anul Nou m-a prins in Italia, citeam pe net ca italienii arunca pe fereastra in noapte de Revelion obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut, n-am facut asta, insa am aruncat din suflet tot ce nu a fost bun, am pasit cu bucurie in noul an, gandindu-ma ca daca este o dorinta reala, deloc absurda voi incerca   sa-mi dovedesc ca pot si sper ca  voi reusi!
      Acum va intreb pe voi ce dorinte v-ati pus pe 2016?
      Raspunsurile le voi citi intr-o proxima emisiune  la Radio Tasha.

Singuratate in doi

   

        Am scris multe articole despre singuratate, dar pana acum nu am abordat acest tip de singuratate pentru ca, har Lui nu mi-a fost dat s-o traiesc, insa, pentru ca o colega de radio a propus sa discutam in emisia mea despre acest lucru, o sa incerc sa aflu ce spun si specialistii dar si oarecum din ceea ce am vazut ca le este dat sa traiasca unor prieteni de-ai mei.
       O spun din capul locului ca nu  judec pe nimeni, fiecare este liber sa traiasca cum doreste, dar consider ca este cel mai trist mod de viata, sa fii cu cineva si totusi sa te simti singur!Unii o accepta de dragul copiilor( asa sustin ei...!!! ) altii se complac dupa cum vad pentru ca o despartire ar implica o impartire de bunuri si se pare ca pentru ei e mai importanta partea pecuniara decat cea sentimentala, si atunci se resemneaza, isi presara viata cu un amantlac  si merg mai departe, jenant, dar adevarat!
      Nu cred ca as putea sa ma trezesc dimineata si sa simt ca sotul ma priveste ca pe o mobila, fara interes, nu cred ca pot trai fara acei fluturasi in stomac, atunci  cand flacara pasiunii se stinge,  cand m-as simti demotivata as alege cu siguranta divortul, sigur asta tine de caracterul fiecaruia, dar cu siguranta e dificil sa traiesti cu cineva doar ca sa-ti joci rolul parental,  in detrimentul rolului de partener de cuplu.
      Am intalnit multi barbati nefericiti care si-au motivat oarecum pastrarea casatoriei de dragul copiilor, nu stiu daca e o strategie, sa te dai victima cu gandul ca gasesti alinare intr-o extraconjugala, dar nu pun la indoiala faptul ca daca ajungi acolo inseamna ca intimitatea ta e strangulata si usor te indrepti spre o ruptura definitiva si apoi mai bine o singuratate asumata decat otravitoarea singuratate in doi!
      Sper sa nu fiu condamnata de barbati cand voi spune ca sunt ingrati si uita totusi niste lucruri importante, uita faptul ca femeia are mai multe roluri in viata, de sotie, mama si mai apoi bunica,  coplesita de atatea roluri asumate poate  pierde teren in fata partenerului care nu apreciaza dedicarea ei, herghelia de hormoni urla in dragutii de ei si-i indeamna spre alte orizonturi, ea se preface ca nu vede...si uite asa...s-a instalat distanta intre cei doi....insa le-as aminti o vorba din popor, vaca buna se vinde din grajd, si cand femeia isi pune "artileria grea"in functiune...sa va tineti dragi  barbati, pentru ca nevoia de tandrete si afectiune o poate indemna pe drumul ratacirii...si mai bine faceti nitica ordine in dezordine, gestionati mai bine situatia si dati-va sansa reinventarii, sa curga cu declaratii - combustibil care sa reaprinda flacara care v-a  adus impreuna!

Plimbare printre amintiri

        Ma plimb printre florile amare ale singuratatii si ma intorc  cu gandul la amintirile mele dragi...ma simt golita pe dinauntru, am sufletul pustiu si cand ma gandesc cat de plin de dragoste era pana nu demult  ma apuca o tristete iremediabila...
      Stiu, o sa spuneti, nu te plange ai atatia oameni dragi aproape, asa e...nu pot nega, am fetele care ma iubesc  mult, am prietenii care ma respecta si carora le sunt draga, dar in suflet am o mare de durere, care creste tot mai mult cu lacrimile mele, destinul mi-a luat din viata pe cel drag si amintirea lui ma seaca pe zi ce trece tot mai mult...
      Sarbatorile de iarna nu vor mai fi niciodata la fel de frumoase...oriunde as fi si orice as face....amintirea lui  m-a ingenunchiat azi din nou, ma rog sa-i fie bine acolo sus, Dumnezeu stiu ca are multe lucruri de facut,  dar el ingerul meu vreau  sa ma ajute, sa ma ajute sa pot sa fiu la fel ca inainte...de aceea imi deschid azi sufletul, sa ma auda...
     Nu vreau sa stabilesc obiective pentru noul an care bate la usa...tot ce-mi doresc e dezvoltarea mea spirituala, pace interioara si bine in familia mea, noptile sfinte sa-mi aduca energiile cu care sa pot merge mai departe...armonie psihica si fizica si  sa nu-mi pierd nimic din valorile mele personale!
     Sper ca fortele destinului sa ma duca pe un drum bun...oricum stiu ca ce mi-e dat in frunte mi-e pus, si nu vreau  sa incremenesc in asteptari false, o sa-mi dau "bice" pe spate si o sa razbesc, pentru ca TREBUIE si pentru ca VREAU!

Bilant 2015

 

     Inca putin si ne apropiem de cumpana anilor, e vremea socotelilor, a bilanturilor si bineinteles a multumirilor indreptate spre El, n-am cum sa nu spun ca a fost un an binecuvantat de El, pentru ca mi-am numarat prietenii care mi-au ramas alaturi(..si chiar nu au fost putini!)  in acest an si care mi-au demonstrat ca prietenie inseamna sinceritate totala, inseamna relatia calda si placuta care ne da increderea si puterea sa putem depasi momentele dificile din viata.
    Multumesc familiei mele care imi ofera multa dragoste, multa sensibilitate si ma ajuta sa ies triumfatoare din orice situatie, oricat de grea ar fi ea...am doua fete minunate, doua fete care fac cat 10, daca tatal lor de acolo de sus le vede, sunt convinsa ca e foarte multumit ca m-a lasat pe maini bune.
     Multumesc colegilor de radio, le multumesc ca au ramas alaturi de mine , le multumesc pentru dedicare si implicarea lor in ale radioului, le multumesc pentru  incurajari, pentru bucurii, pentru lacrimi, pentru tot, cu ei am reusit sa ma cunosc mai bine, sa stiu cat si cum pot sa ma  manifest si la bine si la rau!
     Multumesc prietenilor de pe Facebook, anul 2015 a fost un an al testarilor, unii au trecut proba de foc, daca e s-o numesc asa, pe altii insa nu i-am putut absolvi si din pacate le-am spus la revedere, oricum sunt fericita ca cei care au ramas sunt speciali si decat risipa de oameni, mai bine putini si buni!
      Fiecare sfarsit precede un inceput, voi privi in viitor cu bucurie si cu sentimentul imbucurator ca El a fost bun cu mine, nu mi-a luat nimic din ce mi-e drag, ba dimpotriva...a mai adaugat ceva pe ici pe colo...pentru anul care vine  nu mai fac planuri, nu !! vreau sa traiesc momentul, vreau sa am curajul si doza de nebunie cu care sa ma bucur de toate oportunitatile vietii, fiecare zi incepe cu o promisiune, cu un zambet, cu o dorinta, vreau sa pot, vreau sa le implinesc.
       E vremea cand trebuie sa daruim fara sa asteptam nimic inapoi, e vremea sa ne umplem sufletul de voie buna, e vremea sa ne dorim o lume mai buna, ...si cum sa ne dorim asta daca nu va incepe totul de la noi?..sa nu ne raportam la bani cand e vorba de ceva frumos, frumosul e in noi, hai sa-l scoatem la lumina, hai sa fim noi frumosii lumii, sa nu uitam in graba noastra sa ne bucuram cu adevarat de viata, din furnicutele grabite si irascibile sa fim macar din cand in cand fluturi care zboara, zboara si se aseaza pentru polenizare, pe florile frumoase ale naturii, de altfel si noi oamenii suntem florile Lui, oameni  dornici sa exploreze comorile vietii!
      Va imbratisez dragi prieteni virtuali, sarbatorile sa va gaseasca voiosi si plini de ganduri bune, sanatate si iubire!! Craciun cu pace!
   

Pasaport spre mai bine...

   

Gandindu-ma la o discutie pe care am avut-o aseara pe skype cu cativa dintre colegii mei de radio, stau acum si fac in mintea mea un loc de mai bine, intorc lucrurile si pe fata si pe dos si ma intreb unde mama zmeului 'or fi caracteristicile acelea care ne fac umani? cele care ne diferentiaza de necuvantatoare? Cand vom intelege cu totii ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant din iubire si pentru iubire...de ce trebuie sa distrugem un lucru frumos?  sau hai sa intreb altfel - cine ne da acest drept?

     Ajungem sa ne temem sa mai vorbim unii cu altii sa nu se rastalmaceasca vorbele, sa nu primeasca o alta conotatie, ca unii abia asteapta ocazia....sau chiar  o cauta cu lumanarea, ziua amiaza mare...ne schimbam mai abitir decat vremea, ba suntem cu soare in suflet, ba traznim si viscolim!furtuni peste furtuni, in loc sa preferam senin in suflet si sa ramanem statornici albastrului...sa ne bucuram de ganduri inaltatoare care ne trimit spre lumina....m-am cam saturat sa traiesc intr-o lume in care oamenii uita sa mai fie oameni, uita sa ofera o mangaiere, o vorba buna, un zambet, ....toti avem momente dificile in viata,  important e sa  stim sa le depasim si nu sa ne lasam prada lor...filosofia rationalista spune ca "Omul este un animal ganditor", haideti atunci sa demonstram acest lucru, fara pasiuni inutile care ne duc spre nicaieri...fara razboaie psihologice, fara "otrava" verbala, potoliti-va nervii cu pastile daca altfel nu e chip...mintea noastra e un front deschis, usor putem fi atacati, arma mea e cuvantul de bine, luati-l si voi, nu uitati acea vorba din  strabuni, "semeni vant, culegi furtuna", sa semanan mai multa iubire si respect, ar fi pasaportul nostru spre mai bine si nu uitati avem o singura viata, s-o traim frumos, hai sa fim renii moshului, hai sa fim cei care duc lumea spre mai bine, hai sa fim pasaportul spre mai bine a celor care ne asculta la Radio Tasha!!!