Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...

     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....

    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....

     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.

    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!

Viata e ca o partitura

     

     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

Porunca de fericire

   

    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!

Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.

Ne paste matriarhatul!

 

   

   OMG!!! realizez ca scriu mai putin in ultimul timp si ca m-am cam pus pe tanjeala, nu-i a buna! blogul trebuie hranit sa nu sucombe , dar probabil sunt si eu intr-o faza a vietii cand nu mi se intampla lucruri prea grozave care deh! ar merita puse pe taste....(hmmm!! m-am scos...!!! ) cert este ca am ramas acelasi om de bine in pofida faptului ca nici raul nu ma ocoleste....
   Suntem in luna femeilor si mai e ceva important dupa cum se misca politica la noi, ajung sa cred ca  ne loveste matriarhatul...o fi de bine o fi de rau?  sa dau zor sa anunt suratele  pe radio sa lase deschise usile  ca asta nu bate de doua ori la usa...odata si bine! voi ce spuneti? ca eu ce-i drept sunt cam "oxigenata" de cativa ani incoace si parca poti sa stii ca nu mi-o fi atins si creierasul? lol! mai sa fie! vor putere!!! nu le ajunge casnicia ( locul vesnicelor batalii pentru putere...!!!  ) vor arena in vazul tuturor, dupa cum se vede acum isi pregatesc transeele, tulai Doamne!! nestiutoare mai sunt...eu credeam ca barbatii prefera femeile tinere (desi al meu Dumnezeu sa-l ierte m-a preferat pe mine cu 4 ani mai mare decat el...ma intreb s-or mai naste astfel de oameni? ) iar femeile prefera barbatii cu putere adica bogati si maturi...s-a intors lumea pe dos!!! e clar! citisem o legenda din folclorul afro-american despre cum a castigat femeia puterea asupra barbatului si-am inteles ca degeaba se lauda barbatii cu puterea cheile sunt tot la femeie ...merita citita legenda aici .

Sursa imagine

Quo vadis?

   Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat  multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in  conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care  intra cei cu care rezonez si atat!
   Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta  de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti  faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau  o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
    Consider ca e nevoie de calitate nu  cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
 In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus  intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de  cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!

Cu" mansarda" mobilata

     

      Nu stiu cum sa incep dragilor, dar tare imi sta pe limba sau in varful degetelor sa scriu despre unii-altii, care  vor sa fie dar nu sunt...adica inteleg eu ca esti "vintage" dar la anii tai, macar sa ai "mansarda" in trend, adica mai faci cate un update la cunostinte, mai actualizezi...sa nu pari invechit in toate, suficient anii care cumva ar trebui sa-ti dea respect in fata celor cu care interactionezi...dar n-ai sa vezi !! ...tie mon cher iti da eroare de fiecare data! Am un sfat( nu ca meritai...! dar totusi fac si eu pustiu de bine...) daca iti da eroare temporara, eu zic sa mai incerci, poate pana la urma se leaga ceva si de tine...daca pana la urma nu-ti iese, propun sa te lasi pagubas!!de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!!...sau uite mi-a venit o idee...il stii pe Muttley din desenele animate care face farse vecinilor, adica cu alte cuvinte intra si tu in zona de comfort...in realia  banuiesc ca esti diferit decat  in virtualia, unde calci in strachini...parol!
     Activitatile intelectuale ne fac mai optimisti si interactiunea pe internet e benefica creierului tau...dar vezi tu? si aici exista niste reguli , adica nu te comporti ca voda in loboda! ca nu-i tarlaua lui taica-tu...sau daca vrei pe cineva care sa-ti poarte de grija...du-te la azil, iti dai pensia acolo si te-ai rezolvat!
     Off, netul asta, o poarta deschizatoare spre comunicare...ideea e cum comunicam...aici ar trebuie elaborate niste tutoriale care cumva sa ne invete cum sa ne comportam pe internet, eu inteleg ca poate cumva apartinem aceleasi perioade, dar vezi tu setul de valori e total diferit...pentru discutii fluente mai e nevoie de ceva...ce inseamna acel "ceva", ramane tema de casa pentru tine! un catalizator ceva...un  quelque chose, vorba fracezului!!!