Quo vadis?

   Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat  multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in  conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care  intra cei cu care rezonez si atat!
   Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta  de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti  faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau  o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
    Consider ca e nevoie de calitate nu  cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
 In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus  intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de  cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!