Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si, carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in seama toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.
Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud!
Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!
Fiorul primaverii refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita, ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii, cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie fara rost si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.
OMG!!! realizez ca scriu mai putin in ultimul timp si ca m-am cam pus pe tanjeala, nu-i a buna! blogul trebuie hranit sa nu sucombe , dar probabil sunt si eu intr-o faza a vietii cand nu mi se intampla lucruri prea grozave care deh! ar merita puse pe taste....(hmmm!! m-am scos...!!! ) cert este ca am ramas acelasi om de bine in pofida faptului ca nici raul nu ma ocoleste....
Suntem in luna femeilor si mai e ceva important dupa cum se misca politica la noi, ajung sa cred ca ne loveste matriarhatul...o fi de bine o fi de rau? sa dau zor sa anunt suratele pe radio sa lase deschise usile ca asta nu bate de doua ori la usa...odata si bine! voi ce spuneti? ca eu ce-i drept sunt cam "oxigenata" de cativa ani incoace si parca poti sa stii ca nu mi-o fi atins si creierasul? lol! mai sa fie! vor putere!!! nu le ajunge casnicia ( locul vesnicelor batalii pentru putere...!!! ) vor arena in vazul tuturor, dupa cum se vede acum isi pregatesc transeele, tulai Doamne!! nestiutoare mai sunt...eu credeam ca barbatii prefera femeile tinere (desi al meu Dumnezeu sa-l ierte m-a preferat pe mine cu 4 ani mai mare decat el...ma intreb s-or mai naste astfel de oameni? ) iar femeile prefera barbatii cu putere adica bogati si maturi...s-a intors lumea pe dos!!! e clar! citisem o legenda din folclorul afro-american despre cum a castigat femeia puterea asupra barbatului si-am inteles ca degeaba se lauda barbatii cu puterea cheile sunt tot la femeie ...merita citita legenda aici .
Sursa imagine
Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care intra cei cu care rezonez si atat!
Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
Consider ca e nevoie de calitate nu cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!
Nu stiu cum sa incep dragilor, dar tare imi sta pe limba sau in varful degetelor sa scriu despre unii-altii, care vor sa fie dar nu sunt...adica inteleg eu ca esti "vintage" dar la anii tai, macar sa ai "mansarda" in trend, adica mai faci cate un update la cunostinte, mai actualizezi...sa nu pari invechit in toate, suficient anii care cumva ar trebui sa-ti dea respect in fata celor cu care interactionezi...dar n-ai sa vezi !! ...tie mon cher iti da eroare de fiecare data! Am un sfat( nu ca meritai...! dar totusi fac si eu pustiu de bine...) daca iti da eroare temporara, eu zic sa mai incerci, poate pana la urma se leaga ceva si de tine...daca pana la urma nu-ti iese, propun sa te lasi pagubas!!de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!!...sau uite mi-a venit o idee...il stii pe Muttley din desenele animate care face farse vecinilor, adica cu alte cuvinte intra si tu in zona de comfort...in realia banuiesc ca esti diferit decat in virtualia, unde calci in strachini...parol!
Activitatile intelectuale ne fac mai optimisti si interactiunea pe internet e benefica creierului tau...dar vezi tu? si aici exista niste reguli , adica nu te comporti ca voda in loboda! ca nu-i tarlaua lui taica-tu...sau daca vrei pe cineva care sa-ti poarte de grija...du-te la azil, iti dai pensia acolo si te-ai rezolvat!
Off, netul asta, o poarta deschizatoare spre comunicare...ideea e cum comunicam...aici ar trebuie elaborate niste tutoriale care cumva sa ne invete cum sa ne comportam pe internet, eu inteleg ca poate cumva apartinem aceleasi perioade, dar vezi tu setul de valori e total diferit...pentru discutii fluente mai e nevoie de ceva...ce inseamna acel "ceva", ramane tema de casa pentru tine! un catalizator ceva...un quelque chose, vorba fracezului!!!
Citeam azi un articol pe blogul Cristianei si nu puteam sa nu retin ceva care mi-a placut intr-un mare fel si pe care vreau sa-l redau in copy paste pentru ca merita si pentru ca subscriu la cele scrise de ea:
"Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet..."
In aceasta zi se spune ca fetele adunau zapada si o topeau folosind-o la descantece de iubire si ritualuri de infrumusetare, o numeau"zapada zanelor "si o considerau magica isi clateau chipul spre a fi atragatoare ca si zanele.
Tot in aceasta zi si barbatii trebuie sa se afle in relatii cordiale cu sexul feminin, neavand voie sa necajeasca femeile, altminteri anul va fi neprielnic, cu alte cuvinte veselie in aceasta zi spre a avea parte de iubire tot anul!
Nu se tese, nu se coase si nu se fac treburi gospodaresti in aceasta zi, doar curatenia este permisa pentru ca ea este aducatoare de spor si prospetime, si inca ceva nu ai voie sa plangi in aceasta zi, lacrimile sunt aducatoare de necazuri.In unele zone fetele isi pun la fel ca si la Boboteaza busuioc sub perna spre a-si visa ursitul , crezand ca Dragobetele le aduce dragostea adevarata.
Asadar multi ani frumosi si luminosi iubirii!! Alegeti sa iubiti si iubiti ce ati ales!
La ceas de seara incerc sa-mi devirusez mintea de tot ce a fost urat in ultima perioada, sa ingrop in gradina iluziilor mele toate gandurile si atacurile vampirice, nu vreau sa fiu umbra lor sau invers, sa vad umbra in apropiere, in singuratatea fiintei mele launtrice accept durerea realitatii...
Cineva spunea ca batrinetea este varsta intelepciunii, stiu si eu?oi fi ajuns acolo fara sa prind de veste, voi sta sa-mi numar regretele, regrete de toate felurile, ba ca n-am stiut sa-mi deschid sufletul cui trebuia, ba ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand poate s-au deschis niste oportunitati la orizont, ba ca poate am intalnit oameni prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare (motive pentru care sunt mereu acuzata), regrete ca activitatea mea internautica, radiofonica a fost quijoteasca, zadarnica , de prisos, ce mi-am dorit si la ce s-a ajuns...oare n-ar fi mai bine sa capitulez? Au rapperii astia, Mitza feat Guess Who, o piesa( nu ca m-as da in vant dupa rap, dar am retinut ce mi-a placut):
" Inima nu cere chirie
Asa ca vino cand vrei tu si stai oricat iti place tie" ...cam asa s-a intamplat pana acum, au stat cat au vrut...mi-au batatorit sufletul apoi au plecat rupand bucati din mine...., spunea Alice Nastase in blogul ei ca trebuie cumva sa ne adaptam pentru ca adaptarea este semnul inteligentei, sensibilitatii, cu alte cuvinte se rastoarna lumea si noi trebuie sa acceptam ca sa supravietuim...vi se pare drept? pai daca e pe asa...imi ingrop cutiuta in gradina iluziilor mele pana vor veni timpuri mai bune( daca va fi sa le apuc....!!!) sau pur si simplu CAPITULEZ!
