Quo vadis?

   Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat  multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in  conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care  intra cei cu care rezonez si atat!
   Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta  de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti  faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau  o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
    Consider ca e nevoie de calitate nu  cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
 In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus  intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de  cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!

Cu" mansarda" mobilata

     

      Nu stiu cum sa incep dragilor, dar tare imi sta pe limba sau in varful degetelor sa scriu despre unii-altii, care  vor sa fie dar nu sunt...adica inteleg eu ca esti "vintage" dar la anii tai, macar sa ai "mansarda" in trend, adica mai faci cate un update la cunostinte, mai actualizezi...sa nu pari invechit in toate, suficient anii care cumva ar trebui sa-ti dea respect in fata celor cu care interactionezi...dar n-ai sa vezi !! ...tie mon cher iti da eroare de fiecare data! Am un sfat( nu ca meritai...! dar totusi fac si eu pustiu de bine...) daca iti da eroare temporara, eu zic sa mai incerci, poate pana la urma se leaga ceva si de tine...daca pana la urma nu-ti iese, propun sa te lasi pagubas!!de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!!...sau uite mi-a venit o idee...il stii pe Muttley din desenele animate care face farse vecinilor, adica cu alte cuvinte intra si tu in zona de comfort...in realia  banuiesc ca esti diferit decat  in virtualia, unde calci in strachini...parol!
     Activitatile intelectuale ne fac mai optimisti si interactiunea pe internet e benefica creierului tau...dar vezi tu? si aici exista niste reguli , adica nu te comporti ca voda in loboda! ca nu-i tarlaua lui taica-tu...sau daca vrei pe cineva care sa-ti poarte de grija...du-te la azil, iti dai pensia acolo si te-ai rezolvat!
     Off, netul asta, o poarta deschizatoare spre comunicare...ideea e cum comunicam...aici ar trebuie elaborate niste tutoriale care cumva sa ne invete cum sa ne comportam pe internet, eu inteleg ca poate cumva apartinem aceleasi perioade, dar vezi tu setul de valori e total diferit...pentru discutii fluente mai e nevoie de ceva...ce inseamna acel "ceva", ramane tema de casa pentru tine! un catalizator ceva...un  quelque chose, vorba fracezului!!!

Dragobete - Zeul iubirii

Citeam azi  un articol pe blogul Cristianei si  nu puteam sa nu retin ceva care mi-a placut intr-un mare fel si pe care vreau sa-l redau in copy paste  pentru ca merita si pentru ca subscriu la cele scrise de ea:

"Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet..."    

  In aceasta zi se spune ca fetele adunau zapada si o topeau folosind-o la descantece de iubire si ritualuri de infrumusetare, o numeau"zapada zanelor "si  o considerau magica isi clateau chipul spre a fi atragatoare ca si zanele.
   Tot in aceasta zi si barbatii trebuie sa se afle in relatii cordiale cu sexul feminin, neavand voie sa necajeasca femeile, altminteri anul va fi neprielnic, cu alte cuvinte veselie in aceasta zi spre a avea parte de iubire tot anul!
   Nu se tese, nu se coase si nu se fac treburi gospodaresti in aceasta zi, doar curatenia este permisa pentru ca ea este aducatoare de spor si prospetime, si inca ceva nu ai voie sa plangi in aceasta zi, lacrimile sunt aducatoare de necazuri.In unele zone fetele isi pun la fel ca si la Boboteaza busuioc  sub perna spre a-si  visa ursitul , crezand ca Dragobetele le aduce dragostea adevarata.
   Asadar multi ani frumosi si luminosi iubirii!! Alegeti sa iubiti si iubiti ce ati ales!

Capitulare

   

     La ceas de seara incerc sa-mi devirusez mintea de tot ce a fost urat in ultima perioada, sa ingrop in gradina iluziilor mele  toate gandurile   si atacurile vampirice, nu vreau sa fiu umbra lor sau invers,  sa vad umbra in apropiere, in singuratatea fiintei mele launtrice accept durerea realitatii...
     Cineva spunea ca batrinetea este varsta intelepciunii, stiu si eu?oi fi ajuns acolo fara sa prind de veste, voi sta sa-mi numar regretele, regrete de toate felurile, ba ca n-am stiut sa-mi deschid sufletul cui trebuia, ba ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand poate s-au deschis niste oportunitati la orizont, ba ca poate  am intalnit oameni prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare (motive pentru care sunt mereu acuzata), regrete ca activitatea mea internautica, radiofonica a fost quijoteasca, zadarnica , de prisos, ce mi-am dorit si la ce s-a ajuns...oare  n-ar fi mai bine sa capitulez? Au rapperii astia, Mitza feat Guess Who, o piesa( nu ca m-as da in vant dupa rap, dar am retinut ce mi-a placut): 
" Inima nu cere chirie
Asa ca vino cand vrei tu si stai oricat iti place tie" ...cam asa s-a intamplat pana acum, au stat cat au vrut...mi-au batatorit sufletul apoi au plecat rupand bucati din mine...., spunea Alice Nastase in blogul ei ca trebuie cumva sa ne adaptam pentru ca adaptarea este semnul inteligentei, sensibilitatii, cu alte cuvinte se rastoarna lumea si noi trebuie sa acceptam ca sa supravietuim...vi se pare drept? pai daca e pe asa...imi ingrop cutiuta in gradina iluziilor mele pana vor veni timpuri mai bune( daca va fi sa le apuc....!!!)  sau pur si simplu CAPITULEZ!

Da-i timpului timp

    Vorbeam azi cu o prietena din Brasov, mai precis cu Ana si mi-a ramas in minte o expresie folosita de ea" da-i timpului timp", dupa ce am inchis conversatia am stat putin si m-am gandit cat adevar in vorbele astea,  pentru ca toate se fac in timp, trebuie cumva lasat sa treaca o perioada ca sa se limpezeasca sentimentele, sa se aseze apele sa poti s-o iei de la capat, de altfel cam asta am facut fara sa realizez in ultimii ani, timpul a fost balsamul meu, cel care a sters cumva ranile facute in anii ce au trecut de diverse persoane si nu numai( spun asta pentru ca si ranile trupesti s-au vindecat tot in timp).
    Ideea e alta, n-am renuntat sa lupt, am avut rabdare si tact sa pot sa depasesc tot ce mi-a fost dat, n-am strigat, dar poate am dat voie unor prieteni "sa-mi stearga lacrimile" cu cate-o vorba de duh, pentru ca mintea mea rectioneaza al naibii de bine la asa ceva!
    Cu alte cuvinte, timpul m-a intarit, dar tot el m-a facut sa-i cunosc mai bine pe cei care s-au declarat prieteni si in momentul in care simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mi-au intins o mana, mi-au demonstrat cumva ca pot avea puncte de reper...ca pot sa spun ce simt si mai apoi sa inspir cu ochii inchisi zicandu-i Lui - Doamne ce oameni frumosi imi scoti in cale!
    Una peste alta am mai realizat ceva, ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu, am invatat din greselile trecutului si n-am lasat sa ma marcheze deciziile pe care le-am luat, desi uneori am simtit ca rup o parte din mine, mi-am spus : Olga totul se intampla cu un scop, va fi bine!
   Lucrurile cu adevarat bune vin mai greu, dar vin pana la urma si e grozav sa simti ca viata ta se schimba cand te astepti mai putin! Am facut loc in viata mea unor oameni noi,  care cumva au acoperit  golurile pe care le-au lasat cei care cu voia sa fara voia lor m-au ranit si la care am renuntat definitiv....am dat cu alte cuvinte timpului timp si acum imi este bine!
    Oamenilor cu roluri episodice din viata mea, le multumesc, m-au facut mai puternica decat credeam...efectele nu au fost imediate, trebuie sa recunosc, dar le-am simtit in timp, fiecare "sut" a insemnat un pas inainte, important a fost altceva ca nu mi-am pierdut optimismul de-a lungul experientele neplacute ci am folosit expresia frizerului: -  capu' sus Olga!!!

Lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!

   Se pare ca legaturile de nestramutat dintre anumite persoane se  formeaza pe baza compatibilitatilor sufletelor care vibreaza la aceleasi frumuseti si probabil se regasesc sub pavilionul pasiunilor, emotiilor si conceptiilor comune, e placut  cand realizezi ca ai oameni speciali in viata ta,  caleidoscopul sufletului tau e plin de culori si e fantastic sa simti ca viata e o infinitate de culori si nuante, cele vii ne aduc zambete, cele terne tristeti, dar una peste alta noi suntem cei care dam culoare propriului nostru univers.
   Vorbeam mai zilele trecute cu buna mea prietena Camelia Andrei si ne-am promis ca nu  vom lasa culori de gri in sufletul nostru, in pofida faptului ca am impartit amandoua suferinte cumva comune prin natura lor,  am tras de noi cu putinii stropi de culoare si tot nu ne-am dat batute, avem prea multa disponibilitate spre frumos, chiar daca anii trec, chiar daca uneori  simti ca vrei sa iei viata la palme, in rafturile inimii nu asezam decat  bucuria vietii,  iar spectrul ei ne da sperante, nu lasam posibilitatea ca sufletul sa fie zgariat de rautati si  dureri trecatoare.....neputinta nu ne ingenuncheaza, avem curajul sa ne traim visele si e mare lucru, de ce? pentru ca meritam!...pur si simplu!!!
    Da! mi-am promis solemn ca anul acesta nu voi permite niciunui gand veninos sa ma acapareze, le iau la tranta pe toate si nu ma dau batuta!...nu fortez insa notele, doar ca esecurile pe care le voi suferi nu ma vor marca prea mult pentru ca nu merita, norocul imi vine tocmai din puterea de a nu renunta, de a nu ma opri, carevasazica capu' sus!
     Exista oameni care ne amprenteaza sufletul care fac parte din destinul nostru, ma simt norocoasa si plina de recunostinta ca te am aproape draga Camelia, ma simt " mare" alaturi de tine, mi-ai dat aripi cand am simtit ca nu mai pot si m-ai invatat cumva sa ma pretuiesc mai mult si sa inteleg ca fericirea nu trebuie amanata ci traita pe loc cu satisfactia lucrurilor care iti fac placere!
     La ceas de noapte, ca mai e putin si se manjeste de ziua ma gandesc ca azi e una din frumoasele zile din viata mea mea, e botezul nepotului meu Mihnea, asadar meniuri de meniuri, lautari si buna dispozitie, aripi de ingeri sa-i ocroteasca viata sufletelului care maine va fi crestinat, sa aiba parte de o viata lina, fara suparari mult noroc in calatoria lui prin viata!sa nu uite niciodata ca lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!
   
 

Baba urata cu crengi

     Mai ieri unul caruia i-am retezat politicos "avanturile" pe FB m-a facut baba urata cu crengi,  cu sau fara crengi ...pot spune ca nu sunt desteapta desteptelor  dar nici  incuiata- incuiateleor sa ma las invaluita de texte de doua parale! Nu-mi place sa fiu gratulata, dar nici jignita,  stiu cum arat si stiu care e valoarea mea...insa nici sa cred ca a fi tanara e cea mai mare virtute a unei femei,  de te-am lovit mon cher in moalele orgoliului, e pentru ca nu-mi doresc interactiuni pe net cu persoane care nu-mi inspira incredere!
    Ma dau gata oamenii cu  eleganta morala, sunt topita dupa oameni care stiu sa ti se adreseze cuviincios, imi doresc interactiune cu oameni care stiu sa vorbeasca frumos, sa-si aleaga cuvintele, nu sa le tranteasca ca pe niste baloti, sufletul meu e descheiat spre astfel de persoane, nu-mi permit ca mintea si inima mea sa se joace cu viata mea, nu fac nimanui declaratii cu talc si nici nu ma antrenez in relatii pasagere, oricat as fi de chinuita de doruri....am invatat cu pretul lacrimilor varsate, ca e bine sa fi rezervata, suntem vulnerabile noi femeile si tocmai de aceea ma ratacesc printre intelesuri sau poate neintelesuri despre  viata, despre oameni, despre tot ce ma inconjoara...Sufletul meu e linistit chiar daca e singur!
   M-am lasat cuprinsa de moment de griji trecatoare cum le-ar numi unii, dar ma gandeam ca poate ar trebui sa existe o responsabilitate a cuvintelor pe care le trimitem in eter, nu-ti da nimeni dreptul sa ataci doar pentru ca ti se inchide usa, stiu ca e trist pentru unii ca nu au cu cine sa imparta bucuria, fericirea, tristetea, dar nu e vina mea....sufletul meu are resurse inepuizabile dar nu pentru oricine! Veninul singuratatii nu ar trebui sa indemne pe nicio persoana spre  rautati gratuite,  as alerga desculta spre oameni care stiu sa-ti stampileze sufletul, au fost cativa in viata mea si ma intreb acum unde s-au ascuns de nu-i mai  intalnesc?...oameni care iti incarca sufletul cu lumina si te ajuta sa te reincarci in lupta cu raul si uratul vietii! oameni care cu parfumul sufletul lor  te fac sa te simti importanta doar pentru ca ii ai pe ei aproape!
    Ma rog Lui sa-mi tina mintea sanatoasa si inima sensibila ...n-am sa  permit marlanilor, badaranilor sa-mi darame  zidurile sufletului cu vulgaritati, frangatorilor de inimi le recomand sa-si schimbe strategiile, poate asa vor avea sorti de izbanda!