Bilant 2015

 

     Inca putin si ne apropiem de cumpana anilor, e vremea socotelilor, a bilanturilor si bineinteles a multumirilor indreptate spre El, n-am cum sa nu spun ca a fost un an binecuvantat de El, pentru ca mi-am numarat prietenii care mi-au ramas alaturi(..si chiar nu au fost putini!)  in acest an si care mi-au demonstrat ca prietenie inseamna sinceritate totala, inseamna relatia calda si placuta care ne da increderea si puterea sa putem depasi momentele dificile din viata.
    Multumesc familiei mele care imi ofera multa dragoste, multa sensibilitate si ma ajuta sa ies triumfatoare din orice situatie, oricat de grea ar fi ea...am doua fete minunate, doua fete care fac cat 10, daca tatal lor de acolo de sus le vede, sunt convinsa ca e foarte multumit ca m-a lasat pe maini bune.
     Multumesc colegilor de radio, le multumesc ca au ramas alaturi de mine , le multumesc pentru dedicare si implicarea lor in ale radioului, le multumesc pentru  incurajari, pentru bucurii, pentru lacrimi, pentru tot, cu ei am reusit sa ma cunosc mai bine, sa stiu cat si cum pot sa ma  manifest si la bine si la rau!
     Multumesc prietenilor de pe Facebook, anul 2015 a fost un an al testarilor, unii au trecut proba de foc, daca e s-o numesc asa, pe altii insa nu i-am putut absolvi si din pacate le-am spus la revedere, oricum sunt fericita ca cei care au ramas sunt speciali si decat risipa de oameni, mai bine putini si buni!
      Fiecare sfarsit precede un inceput, voi privi in viitor cu bucurie si cu sentimentul imbucurator ca El a fost bun cu mine, nu mi-a luat nimic din ce mi-e drag, ba dimpotriva...a mai adaugat ceva pe ici pe colo...pentru anul care vine  nu mai fac planuri, nu !! vreau sa traiesc momentul, vreau sa am curajul si doza de nebunie cu care sa ma bucur de toate oportunitatile vietii, fiecare zi incepe cu o promisiune, cu un zambet, cu o dorinta, vreau sa pot, vreau sa le implinesc.
       E vremea cand trebuie sa daruim fara sa asteptam nimic inapoi, e vremea sa ne umplem sufletul de voie buna, e vremea sa ne dorim o lume mai buna, ...si cum sa ne dorim asta daca nu va incepe totul de la noi?..sa nu ne raportam la bani cand e vorba de ceva frumos, frumosul e in noi, hai sa-l scoatem la lumina, hai sa fim noi frumosii lumii, sa nu uitam in graba noastra sa ne bucuram cu adevarat de viata, din furnicutele grabite si irascibile sa fim macar din cand in cand fluturi care zboara, zboara si se aseaza pentru polenizare, pe florile frumoase ale naturii, de altfel si noi oamenii suntem florile Lui, oameni  dornici sa exploreze comorile vietii!
      Va imbratisez dragi prieteni virtuali, sarbatorile sa va gaseasca voiosi si plini de ganduri bune, sanatate si iubire!! Craciun cu pace!
   

Pasaport spre mai bine...

   

Gandindu-ma la o discutie pe care am avut-o aseara pe skype cu cativa dintre colegii mei de radio, stau acum si fac in mintea mea un loc de mai bine, intorc lucrurile si pe fata si pe dos si ma intreb unde mama zmeului 'or fi caracteristicile acelea care ne fac umani? cele care ne diferentiaza de necuvantatoare? Cand vom intelege cu totii ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant din iubire si pentru iubire...de ce trebuie sa distrugem un lucru frumos?  sau hai sa intreb altfel - cine ne da acest drept?

     Ajungem sa ne temem sa mai vorbim unii cu altii sa nu se rastalmaceasca vorbele, sa nu primeasca o alta conotatie, ca unii abia asteapta ocazia....sau chiar  o cauta cu lumanarea, ziua amiaza mare...ne schimbam mai abitir decat vremea, ba suntem cu soare in suflet, ba traznim si viscolim!furtuni peste furtuni, in loc sa preferam senin in suflet si sa ramanem statornici albastrului...sa ne bucuram de ganduri inaltatoare care ne trimit spre lumina....m-am cam saturat sa traiesc intr-o lume in care oamenii uita sa mai fie oameni, uita sa ofera o mangaiere, o vorba buna, un zambet, ....toti avem momente dificile in viata,  important e sa  stim sa le depasim si nu sa ne lasam prada lor...filosofia rationalista spune ca "Omul este un animal ganditor", haideti atunci sa demonstram acest lucru, fara pasiuni inutile care ne duc spre nicaieri...fara razboaie psihologice, fara "otrava" verbala, potoliti-va nervii cu pastile daca altfel nu e chip...mintea noastra e un front deschis, usor putem fi atacati, arma mea e cuvantul de bine, luati-l si voi, nu uitati acea vorba din  strabuni, "semeni vant, culegi furtuna", sa semanan mai multa iubire si respect, ar fi pasaportul nostru spre mai bine si nu uitati avem o singura viata, s-o traim frumos, hai sa fim renii moshului, hai sa fim cei care duc lumea spre mai bine, hai sa fim pasaportul spre mai bine a celor care ne asculta la Radio Tasha!!!

Diminetile mele-s albastre

   

      Vorba cantecului Stelei Enache, diminetile mele sunt senine, fara griji si fara ganduri si asta din motive lesne de inteles, sunt in Italia de doua zile si ma simt ca la mine acasa....am aceeasi caldura, ba mai mult   chiar  si climatul e pe masura, am avut parte de doua zile calde si insorite.
      Stau sa ma gandesc cum ar fi sa fac un top al diminetilor frumoase de la Imola, oare pe care asa aseza-o in cap de lista? sigur mi-ar fi foarte greu, am avut insa aici la Imola cateva dimineti memorabile, n-am sa le uit niciodata, ele au stralucit atat de puternic, incat  au un loc anume in istoria mea personala, ele au fost si vor ramane diminetile - diminetilor mele!
       Stau si ascult Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You... si-mi creez usor starea  avuta atunci, amintirea acelor dimineati, dimineti cu soare in suflet, dimineti  in care am  simtit ca sunt cu adevarat iubita!

Doctore, rautatea e contagioasa?

   

      Interogatiile  mi-au asediat mintea in ultima vreme,... erau legate de alergatura vietii mele, pentru ca da! in ultima vreme am tot incercat sa "fug"...sa fug cumva de mine insami , de sensul vietii mele pana la urma pentru ca mi-e greu sa definesc o anume cale... si pentru ca m-au intrebat mai multi prieteni in privat de ce fac asta, incerc sa raspund pe blog...
     Carevasazica, nascuta ideea articolului din conversatiile cu prietenii mei virtuali, incerc sa raspund cu sinceritate la intrebarile puse, ....fug pentru ca sunt omul care nu prea e obisnuit sa dea rateuri atunci cand isi propune ceva, fug pentru ca daca as ramane, ar trebui sa inventez niste scuze, sa ma mint pe mine,  sincer vorbind ar fi doar niste minciuni frumoase si cam atat, un fel de cantecel de adormit sufletul meu si poate al celui in cauza...si atunci mai bine caut sensuri noi vietii mele, vad locuri noi, oameni noi,  decat sa tes navoade de cuvinte pentru  mine, pentru tine ..de la tine spre mine  si tot asa!Nu stiu cum e mai bine? sa fim fluizi si ganditori?...sau sa stam ghemuiti si sa ne plangem in pumni?sa ne sfartecam inimile in durere in loc sa gasim  acea "nitroglicerina"  care ar face sa exploadeze sufletul de bucurie?Poate eu sunt o tipa atipica cum spun mereu, o tipa care poate cauta o lume care nu mai exista, o lume care se pierde pe zi ce trece, travaliul vietii ne-a schimbat pe multi, ne-a schimbat in rau din pacate si frica mi-e sa nu ma molipsesc la un moment dat si eu...de aceea, azi ma iau de brat  si plec cu mine departe!!!...(.apropos de asta, voua nu va vine uneori sa faceti acelasi lucru? ) insa,nu inchei fara sa  pun si eu o intrebare inocenta:
      - Doctore, rautatea e contagioasa?

Ganduri printre randuri....

 

     Toate socotelile la sfarsit de an imi ies cu plus...lectiile  pe care viata mi le-a dat si in acest an m-au facut mai puternica si mai sigura pe mine, am ramas tot singura, pentru ca asa am considerat ca e cel mai bine pentru mine, nu mai vreau sa ma gandesc daca asta a adus prejudicii emotionale cuiva, pentru ca ideea e asa, daca vezi la cineva lucruri care nu-ti plac de la inceputul relatiei, slabe sanse sunt ca ele sa se schimbe pe parcurs...si nici nu mai am pretentia ca asa fi in stare sa invat pe cineva cum sa fie sau sa nu fie! Vorbe frumoase vin din toate partile, dar putini sunt cei care chiar cred ce spun...important mi se pare altceva - faptele sa sustina afirmatiile,... altfel sunt pur si simplu "gargara" pentru o gura pacatoasa.
      Emotiile sentimentale nu si-au facut de cap anul acesta, au stat frumos in banca lor, o fi bine, o fi rau..nu stiu? cert este ca cineva imi spunea asa - o tipa care nu gusta alcool e plictisitoare, una care il gusta prea des, e de evitat!!!.... cam asa si cu starile astea...poate e mai bine sa fii printre ele...
      La sfarsit de an vreau sa rup"forfota" din viata mea, poate sunt eu o tipa mai complexa, mai ciudata si imi doresc acum sa fiu mai mult singura, astfel incat o sa plec sa-mi fac sarbatorile de iarna intr-o alta tara, departe de tot si de toate!dar una peste alta a fost si asta o perioada bunicica a sufletului meu in care am sperat, am visat si am iubit!nu inchei insa articolul inainte de a va spune sa aveti grija de "paradisul" vostru, incercati sa traiti in lumea reala, cea virtuala e pacalicioasa si aduce  uneori multe suferinte!
        Nu uitati ceva - Iubirea este seva vietii, beti cu lacomie din ea!!
      

De la sperante la impliniri

 

    Spunea o prietena de-a mea ca implinirile intarziate nu sunt rugaciuni  neascultate, nu, categoric nu!!dorintele se implinesc doar atunci cand ele TREBUIE sa se implineasca, dovada faptul ca zilele trecute am avut parte de momente speciale, am intalnit persoane dragi mie,  pe unele nu le-am vazut de ceva ani iar pe celelalte  mi-a fost dat sa le cunosc acum.
      Mi-am dorit mereu sa cunosc oameni frumosi, oameni cu urcusuri si coborasuri, oameni cu deceptii  si realizari, oameni care au stiut sa ia frumosul din viata si sa lase in urma  partea intunecata a lucrurilor, oameni curajosi, oameni puternici care s-au zbatut sa realizeze in viata ceva si au reusit....pentru ca au visat, au  dorit, au sperat, au invins!!!ma inchin in fata lor!
      Un astfel de OM este Speranta din Timisoara, n-am permisiunea sa vorbesc mai multe despre ea pot sa spun doar ca este o persoana speciala care acum are o istorie frumoasa in spate, visele ei legate de familie, profesie si bani au devenit realitate in timp datorita perseverentei, dragostei de viata, de arta si tot ce inseamna munca, n-a stat cu ochii spre cer implorind  divinitatea  sa o ajute, scanteia mica a sperantei s-a ridicat pe zi ce trece  transformand in flacara vie  idealurile ei in viata!
     Credeam ca doar cei din zodia Taur ( ...precum subsemnata) pornesc in arena vietii cu atat curaj si isi dau si ultima suflare pentru implinirea dorintelor, dar uite ca m-am inselat, se pare ca si Varsatorii sunt idealisti si pot trece de la disperarea cea mai crunta la inflacarare si optimism contagios, dar cu blandete si tact pentru ca raporturile lor cu cei din jur sunt amicale si deschise, devotamentul lor este evident, ceea ce face sa fie respectati si indragiti  usor de semeni.
      Speranta, draga mea, am admirat la tine determinarea, credeam ca esti o fire boema ( ...ca majoritatea artistilor!!! ), dar mi-ai dovedit ca esti extrem de organizata in tot ce intreprinzi, de-o sensibilitate rara, cu un gust rafinat pentru tot ce inseamna frumos! A fost o onoare sa te cunosc, sa te am in preajma mea cateva zile, sper sa ne mai bucuram de astfel de zile  si in viitor si sper ca visul tau cu croaziera  sa se implineasca cat mai curand...nu uita ca a visa inseamna a dori, a putea si a crede!! Exorbitantul sentiment de implinire a visului tau sa aiba aripi de zbor, spre a-ti lua seva si aroma tamaduitoare a unei vieti implinite!
      Ia cu tine si un dram din  nebunia vietii... ia "poantele"....iti vor colora destinul!! iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa te  intalnesc, sa te cunosc mai bine si sa te admir si mai mult draga mea Hope!
   

La drum catre Speranta

   

      Ma simt binecuvantata si recunoscatoare Lui ca mi-a scos in cale Speranta, peste o zi o sa intalnesc Speranta si la propriu si la figurat, pentru ca tocmai voi pleca spre Timisoara unde aceasta doamna cu  acest nume ma asteapta!
     Flacara sperantei a ars mereu in sufletul meu, sunt o fire optimista...si chiar daca o mai pierdeam din cand in cand o cautam cu disperare pana o gaseam, speranta e un soi de depozit pentru zile negre, dar evident fara dobanda...dobanda o ai prin iubirea semenilor, celor dragi tie, pentru ca fara credinta, iubire si speranta am merge  in bajbaiala...ne-am rataci pe  drumul vietii!
      Se spune ca e bine sa traim cu credinta si sa murim cu speranta...de altfel asa se intampla cand n-o mai gasim, cadem usor, dar sigur in infern!
       Speranta imi da putere sa trec cu bine fiecare hop din cotidian, ma bucur ca toti oamenii dragi sufletului meu sunt bine, ma bucur ca am liniste si pace interioara, ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur ca pot raspunde cu brio tuturor provocarilor vietii!
        Stiu si  sper ca linistea de acum prevesteste fericire, nu-mi mai plang iluziile pierdute, ele raman istorie....si stiti de ce? pe mine ma defineste iubirea, sunt asa cum am scris in descrierea mea - pasarea Pheonix si ma duce acum gandul la trupa timisoareana Pheonix cu textul lor bine ticluit:

     "Fie sa renasca numai cel ce har
       Arde de-a renaste, curatit prin jar,
       Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum"

     

Flacara sperantei sa n-o lasati sa se stinga niciodata!..chiar daca ea isi pierde cativa stropi din intensitate, vin altii sa le ia locul!ea face parte din nou din natura noastra...important este altceva sa intelegem asta in timp util!!!

          Azi este Ziua Nationala a Romaniei, nu pot incheia articolul legat de speranta fara sa spun   ca avem o tara frumoasa, iar noi suntem frumosii ei, asadar - La multi ani Romania!! La multi ani romani, PASTRATI-VA SPERANTA!