Prizoniera in prezent

     Ploaia de azi mi-a stimulat introspectia, m-a indemnat la o plimbare prin toate coltisoarele  sufletului meu si cum de fiecare data gasesc lucruri frumoase acolo nu pot sa stau departe de blog, pun tot pe tastatura.
    Exista momente cand primesti exact ceea ce ai nevoie, cu toate ca nu constientizezi asta, e ca si cum s-ar arunca galeti de oxigen spre tine si daca aveai senzatia aia de sufocare la un moment dat,  dintr-o data parca seva vietii circula diferit prin tot corpul tau....plutesti intr-un vazduh parfumat si parca simti ca n-ai mai vrei sa pleci de acolo, ai vrea sa ramai prizoniera acelor momente.
    Ma intreb acum  cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa-si traiasca sufletul, sa reuseasca sa faca acele lucruri mici, dar poate iesite din tipar, sa mearga impotriva mintii uneori, sa guste din dansul muzicii sufletului  pur si simplu!? stiu raspunsul - putini!! si stiu si de ce...pentru ca la acesti oameni sufletul creaza zilnic cate ceva, nu depind de nimeni, au depasit timpul si spatiul si nu vor sa traiasca in iluzie ( ca mine probabil....care ma cam hranesc cu asa ceva uneori, nu intamplator titlul blogului...), aceste persoane lasa convenientele la o parte, traiesc prezentul pur si simplu si se bucura din plin de el...un astfel de OM este prietena mea Camelia Andrei  din Italia, gazda mea din acest moment si sora mea de suflet. Ei, bine cand vezi astfel de oameni n-ai cum sa nu-i citesti bucuria inimii, n-ai cum sa nu gusti libertatea si sa incerci sa traiesti si tu asa, ca o binecuvantare printre oameni.
     Ne plangem ca nu avem bani, ca nu avem noroc, ca nu avem pe nimeni si ma intreb din nou, oare chiar conteaza toate acestea cu adevarat?as spune ca nu! conteaza sa-ti traiesti sufletul, sa razi cand esti vesel , sa plangi cand esti  trist dar sa nu-ti refuzi sa iubesti cand iubirea iti bate la usa chiar daca te poarta printr-un "relief "variat...urci pe cel mai inalt munte sau te arunci in ocean chiar daca nu stii sa inoti prea bine, urci, cobori, zbori pentru ca da! clipa este tot ceea ce ai!
     Sufletul este singura legatura pe care o avem cu Dumnezeu si vesnicia, asadar hai sa-l bucuram asa cum se cuvine si sa invatam de la cei care practica asta si sunt gata sa experimenteze miracole, pentru ca ele exista, Dumnezeu are un plan minunat pentru fiecare dintre noi  doar trebuie sa ne bucuram de oportunitatile pe care El ni le ofera!Cu fiecare gand, cuvant, fapta ne cream experienta de zi cu zi, am in persoana Cameliei o buna profesoara ma las asadar purtata de magia momentului!!!
     In final va intreb cand ati spus  cuiva de ce il apreciati si ce iubiti la el/ea? de ce va intreb asta? pentru ca fiecare  avem nevoie de apreciere si de recunoastere, doar asa nu uitam adevarata noastra valoare, nu va fie frica de sentimente si emotii pentru ca atunci cand ele pornesc din inima infuzeaza lumea cu energie pozitiva pur si simplu!
    O zi binecuvantata cu o ploaie de sentimente frumoase !
   

De ce mint oamenii?

 Consider ca fiecare dintre noi are cate ceva de ascuns si mi se pare firesc sa fie asa ca doar nu o sa le oferim noi"calcaiul lui Ahile" tuturor cunostintelor noastre, ma intreb insa altceva....nu au cumva acele persoane constiinta incarcata cu  neadevarurile pe care le etaleaza in incercarea reusitei lor sociale, in incercarea de a parea ceea ce nu sunt in realitate?
   Specialistii spun ca aceste sentimente sunt marcile eterne ale slabiciunii, dovada  faptul ca exista multe persoane care denatureaza realitatea, doar ca nah!! zic  si eu,....  educatia si normele morale sunt filtrul in cazul denaturarii, educatia disciplineaza persoana, nu permite sa foloseasca  minciuni lipsite de importanta doar asa sa para mai rasariti  in ochii lumii....si apoi ma intreb la ce le foloseste acest lucru pentru ca doar e clar ca minciuna are picioare scurte nu ajunge departe! de ce sa nu fim autentici? este cumva minciuna o protectie? si nu inteleg eu prea bine cum vine asta?
    Unii imi jignesc inteligenta si ma gandesc ca poate am si eu niscaiva probleme de vreme ce nu pot sa-mi explic cum poti sa minti cu atata nonsalanta pe cei din jur crezand ca ai abilitatea de a manipula, manevra prin vorbe fara acoperire....ma simt sincer in pericol in prezenta acestor persoane...sau poate minciuna deriva din invidie? din ura fata de persoanele care poate s-au realizat pe merit si pe bune...?
   Nu pot sa ma las dominata psihologic si tocmai de aceea o sa evit persoanele care incearca sa ma invadeze emotional, care nu ma apreciaza, promit insa sa am un mod empatic de comunicare fara sa mai incerc sa le schimb atitudinea  mai cu seama cand vad cat sunt  de refractare...dar as vrea sa spun ca ar fi bine cand acele persoane mint sa-si asume si responsabiltatea  spuselor sau macar  hai sa zambim si sa spun mai elegant, mai frumusel - minte-ma, dar minte-ma frumos!si a nu se uita ca pierzi o lume virtuala dar te intorci la tine si asta mi se pare cel mai important lucru ...sa fii autentic!

Sfarsit de vacanta in Franta

  Vacanta mea in Franta se apropie de sfarsit,  au fost zile insorite, am acumulat amintiri frumoase, experiente unice si sentimente din cele mai alese, e placut sa ai  sentimentul acela de familiaritate, sa te simti in largul tau, exact ca si acasa, aici cordialitatea a fost la ea acasa, tocmai de aceea tin sa multumesc mult gazdelor mele Carmen si Costy din Nantes pentru vacanta oferita!
    Observati asadar ca folosesc des cuvantul" acasa"asta pentru ca gandul ma duce la melodia Paulei Seling, acasa este acolo unde te simti bine dar ai nostalgia casei tale oriunde te-ai afla tocmai de aceea le daruiesc prietenilor mei  din Franta aceasta piesa Paula Seling - Acasa cu toata gratitudinea mea!
    Nu voi incheia articolul meu inainte de a va intreba ce inseamna pentru voi" acasa"? va fi un subiect abordat intr-o emisiune de radio dupa intoarcerea mea in tara si tocmai de aceea tot ce imi veti scrie voi va fi foarte important pentru mine, voi da citire tuturor raspunsurilor primite de la voi.
   Ca sa nu cer ceva fara sa dau si eu ceva voi spune ce inseamna pentru mine - inseamna locul unde te poti exprima exact asa cum doresti fara sa ti se reproseze ceva, este locul unde inima ta vrea sa fie  cand esti suparat/a, e locul tau de siguranta...si ce mai inteleg eu prin cuvantul acasa veti afla in emisiunea mea de la  Radio Tasha.

Va plac oamenii fericiti?

      Nu stiu cum sunt altii,  dar eu....(vorba lui Creanga) ma topesc dupa oamenii fericiti, ei emana prin toti porii pozitivitate, optimism...e o placere sa stai in preajma lor ...ai vrea parca sa furi din bucuria lor pentru ca in ochii lor vezi speranta si multa dragoste, respect reciproc. Mi-a fost dat aici in Franta sa revad astfel de persoane ...sincere si fara nicio urma de prefacatorie, zambetul de pe fata lor ai vrea sa-l ai si tu sau poate iti amintesti ca odinioara l-ai avut dar.... l-ai pierdut!acesti oameni au stiut sa depaseasca imperfectiunile ( toti le avem...! ) si sa vada doar frumosul din realul lor, cu astfel de oameni ai vrea sa te intalnesti mereu, sunt absolut fermecatori!
    Mi-am incarcat camara sufletului cu zambetele lor si mi-am dat seama ca sunt multe cupluri care condamna pur si simplu fericirea, o tin la colt si nu stiu sa o traiasca din plin asa cum o fac cei doi - Laur si Vera, (din Sibiu de loc )au tot respectul meu si am realizat din plin vorba cantecului ca... "...mai sunt pe lume oameni fericiti..."....!!!!
    In urma cu doua luni tocmai m-am bucurat de nunta lor de argint le doresc din inima  ca tot binele si frumosul vietii sa-l savureze din plin sa fie la fel de frumosi pana la adanci batrinete pentru ca frumusetea vine din interiorul nostru....adevarata avere umana acolo se afla.

Una calda ...alta rece

  Asa e viata, ba asa...ba asa...ideea e alta ca eu una  nu-mi permit"luxul" deraparii, e periculos si chiar daca uneori  nu-mi place "filmul" in care traiesc incerc pe cat se poate sa schimb decorul si sa rescriu scenariul ( atat cat tine de mine..ca deh!!!! eu vreau multe dar El hotaraste ce e bine si ce nu e bine pentru mine ....)...un lucru e sigur ca totul mi se datoreaza mie, adica si bun si rau...nu dau vina pe absolut nimeni....am suficienta "imunitate "sau ma rog intelepciune de a ma detasa de cele potrivnice..deschid geamul larg si le dau drumul!... atunci vreau sa raman doar eu cu mine si cu gandurile mele, deschid asadar usa sufletului ca altminteri rugineste cheia si e cam greu de invartit daca nu o folosesc din cand in cand ca doar si sufletul meu are nevoie de liniste si tihna si asta nu pentru ca n-as avea acum liniste...nu!!!!Doamne fereste...ma simt grozav!!! in Franta am intalnit vanzatori rabdatori, luminosi si zambareti, vecini care te saluta chiar daca nu te cunosc, oameni corecti, de cuvant  cu alte cuvinte....si mai ales gazdele mele Carmen si Costy care sunt  persoane speciale, n-ai cum sa nu te simti bine alaturi de ei, sunt minunati!
     De o vreme am ramas si eu fara cuvinte, doar cu dorurile mele, unele clare ca lumina zilei dar greu de  stins, altele nedefinite si acelea ma dor cel mai tare pentru ca sunt greu de explicat si pentru mine... mai ales  ca sunt legate de amintirile mele si atunci imi "racoresc" sufletul cu un articol pe blog in care trebuie sa recunosc ca sunt foarte sincera si spun exact ce simt in momentul  respectiv.
      Anul acesta a fost anul calatoriilor ( ...de altfel m-a prins Revelionul in Italia...)m-am speriat si eu de numarul kilometrilor parcursi dar inima mea a fost plina de bucurie si fericire peste tot chiar daca a fost un an al ispitelor si incercarilor de tot felul dar, m-am ridicat, stiti cum se spune " sa cazi e omeneste  dar sa te ridici e dumnezeieste" carevasazica multumesc Lui pentru tot ce imi ofera in fiecare zi!
   

Ce faci cand oamenii te dezamagesc?

   Fiecare dintre noi trecem peste dezamagiri, fiecare este dezamagit sau dezamageste la randul  sau pe cineva, asta pentru ca avem alt standard de viata, e periculos pentru noi sa avem asteptari de la altii pentru ca ele ne provoaca durere si  frustrare....dar la urma urmei nimeni nu este obligat sa ne faca viata mai frumoasa mai ales ca timpul e o resursa pretioasa pentru toti.
     Problema mea e ca imi plac calatoriile la nebunie si exact atunci cand plec trebuie sa se intample ceva care sa-mi bulverseze "zen-ul"...azi sunt chiar suparata pentru ca efortul meu, disponibilitatea mea de a ajuta pe altii din punct de vedere spiritual mi s-a parut zadarnica, am sa revin la comoditatea mea personala si voi intoarce spatele emotiilor negative care nu fac decat sa-mi ingreuneze viata.
    Oameni devin pe timp ce trece mai rai, mai individualisti si nu are sens sa devin sclava unor preocupari care din pacate  imi  aduc numai  neplaceri, am sa practic acceptarea ideii ca mai mult nu se poate si ca atat cat a fost  a fost suficient...
    Se spune ca cine rezista la 10 dezamagiri si poate trece peste inseamna ca inca il mai iubeste pe dezamagitor; eu am trecut peste mai multe dezamagiri pentru ca iubesc oamenii, iar durerea de azi mi-o asum, trebuia sa ma destept odata pentru totdeauna si sa incetez sa mai am incredere in cei care  isi ofera serviciile dar pe de alta parte te ard pe la spate...dar din pacate viata inseamna comuniune, nu te poti izola de lume, singuratatea inseamna moarte pur si simplu! un lucru este cert - atunci cand deciziile mele au adus nefericire altora m-am cait si le-am cerut iertare...pentru ca n-am facut premeditat ceea ce am facut...oare cei care azi m-au dezamagit sunt in stare sa imi urmeze atitudinea? sau pur si simplu imi vor arata prin asta cine sunt cu adevarat si ca implicarea lor a avut un singur target sa ma darame pe mine!
     Un singur lucru este cert - am obosit sa lupt sa pastrez alaturi de mine oameni care nu ma merita, care imi tulbura linistea interioara....am obosit sa ascult, sa respect sa-mi pese de oameni care sunt departe de valorile mele...pentru ca cei care ma vor si ma plac vor fi mereu aproape de mine orice s-ar intampla!
     Vreau sa "infloresc " de azi incolo doar pentru cei care pot vedea florile din "pomisorul "sufletului meu.

Edit later;
   Imaginea copacelului inflorit din fata blocului prietenilor mei din Franta este edificatoare...oare cati vad frumusetea florilor lui?

"Pomisorul" din sufletul meu

  

     Au trecut cateva zile de cand am sosit in Franta, ce pot sa spun e ca in scurt timp "pomisorul" din sufletul meu a rodit fructe dulci, aromate si gustoase si asta se datoreaza gazdelor  mele de aici - Carmen si Costy...dar, cireasa de pe tort este nepotica lor Kyleen, o fasneata de fetita de numai 4 anisori care are energie si exuberanta cat pentru zece, n-ai cum sa fi trista langa o astfel de copila, e argint viu nu sta o clipa locului si indirect te mobilizeaza si pe tine...e fantastica! o ador!
     Orasul Nantes e numit si orasul parcurilor, are cele mai multe si mai frumoase din Franta, in 2013 a primit titlul de Capitala verde a Europei, acest titlu aduce cu sine si o mare responsabilitate..titlul acesta acordandu-se  oraselor de avangarda din punct de vedere a modului de viata, un oras modern cu cele mai bune practici de viata, exista din cate am aflat si o seama de proiecte in lupta impotriva schimbarilor climatice globale...carevasazica e o reala placere sa pot sa ma plimb intr-un asemenea oras.
     In zilele ce vor urma voi vizita si Castelul Ducilor de Bretania....stabilit chiar in inima orasului Nantes, una din cele mai vechi cladiri din acest asezamant, promit sa revin cu imagini in urma vizitei, pana atunci imbratisari si ganduri bune din locul frumos in care ma aflu!

   Las zambetul lui Kyleen sa va deschida sufletul spre bine si frumos, al meu este deja plin de lumina.