"Scuzele nu tin de foame"...

     Titlul este un pasaj din comentariul  facut de  Magda la articolul trecut  cand legat de magicul "Multumesc"  si-a dat cu parerea, si spunea  cum ca, citez din comment: "scuzele nu imi tin de foame" sau la locul de munca "daca seful imi spune 'multumesc pentru efortul depus', acest lucru nu imi plateste chiria"...si toate acestea pentru ca astazi totul se cantareste in recompense materiale....."
     Ma intreb insa daca o fi chiar asa...e bine oare sa cantarim totul prin prisma pecuniarului? oare scuzele(in cazul in care sunt spuse cu sinceritate si din suflet, autorul lor realizand cu adevarat ca a gresit, nu fac bine sufletelor persoanelor carora le sunt adresate?
      Eu zic ca da...cer si le accept de fiecare data cand  sunt oportune, evident!
     Si acum sa nu fiu inteleasa gresit, nu sunt o oportunista! Doamne fereste! dar suntem oameni si cred ca  toti suntem supusi greselilor, sunt greseli care le comitem si le  regretam in secunda urmatoare, si  atunci cred ca merita acceptate scuzele...si acum,  sa nu fie confundate cele doua cuvinte, adica  scuzele cu iertarea...desi sinonime, cuvintele sunt conectate cu diferite stari sufletesti.
     Pentru  ca e bine sa intram cu bine in noul an, sa avem sufletele senine si curate va propun sa cereti scuze dar si sa acceptati !

Ce inseamna sa spui "Multumesc"?

     Azi  in timpul emisiunii de dimineata am primit un mesaj din partea unui ascultator , e vorba de domnul Dan Toma care imi trimite o povestiora cu talc care suna asa:

" I se paru ca apa avea gustul celui mai bun si mai limpede vin  pe care-l gustase vreodata. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el si se  intoarse in graba acasa.
      "Iata darul meu", le spuse parintilor. "Un ulcior de vin, doar pentru voi."
      Parintii au gustat apa si, desi nu simteau decat gustul apei, i-au zambit  si i-au multumit din inima.
      "Saptamana viitoare va voi aduce un altul", le spuse baiatul. Si asa a facut, multe saptamani la rand.
       Batranii au intrat in joc: au baut apa cu mult entuziasm si erau bucurosi sa vada bucuria inflorind pe chipul fiului lor. Astfel, s-a intamplat ceva nemaipomenit: bolile si ridurile le-au disparut, ca si cum acea apa ar fi avut ceva miraculos.
      
       Este minunea cuvantului "multumesc". Sunt persoane care spala, , calca, gatesc pentru altii, timp de zece, douazeci, treizeci de ani. Le tin  companie, ii ingrijesc, ii iubesc zi de zi si totusi, n-au auzit  niciodata spunandu-li-se "multumesc!". Multumesc inseamna sa-ti dai seama ca celalalt exista cu adevarat ."
       Grozava povestioara, ne pune pe ganduri, ne face sa realizam cat de important este acest cuvant pentru noi toti, important si totusi uneori sarim peste el....uitand ca acest cuvant intareste  o relatie, ne face mai fericiti si evident ne da incredere mai mare  in noi...
      Sigur,  formularea tine de personalitatea fiecaruia dintre noi, fiecare multumeste in felul sau, cercetatorii americani au ajuns insa la o concluzie , afirmand ca acest gest de recunostinta este cea mai puternica actiune pe care o putem face, uite ce spune unul dintre acesti oameni de stiinta:
„Exprimarea recunoştinţei este o reacţie emoţională şi un fel de a privi lumea. Avem control asupra acestui aspect", spune Emmons, potrivit ABC News.
        Pentru a fi mai convingator, Emmons a rugat  cativa studenti sa scrie intr-un jurnal, in fiecare zi, cinci lucruri pentru care sunt recunoscatori, pe altii i-a rugat sa treaca in jurnal nemultumirile.
        Dupa trei saptamani , studentii care si-au notat lucrurile ce i-au facut sa spuna"multumesc" au afirmat ca se simt mult mai fericiti si mai impliniti, in schimb cei care si-au notat nemultumirile, s-au declarat nesatisfacuti, nefericiti.
       Un alt cercetator, profesorul Steven Toepfer, de la Universitatea  de stat din Kent, si-a rugat studentii sa trimita scrisori spre toti cei care le-au influentat viata in mod pozitiv, ei, bine... starea lor de spirit a fost una de mare bine...cu cat scriau mai multe scrisori binele crestea, astfel incat toate aceste studii ne demonstreaza ca  atunci cand suntem recunoscatori cuiva, starea noastra de bine creste in mod vadit, ne ajuta sa ne bucuram de lucrurile frumoase si sa ajungem sa fim satisfacuti cu efort minim, si acum va intreb cat de greu va este sa spuneti acest lucru, cand tot ce ni se intampla in cotidian o impune? Eu zic ca aceasta resursa, ar trebui sa ne insoteasca mereu...sa nu uitam de ea niciodata si ne bucuram, bucurandu-i pe altii.
     Profit de acest articol, spre a multumi tuturor cititorilor mei, pentru efortul pe care l-au facut zabovind cateva minute pe blog, multumesc din suflet pentru gandurile frumoase pe care mi le-au lasat pe pagina , pentru  sufletul minunat pe care l-am descoperit  in multi dintre voi, pentru toti care ma asculta la radio ma inclin si spun:
      


               Multumesc din suflet!

  

Superficialitatea ne tine legati la ochi?

  Stateam in dimineata asta si ma gandeam ca poate in ultima vreme am uitat ca trebuie sa-mi doresc mai mult, ma multumesc cu cat mi se ofera si am incetat pur si simplu" sa mai dau din coate", sa-mi fac loc de mai bine..ma multumesc cu diminetile mele langa o muzica placuta, cu cafeluta in fata si trai nenica, nici gand sa-mi schimb atitudinea!
   Am inceput sa uit de muntele de vise, de iluziile care ma inaltau, de visurile care mi le faceam...ma gandesc doar la clipa de fata si atat! O fi de vina anotimpul? iarna care a debutat cu ploi si cer gri, am uitat eu sa privesc in sufletul meu mai des?... sau poate am privit prea mult si m-am  multumit cu linistea din suflet? greu de spus...acolo este totusi soare....lumina, chiar daca....
    Poate am devenit o superficiala, sentimentele mele sunt focuri de paie, asa cum mi s-a mai spus, apar si se sting repede...si totusi, nu sunt simulacruri , trairile mele exista, ca devin volatile mai devreme decat mi-as dori, o fi vina mea?
    A nu se intelege ca sunt lenesa, nu! nu din cauza lenei ma comport asa...gasesc zilnic sa fac  lucruri ce imi fac mare placere...si totusi...
    Ma sperie ultima  mea lectura - "Eseuri morale" a lui Petru Cretia (motiv care m-a pus pe scris acum...) care spune  asa:
"Cei cărora le place să trăiască aşa au totuşi cumva sentimentul unei carenţe fundamentale şi atunci caută o compensaţie în falsa profunzime, în folosirea, fără o lungă strădanie a cugetului, a câtorva vorbe care sună adânc, a câtorva idei, pline de gând la origine, şi apoi golite, deteriorate şi tocite de folosirea lor de către asemenea trişti veleitari."
 Am devenit oare veleitara?
    

Radio ProDiaspora - va ureaza La Multi Ani!

Ganduri in preajma sarbatorilor

       Sarbatorile  de iarna au un farmec anume,  le-am asteptat de fiecare data cu mare drag,  ne invata cu adevarat sa credem in frumos, sa traim sentimentul de impreuna alaturi de cei dragi, trecem peste ce-a fost si incercam sa credem cu adevarat in noi..ma intreb insa ce se intampla cu persoane singure? cum asteapta ele aceasta perioada a sarbatorilor de iarna, pentru  ca este cumplit sa nu imparti aceste bucurii cu nimeni!
     Pentru persoanele care nu au jumatatea langa ele si mai ales pentru cele care  s-au despartit  de curand  sentimentul de singuratate este si mai acut, asta pentru ca acum  mai mult ca niciodata  dorim interactiune emotionala, afectiune si intimitate , vrem sa primim,  dar, si sa daruim...acum cand e ceasul bilantului, minusul acesta atarna extrem de tare, ajunge chiar sa doboare  echilibrul multor persoane, cazand in depresii  la gandul ca fericirea mult asteptata nu le-a fost  harazita nici in acest an...se gandesc ca sarutul sub crenguta de vasc si sampania de la miezul noptii  ramane  doar un lucru ravnit, dar neimplinit! Marturisesc ca m-au asediat si pe mine astfel de ganduri, nu e simplu deloc sa-ti infrunti conditia, iti trebuie tarie de caracter ,calm si mai ales incredere in tine....sa te impaci cu gandul ca aspiratiile romantice nu pot fi atinse de fiecare data!
     E greu sa gasesti resurse, dar, nu imposibil...pentru mine spre exemplu aceasta perioada a facut sa-mi faciliteze drumul cunosterii de sine, n-am luat-o si n-o iau ca pe un dezastru, stiu ca daca nu faceam greselile pe care le-am facut poate azi nu eram singura, dar, la drept vorbind singura nu m-am simtit niciodata, am avut prieteni care m-au rasfatat cu mesaje si telefoane in acesta perioada, sper sa mi se intample si  in acest an la fel, sa tina legatura cu mine, sa nu ma uite!
      Sunt multe cele pe care, anul ce tocmai se incheie, le va lua cu el si vor ramane nespuse si nemarturisite...sunt multe cele pe care nu vom dori sa le transferam cu noi in noul an si vom dori sa le dam uitarii, un gand ascuns, o soapta, un gest care ne-a tradat...dar nu vom lasa la poarta anului ce tocmai pleaca  dragostea, iubirea de semeni, ea ne va insoti mereu, doresc asadar tuturor celor singuri acum in prag de sarbatori sa priveasca cu speranta si incredere in viitor, sa petreaca macar cu  ochii mintii alaturi de persoanele pe care  poate dintr-un motiv sau altul nu le pot avea aproape....
lasati un gand bun si o rugaciune pentru toti cei care nu se pot bucura dupa datina de aceste zile.
 Doriti-va putin, Mosul sa va dea mai mult!!!!

Cel mai frumos cadou de sarbatori...

     Am revenit azi dimineata din Italia, e adevarat ca drumul n-a fost unul dintre cele mai fericite, a durat cam mult de aceasta data dar...totul e bine cand se sfarseste cu bine, ce mai conteaza daca el s-a derulat pret de o zi si o noapte?...daca fac o medie cu drumul spre Italia care  a fost facut cu masina in exact 8 ore,e chiar acceptabil... (ore in care am si mancat si am baut cate-o cafeluta sau un suc la localurile de pe autostrada)dar Camelia este o fata deosebita , conduce foarte bine si  unde mai pui ca  si caii putere  au ajutat-o... pe drum i-am propus sa participe la formula 2 ca tot locuieste la Imola, aproape de pista...in fine, mai glumim!
     Ca tot suntem in spiritul sarbatorilor de iarna care vin cu daruri multe, cu bucurii nesfarsite, astept parerile voastre, legat de darurile potrivite pentru cei dragi sufletelor voastre, va fi tema emisiunii de  maine seara, ce daruri ati vrea sa primiti si ce daruri  credeti ca ar bucura pe cei apropiati voua?..pentru ca,  nu-i asa ca bucuria  de-a darui uneori este mai mare decat cea de-a primi... puteti darui gandurile voastre cuiva drag...cred ca bucuria ar fi reciproca, eu asa simt mereu cand  imi astern gandurile celor dragi mie...  ascultati melodia din clipul de mai jos si indrazniti sa ma contraziceti!

Sarbatori implinitoare!

    Si uite ca m-a prins aceasta sarbatoare in Italia, nu pot decat sa ma bucur ca viata m-a rasfatat cu prieteni adevarati  si  azi prind ocazia sa le multumesc, sa  raspund la randul meu cu doua brate intinse, spre Camelia si Maurizio, prietenii mei din Italia, care au facut sa simt pe toata perioada sederii mele in Italia ca "mosul" nu este prezent doar de Sf. Nicolae ci in fiecare zi...daca El ar putea marunti distantele dintre oameni ar fi minunat, dar , uite ca cer lucruri imposibile, hai sa sa ne bucuram ca in pofida distantelor mari El ne scoate in cale oameni minunati, oameni care odata ajunsi in sufletul tau, raman acolo pe viata!
   Dar, pentru ca se spune ca e noaptea magica, doresc  tuturor celor care au cale libera in inima mea, prietenilor mei, un inceput de sarbatori de iarna implinitor, o luna plina de sperante si bucurii, un Mos Nicolae pe masura asteptarilor voastre, un mos generos cu daruri de suflet , pentru ca acelea nu se pierd niciodata!
   O zi binecuvantata tuturor!Sanatate si ganduri frumoase pentru toti cei care sarbatoresc azi ziua numelui!