Ma intreb insa daca o fi chiar asa...e bine oare sa cantarim totul prin prisma pecuniarului? oare scuzele(in cazul in care sunt spuse cu sinceritate si din suflet, autorul lor realizand cu adevarat ca a gresit, nu fac bine sufletelor persoanelor carora le sunt adresate?
Eu zic ca da...cer si le accept de fiecare data cand sunt oportune, evident!
Si acum sa nu fiu inteleasa gresit, nu sunt o oportunista! Doamne fereste! dar suntem oameni si cred ca toti suntem supusi greselilor, sunt greseli care le comitem si le regretam in secunda urmatoare, si atunci cred ca merita acceptate scuzele...si acum, sa nu fie confundate cele doua cuvinte, adica scuzele cu iertarea...desi sinonime, cuvintele sunt conectate cu diferite stari sufletesti.
Pentru ca e bine sa intram cu bine in noul an, sa avem sufletele senine si curate va propun sa cereti scuze dar si sa acceptati !
Imi cer sincer scuze, daca te-am suparat cu vreo vorba si accentuez cuvintul "SINCER", draga prietena virtuala, si spun ca-mi pare rau ca nu reusesc de fiecare data sa citesc articolele postate de tine, timpul cred ca este vinovatul principal, promit insa sa intru mai des pentru ca imi place ce gasesc scris aici!
RăspundețiȘtergereSarbatori fericite!
Ai dreptate, exista o mica diferenta intre cele doua expresii dovada si DEX-ul care spune asa:
RăspundețiȘtergere"SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greşeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. ♢ Expr. Scuzele mele, formulă prin care cineva îşi cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-şi exprima părerea de rău pentru o greşeală făcută; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovăţeşte; a ierta greşelile"
iar la iertare,apare cam asa:
"IERTÁRE s., interj. 1. s. v. absolvire. 2. s. (BIS.) dezlegare, pocăinţă, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.) 3. s. v. scuză. 4. s. indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) 5. interj. îndurare!, (înv.) aman!"
Dar, oricum ar fi sinonime, sau nu, e bine sa avem puterea de a le savarsi!
Scuzele nu tin de foame dar, tin de bunul simt al nostru!
RăspundețiȘtergeredar daca cineva ne-a gresit in mod repetat, cum putem sa iertam de asa multe ori?
RăspundețiȘtergereBineinteles ca e "frumos" (ghilimelele vor sa contopeasca latura comportamentala si aspectul interior, sufletesc) dar ne cerem scuze mereu, chiar si atunci cand ar trebui sa le primim? Intoarcem si obrazul celalalt? Facem si asta, dar de cate ori?
RăspundețiȘtergereEste doar un comentariu, imi cer scuze anticipat!
Vă doresc din tot sufletul meu, SĂRBĂTORI FERICITE!
RăspundețiȘtergereSarbatori magice, Tasha!
RăspundețiȘtergere