Fericirea se afla in noi...

Mi-e mila Doamne de oamenii care uita sa fie condusi de iubire...oameni care incearca sa victimizeze ,lasand sa se insinueze in sufletele lor ura,ura fata de cei care i-au iubit dar care la un moment dat nu mai impartasesc aceleasi sentimente fata de ei..Sufera si acumuland suferinta prea multa ,refuleaza,fac rau fara discernamant,realizand cele mai diabolice scenarii,lovind in cei care pina ieri erau "cei mai iubiti paminteni "pentru ei...
De ce fac asta?
Pentru ca se considera tradati,parasiti,fara sa recunoasca ca ei au gresit,si au gresit exact in momentul in care au inceput sa urasca,indoindu-se de loialitatea celor pe care i-au iubit.Incearca apoi innebuniti de durere o recunoastere a meritelor lor.Daca recunoasterea nu se produce,devin monstruosi...ataca pe toate caile,nefacand altceva decat sa se instraineze tot mai mult....pentru ca nu poti darui ceva iar dupa un timp sa ceri darul inapoi....
Acesti indivizi uita ce inseamna omenia,uita ca "darul nu se cere inapoi pentru ca atunci cand l-ai oferit ai facut-o din dorinta de a face placere acelei persoane,nemaivorbind de placerea de face pe cineva fericit...
Nu inteleg ca nu poti cumpara fericirea cu bani,nu poti acuza pe cineva la nesfarsit pentru faptul ca tie nu-ti merg lucrurile asa cum ti-ai dori,nu poti arunca veninul produs de toate nereusitele tale pe cei care nu contribuie la esecurile tale,doar pentru simplu fapt ca acum ei nu vor sa te mai consoleze.Ura se pare ca a reusit sa le intunece mintea,si transforma in inamici pe toti cei care "nu sunt cu ei...ci impotriva lor..."chipurile....
Daca dai la nesfarsit vina pe altii si nu accepti ca esti responsabil pentru tot ceea ce faci si trebuie sa-ti asumi riscurile,nu faci decat sa-ti pierzi prietenii si sa cresti numarul dusmanilor pe zi ce trece...mi-e mila ,chiar mi-e mila de astfel de oameni,unul dintre acestia a fost la un moment dat foarte aproape de mine,era chiar posibila o alianta(un prezumtiv ginere...)...multumesc Tie Doamne ca nu s-a intamplat!

Nu uitati...fericirea se afla in noi!

Toamna

Septembrie...niciodata n-am primit toamna cu draga inima...imi aducea multa nostalgie,multa tristete chiar,desi,este un anotimp al roadelor,ar trebui sa -mi sugereze bogatie,mai ales ca strugurii sunt pe undeva fructele mele preferate,nu mai vorbesc despre piersicile de vie pe care abia le astept in fiecare an...citeam undeva ca,substantele active din piersici nu actioneaza direct asupra tenului, ci asupra secretiei unor hormoni ai creierului de tip serotonine, care cresc eficienta controlului nervos asupra proceselor care se petrec la nivelul pielii,regenerand-o....astfel incat a devenit pentru mine un fruct de mare cautare...
Zilele trecute mi-am pus la status doua versuri din Nichita Stanescu si cantate cu atata har de Nicu Alifantis:"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..." asta pentru ca vreau s-o simt altfel....si trebuie sa recunosc ca in acest an ea a fost prietenoasa cu mine,parfumul ei a incercat sa ma ademeneasca voind parca sa-mi schimbe parerea pe care am avut-o pina acum...
Se spune ca va fi toamna lunga,se pare ca nici randunelele n-au plecat inca in tarile calde,am zarit zilele trecute citeva,semn care intareste spusele meteorologilor...parca vad ca va veni dintr-o data frigul,cum se intampla de ceva vreme incoace cand avem doar doua anotimpuri:vara si iarna...
Sunt fascinata insa de culorile toamnei...cum am trait atatia ani in zona deluroasa,am avut norocul sa admir multitudinea culorilor..frunzele galben-ruginiu,verzi-aurii sau rosiatice,invitate la dans de vantul tomnatic,si asternute apoi intr-un covor colorat pe pamintul reavan....iti dau o stare de reverie!
O sa spuneti... pai,uite din tot ce spui intelegem ca-ti place toamna,o vezi in culori calde...hmmm!!!poate fac asociatie cu toamna sufletului meu si simt uneori cum in locul ploilor,umezelii de toamna,sufletul imi este inundat de lacrimi argintii,iar zambetele vioaie de odinioara cad vestede...se vestejesc,imi vestejesc si gandurile,dorintele,dorurile..si singuratatea din mine gusta din reteta lipsei de plin,de nou...E trist sa simti toamna sufletului,tocmai de aceea fug de ea...si-mi doresc o toamna vesela cu ploi de iubire,cu ploi care sa-mi spele sufletul,nu mai vreau tristete...vreau caldura sufleteasca,vreau sa fie cald si-n sufletul meu!Nu vreau sa cada fire de zambet ruginiu,vreau zambete aurii si pline de lumina iar sufletul sa nu mai fie hranit de fructe amare...vreau fructe dulci ,zemoase!

Poveste de dragoste in lumea necuvantatoarelor...

Da,da...o poveste de dragoste in lumea necuvantatoarelor,Tasha mea s-a indragostit de un catel din blocul vecin,are un logodnic...este extrem de fericita cand il intalneste si deja nu stiu cum sa va explic stabilim cu stapanii lui Max,pentru ca asa il cheama pe catel ,ore de intalnire,stapanii lui Max sunt niste medici stomatologi extrem de simpatici,lucreaza cam mult,vin doar seara acasa,asa ca ieri am hotarit sa-l aduc acasa la mine pe Max...pentru ca,ne-am dorit ca Tasha sa aiba pui si se pare ca acum e perioada potrivita pentru ea....e in calduri cum s-ar spune..
Toate bune pina aici...dar Max este virgin,la fel si Tasha...si nu se descurca...pfai!!! am incercat sa intru pe net sa vad ce-i de facut,prea putine articole insa despre reproducerea cainilor pechinezi...mi-a fost mila de bietul Max,facea spume la gura de suparare ca nu-i reusea nicicum penetrarea,"creionul" lui era pe linga...dar niciodata acolo unde trebuia...am vrut s-o facem fericita pe Tasha sa aiba si ea o data pui dupa care s-o sterilizam,are trei ani deja...Max are doar doi,o fi de vina tineretea lui?
In fine,azi o sa mearga Tasha la baiat,schimbam locatia,poate se va simti mai stapin la el acasa ....
Perseverenta este cheia succesului nu?

La portile paradisului...

Daca cineva iti spune ca se afla "la portile paradisului" cand te vede online ce poti sa intelegi?
Nu vreau sa par prozaica dar imi vine in minte un banc apropos de asta...pe care am sa vi-l scriu:
La portile paradisului se intilnesc 2 barbati:

- De ce ai murit?

- Am murit de frig, dar tu?

- Am murit de fericire

- Adica?

- M-a sunat cineva spunind ca la mine acasa era un barbat in pat cu sotia mea. Am ajuns acasa, l-am cautat si nu l-am gasit nici in dulap, nici in gradina, nu l-am gasit si am murit de fericire!

-In frigider nu l-ai cautat?

Dar sa revin la subiectul blogului,cuvintele tale,dragul meu, trebuie sa recunosc ca ma ridica deasupra tuturor vicisitudinilor vietii cotidiene si-mi sugereaza ca viata devine frumoasa atunci cand "blestemul dragostei" cade asupra noastra...ne da aripi si ne face sa plutim in eter...
Ador acest sentiment,acest gol in stomac,cand astept ca tu sa apari online pentru ca cuvintele tale sunt ca un praf magic pentru mine si stii de ce? pentru ca le simt curate,necosmetizate..
Citeam in "Jurnalul unui mag" a lui Paulo Coelho ca tocmai faptul ca faci cu entuziasm ce faci te face sa simti cum iubirea te transforma si te face sa simti ca te afli la portile paradisului...
Vulnerabilitatea mea, de femeie slaba s-a transformat intr-un soi de vanitate care simteam ca ucidea tot ceea ce eram eu, feminina, dorita, alintata,am deschis ochii mintii si am vazut in ochii tai verzi,gradinile edenului unde totul era verde si proaspat,cu arome de lamai verzi,mar verde,si parfum de tuberoze,privirea ta a ramas nemiscata ma urmarea si ma incalzea ca soarele care scalda paradisul pe care mi-l sugerai...a incercat o lacrima sa-mi stearga imaginea....dar am reprimat-o ,dorind ca frumusetea iluziei sa ramina asa proiectata in memorie pina la urmatoarea noastra intalnire...stiu ca ea va fi asteptata cu aceeasi placere si de tine...intalnire in care cu siguranta vom escalada usor in Pomul cunosterii binelui si raului,plini de incertitudini,de intrebari la care ti-am spus ca nu ne putem raspunde,e greu sa ne raspundem deocamdata...hai,mai bine sa le lasam asa...
Oricum va fi sa fie ,ele ,(gandurile frumoase,spuse sau nespuse dar simtite de amandoi)vor ramine asa cum spui tu in lada de zestre a sufletelor noastre...le vom scoate la primenit ,paradoxal, in zilele mohorite ale vietii noastre pentru ca ele sunt pline de lumina...si asa trebuie sa ramina...trairile, le-am dobandit pentru ca am fost vrednici de ele,le-am meritat amindoi...

O noapte alba...sau o noapte albastra?

O noapte alba...o noapte pe care am ales sa fie "alba"pentru ca asa a fost sa fie,am povestit cu cineva pe YM pina spre dimineata,iar timpul a trecut pe nesimtite...dar a fost o mare placere discutia,si am realizat ca micile placeri dau savoare vietii...
De multe ori asteptam marele moment fara sa observam micile clipe din viata noastra....noaptea alba pe care am petrecut-o alaturi de de aceasta persoana am luat-o ca un bonus....la tot ce mi-a oferit viata frumos pina acum...
Sa nu va asteptati sa fac marturisiri incendiare,azi noapte am simtit nevoia sa povestim despre mitul adroginului,despre acel suflet pereche care se spune ca exista pentru fiecare dintre noi si pe care il asteptam o viata intreaga,a carui ganduri parca le stim,dar nu l-am intalnit inca...unii dintre noi au norocul sa-l intalneasca,dar mai exista si varianta in care intalnesc sufletul pereche al altcuiva...si de aici porneste imposibilul,tragedia...vorbeam cu aceasta persoana si-mi explica ca defapt nu exista iubiri imposibile ci doar nesabuinta de a ne indragosti de cine nu trebuie...hmmm!!!dar tot eu vin si-mi zic,oare exista oameni de care trebuie sa te indragostesti si de care nu?...nu !!!!totul este relativ cand e vorba de sentimente...
De ce devine o iubire imposibila? Pentru ca avem prostul obicei sa proiectam asupra celuilalt asteptari nerealiste. Il vedem asa cum am vrea noi sa fie nu asa cum este in realitate si atunci cand se intampla sa actioneze altfel decat ne-am dori ...apare nemultumirea.Uneori insa ne e teama de noi inceputuri,ne e frica sa ne implicam prea tare,unii pentru ca am fost tradati,inselati si nu vrem ca istoria sa se repete...fugim pur si simplu...adevarul este ca e nevoie de curaj daca vrei sa se intample ceea ce-ti doresti...
Nu vreau sa fiu consolata, incerc doar sa pun in discutie niste lucruri trecute prin filtrul personal. Nimeni nu detine adevaruri absolute si fiecare va interpreta in felul sau ceea ce am scris, in functie de experienta de viata.
Ce pot sa spun ca o concluzie la tot ce mi se intampla e ca iubirea e un sentiment complex... Manifestarile ei sunt pe masura "purtatorului". Eu te iubesc asa, de la distanta, bucurandu-ma cu tine, suferind cu tine, fara sa ma vezi, sa ma stii, sa ma auzi, sa ma "citesti"... Imi place sa cred ca vorba care circula "prostii sunt fericiti" se refera la prostii naivi care iubesc fara sa vrea ceva in schimb, fie ca acel ceva e o mangaiere sau doar o privire, un cuvant ...

O zi obisnuita si poate mai mult decat atat!

V-am spus ca sunt addicted...imi beau zilnic cafeaua si intru de dimineata pe net...in dimineata asta am baut-o linga o persoana absolut speciala,o persoana care mi-a dat o stare de bine,am avut impresia ca o stiu de viata si discutia s-a desfasurat intr-un mod foarte placut,nimic fortat,nimic care sa-mi dea senzatia de artificiu,ne-am facut doar mici marturisiri care ne-au intregit momentele perfecte pe care le-am petrecut impreuna...trebuie sa recunosc ca cele mai deosebite momente in viata nu sunt cele cu artificii si viori ci cele care dincolo de praf si oboseala,vezi sinceritate,atasament dincolo de orice conventii ridicole si masuratori rigide pe care uneori educatia pe care o ai ti-o impune...
Stiti la ce ma gandeam? ca oamenii sunt setati genetic sa spere,sa spere ca intr-o zi totul va fi asa cum isi doresc ca totul se va normaliza in viata lor,ca viata o sa aiba un curs lin,ca vor avea o viata implinita...eu sunt una din acele persoane, am depasit multe obstacole,chiar in momente cand poate totul era impotriva mea.
Azi presimt o cearta cu mine insami...o sa-mi impun mai mult pragmatism,sa nu visez cu ochii deschisi,ca s-ar putea sa-mi iau in freza,vorba unei prietene...dar deocamdata imi face bine starea asta,poate pentru ca nu-mi sta in fire sa fiu realista,iar cand sunt ,o fac exact in momentul in care s-ar impune un pic de visare,fapt pentru care recunosc ca sufar uneori...hmmm!!!uneori cuvintele pot sa-ti dea o stare extraordinara ,este suficient sa-ti spuna cineva"Toamna e atat de aproape.... dar si cand era departe... ochii tai erau imaginea ei...imaginea ei minunata... intr-un amestec de culori... ce nu poate fi redat prin cuvinte... ci doar imaginat"
Si poate as vrea sa fiu o toamna rodnica,cu fructe din care sa pot satura imaginatia lui...nu stiu?poate niciodata n-am stiut exact ce vreau...sau poate nu i-am inteles pe altii ce vor cu adevarat,poate ar trebui sa mai estompez din caracterul meu de visatoare,dar la naiba!!!asta imi da o stare adorabila,daca ma schimb si cobor cu picioarele pe pamint,s-ar putea sa nu ma mai plac...il mai las totusi putin sa zburde,chiar daca speratul asta la nesfarsit,ma va face sa sufar,mai plutesc putin printre nori...si totusi poate am inteles aiurea,mai sa fie!!! dar intuitia mea de femeie,parca imi spune ca nu sunt pe un teren minat si pot sa merg mai departe..
Uite cum blogul a devenit pentru mine un loc in care imi expun frustrarile,bucuriile,experientele cotidiene,un filozof spunea ceva de genu' ca omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperiri si plictiseala de armonie,fericirea fiind doar momeala care il tine in cursa pina la sfarsit...
Cred ca avea dreptate...vreau sa gust insa din aceasta dulce momeala cat timp voi mai avea de acum incolo...lucru pe care vi-l doresc si voua cu prisosinta!
De data asta nu va blestem,sa fiti iubiti, ci sa fiti fericiti in cursa lunga!
...Iar eu multumesc Celui de sus ca intalnesc oameni care ma fac fericita!

La drum prin tara...

Am lipsit citeva zile si trebuie sa marturisesc ca mi-a fost dor de scris,insa aveam, atatea de povestit ca nu prea stiam de unde s-o apuc...
De la capat o sa ziceti...ok!asa o sa fac... cum mi-a venit ideea plecarii in excursia de 10 zile prin tara cu masina...foarte simplu!stateam de vorba cu o prietena din Craiova pe internet,ii povesteam ca duminica voi ajunge la ea,din camera alaturata fiica-mea aude...si pentru ca era pe laptop imi scrie"ce-ar fi sa plecam toate trei in Oltenia?"la care eu evident am raspuns pozitiv,unde pui ca era si o ora inaintata,trecut de 22.00....am resunat-o pe prietena mea si i-am spus:"vezi ca s-ar putea sa ajung mai repede la tine(era miercuri)..."la care ea s-a bucurat si mi-a spus ca nu cumva sa ma razgandesc peste noapte...
Nu ne-am razgandit,ne-am facut bagajul in acea noapte,iar dimineata am pornit-o la drum...
Am ales un traseu frumos spre Craiova,doar ca drumul este dezastruos,insa una peste alta a meritat,am ajuns la Tg.Jiu seara,unde ma astepta o prietena virtuala de pe alt site,pe care am tinut mult s-o cunosc penru ca imi era tare draga in lumea virtuala,evident ca sentimentul a ramas la fel si in realia,poate mai intens,fata fiind o gazda perfecta.Am vizitat parcul Brancusi care sincer m-a impresionat,era bine ingrijit,dovada ca edilii orasului pretuiesc cultura...am facut poze,ne-am delectat cu niste prajituri la o cofetarie unde totul este natural fara inlocuitori,aditivi,sau alte chestii nocive...am vazut casa memoriala"Ecaterina Teodoroiu"prietena mea fiind chiar ruda cu eroina.....
Dupa doua zile de Tg.Jiu...ne-am indreptat spre Craiova...drum in lucru din nou...asta ne-a cam obosit,dar ne-am bucurat ca Uniunea Europeana are bani pentru infrastructura noastra si am zis,bravo,Romania, esti pe drumul cel bun!
Trebuie sa va spun ca defileul Jiului este superb,am vrut sa oprim la manastirea Lainici dar fetele mele erau la pantaloni scurti si era cam tarziu...am promis insa sa revenim pe acest traseu..
Am ajuns din nou spre seara la Craiova,prietena mea are casa intr-un cartier nou...ne-a dirijat prin telefon...ne-am descurcat oricum si am gasit usor totul.
Casa prietenei mele este frumoasa,dar....are patru caini care sunt obisnuiti sa stea in casa,sunt extrem de jucausi si nu te lasa o clipa libera,se gudura pe linga tine si cersesc iubire...noroc ca salonul ei este imens si au unde sa se zbenguie.Cel mai rau lucru a fost cand i-a inchis in casa pe toti patru...au mancat de furie fotoliile,nu vreau sa va redau ce-a fost la gura prietenei mele...deh!!!placerile se tin cu cheltuiala...am si eu o pechineza...dar este extrem de cuminte nu ataca mobila la suparare,are si ea o hiba insa,incepe sa urle cand se trezeste singurica,de zici ca o musca albina...noroc ca vecina de jos e rabdatoare...
Asa,hai sa las problema animalutelor care cu toata paguba facuta au ramas la fel de dragi stapinei si chiar si noua,ne-am facut poze cu ei,mai ales fiica-mea cea mica care adora animalele.
In Craiova marturisesc mi-a plac foarte tare,ador centrul Craiovei,cladirea prefecturii si a primariei sunt deosebite ,iar fantinile arteziene muzicale din nou sunt ceva aparte.Ce m-a frapat este ca centrul devine pietonal incepind de vineri seara pina luni dimineata...terase cu fotolii comode(zici ca stai la tine acasa pe terasa).
Insa cel mai mult mi-a placut parcul Romanescu,pe o indindere de 96 ha...iti trebuie o zi intreaga sa-l cuprinzi...trebuie sa va spun ca este unicat in Romania,monument de arhitectura peisajera considerat drept unul dintre cele mai frumoase din Europa.
A fost proiectat gratie edilului de pe acea vreme Romanescu,iar in 1900 a fost premiat cu medalia de aur,ca peste un an lucrarile sa fie incepute sub conducerea arhitectului peisajist francez Emil Redont.
Plantatiile forestiere si ornamentale, cu peste 250 de specii de arbori si arbusti,te fascineaza,lacul cu nuferi este o alta atractie,castelul medieval(pe care cu parere de rau trebuie sa recunosc l-au cam lasat de paragina...podul suspendat pe deasupra lacului este o alta constructie frumoasa,rotonda,hipodromul,velodromul,parcul este dotat cu un amfiteatru pentru spectacole, o mica gradina zoologica si cateva restaurante...ce mai!!!au oltenii unde sa-si petreaca timpul liber. Un parc romantic,arata magnific,nu ezitati sa-l vizitati daca ajungeti la Craiova...pentru ca jur ca merita!
Asa,timpul a trecut repede la Craiova,dupa 4 zile am hotarit sa mergem mai departe,pentru ca,calatorului ii sta bine cu drumul...mai aveam in plan sa vizitez o alta prietena virtuala care in vara m-a vizitat impreuna cu iubitul ei si niste prieteni de familie,deci am luat-o spre Lugoj...din nou drum in lucru...stat la semafoare cite 20 de minute,nu va spun ce caldura era...mda!!!dar a trecut...
Peisajul este magnific ,defileul Dunarii este grozav ,din nou spre seara am ajuns la gazdele noastre,care la fel de bine ne-au primit...ne-au facut sa ne simtim ca acasa...Aici am avut mai putine obiective de vizitat,insa am vazut un restaurant cu ***** stele foarte elegant,avea o terasa absolut incantatoare,te simteai ca-n rai...se cheama "Royal",va spun cu mina pe inima,am ramas placut impresionata,atatea flori n-am vazut adunate intr-un loc,te innebuneau,pur si simplu!Si da...am mai vazut ceva...casele tiganilor bogati...una avea 60 de camere cica...mastodonti adevarati si erau citiva...foarte adevarat si faptul ca erau chiciuri..multe cladiri din patrimoniul istoric al Lugojului au ajuns pe mana tiganilor care le transforma acum in palate, distrugandu-le ...pacat!!!
La lugoj nu puteam sa nu mancam vestitele clatite lugojene...umplute cu brinza si stafide si bagate la cuptor dupa ce le imbraca intr-o mantie de albus de ou batut cu zahar,grozave...ti se topesc in gura...mmmm!!!
Au trecut si cele doua nopti si doua zile petrecute la Lugoj in mod placut...am pornit multumite spre casa..dar,n-am putut sa nu dam o raita si la Mall la Timisoara,unde fetele mele si-au cautat ceva de gala pentru ca au nunti...sambetele urmatoare.Aici am stat cam multisor,cum te fura shoppingul asta!!!nici mai mult nici mai putin de 4 ore la Mall...ni s-a facut foame,asa ca am mai pierdut ceva timp si cu asta,si din nou am ajuns acasa noaptea,frante,dar...foarte multumite,a fost o excursie grozava!A meritat....
A doua zi m-am apucat de zacusca,trebuie sa va spun ca am cumparat pe drum legume de la tarani,eu prefer sa pun singura conserve pe iarna,ce-i sigur e sigur!...si apoi nu se compara cu cele de pravalie...
Daca am reusit sa va starnesc interesul...nu ezitati sa vizitati si voi orasele prin care am trecut,reiterez ideea...MERITA!!!!