Ploaia

In sfarsit ploua,o ploaie mult asteptata de toti....
Imi place ploaia,imi trezeste amintiri dragi...vremuri cand imi doream pe vreme de ploaie caldura unei imbratisari,a unui sarut,acum imi place sa cutreier prin ploaie fara umbrela,sa simt cum ploaia ma patrunde pina la piele...si incerc sa caut in minte placerea de odinioara,zambetul lui cald...Doamne!ma gandesc ca suntem atat de ciudati...ne dorim lucruri pe care nu le avem sau care le-am pierdut demult...
Ador ploaia,imi place sunetul picaturile care cad in geam,care cad pe obrazul meu,se amesteca parca cu lacrimile mele si-mi sterg tristetea ce ma cuprinde...si ma rog Tie Doamne,sa am parte de astfel de bucurii cat mai multa vreme,sa am parte de acel zambet (chiar si in mintea mea daca nu aievea...)stiu ca el nu poate fi alaturi de mine si nu te mai rog nimic...m-am obisnuit si cu singuratatea,vreau doar ca fetele mele sa fie bine si sa aiba parte de tot ce-si doresc,pentru mine nu-ti mai cer nimic!
Azi noapte,recitalul norilor cu stropii calzi care bateau in geam m-au facut sa caut cu ochii mintii steaua mea,sa-l vad pe el dincolo de nori sa-l aud cum imi spune "noapte buna iubito"dar nu l-am zarit...n-am zarit decat steaua mea...o stea care lumineaza mereu drumul meu...si ma gandesc oare cita vreme o sa-mi mai luminezi viata...??ce m-as face fara tine?
E clar ca azi fericirea s-a insinuat de la primele ceasuri ale dimineatii prin aceasta ploaie marunta care imi zambeste inselator dar cu miros de proaspat,o servesc in portii mici,mai las si pentru amiazazi,si pentru seara...pentru ca azi vreau sa fiu fericita!
Am o dimineata perfecta...stau si scriu degajata fara sa am sentimentul ca pierd vremea,fara sa numar secundele,cu nelipsita cafeluta,cu niste covrigei presarati cu chimen,cu o banana care-mi trage cu ochiul s-o desfac...si incerc sa trag de dimineata asta ,s-o conving sa ma stea...si ma gandesc ca uneori diminetile pot fi atat de frumoase chiar daca esti singura...
Mi-am deschis larg portile sufletuluii...intr-un univers imaginar care are coordonatele in visele mele,si continui sa calatoresc in lumea viselor si intr-o lume imaginara,o lume mai buna decat cea reala....o lume in care vreau sa vad numai zambete,oameni care sa se bucure de fiecare zi,oameni liberi si dezbracati de prejudecati...nu mai vreau ura ,invidie ,rautate la tot pasul...vreau flori si zambete...si multa iubire...pentru ca dincolo de aceasta lume se afla monstrii cu coltii pregatiti sa te sfasie(cum scria ieri un forumist pe un forum,nu pomenesc site-ul ca nu vreau sa-i fac publicitate gratuita...cica am sa sfasiu pe oricine imi va sta in cale...el Lupul alb...ha! sa te hranesti cu carne vie...mi se pare aiurea!...aiurea rau de tot...)...monstruos chiar!
Ies pe balcon,ma uit la perdeaua de apa care cade din cer ,ploaia a devenit rece,stropii mari si grei lovesc acoperisul si eu stau la etajul 4 si parca lovesc in gandurile mele,parca vor sa le dea o alta forma ,simt o adiere de vant cu miros de trandafiri,o fi de la trandafirii de jos din parculetul blocului...ce placut e!
Simteam nevoia de aer,de aerul rece care sa-mi atinga obrazul...si nu mai vreau sa-mi fie dor!vreau sa-mi fie bine ca acum...am citit candva ca oamenii fericiti nu pot sa-si scrie sentimentele,neaaahhh!!!nu-i asa!eu trec usor de la o stare la alta desi scriu uneori cu teama cu teama ca timpul trece prea repede pentru mine...
Ma gandesc ca viata noastra ar fi foarte frumoasa daca pe fiecare treapta a existentei noastre ar exista instructiuni si sageti indicatoare spre fericire...dar cine stie?poate si atunci ar exista tentatii...nerespectari a jocului,pentru ca noua oamenilor ne place nepravazutul,finalul necunoscut...eu una mi-am deschis un portal spre lumea mea de vis...si nu caut sa evadez...mi-e bine aici...si vreau sa ramin cat mai mult AICI...pentru ca mi-e bine!....mi-e bine cu mine!
Iti multumesc Doamne pentru dimineata asta,pentru gandurile bune pe care mi le dai...

La o cafea cu mine...

Constat ca pe zi ce trece devenim tot mai prozaici,grabiti si nervosi cu grijile din jurul nostru uitam pur si simplu de noi,uitam sa-i oferim sufletului nostru si farame de frumos,un frumos care se ofera pe gratis,nu ne costa nimic...uitam sa admiram irizarile multicolore a unui apus si a unui rasarit de soare,uitam ca pe bolta se afla Carul Mic,Steaua Polara sau Calea Lactee,uitam sa admiram bobocii florilor de pe balcon,aripile multicolore ale unui fluture...jocul nevinovat al animalului preferat de linga noi..nu mai vorbesc de racoarea oferita de padure,de lanurile de grau,de floarea soarelui...sunt linga noi,nu trebuie decat sa deschidem ochii si sa le oferim ofranda spiritului...
Ganditi-va cate momente de acest gen va oferiti?cate momente de asemenea fericire comparata cu putinul timp pe care il petrecem in acest univers...sincer eu incerc sa mi le ofer aproape zilnic...ma bucur de lucruri marunte,de o zi insorita,de alintarile pe care Tasha catelusa mea mi le cere in fiecare zi,de o intalnire cu o prietena,de un telefon pe care il primesc de la cineva drag,de cateva minute in care poate simt cu adevarat ca pur si simplu cuiva ii pasa ca exist!
Sa nu uitam copilul din noi intr-un colt al mintii,sa nu vedem viata numai in negru si alb,mai sunt si nuante,sa nu catalogam pe cei din jurul nostru gresit,fiecare din noi are si parti bune nu numai lucruri care nu ne convin...
Pe mine una pot sa ma fericeasca multe lucruri...sunt fericita cand plec cu fetele mele la casa din Negresti,cand ma bucur de gazonul verde si florile din curte, de joaca pisicilor ,de bucuria lui Pio,rotweillerul nostru care nu stie cum sa-si arate bucuria cand noi aparem cu masina in fata casei...imi place s-o scot pe Tasha la plimbare,s-o rasfat cu bunataturi,mda!si trebuie sa spun ca a cam devenit o mica cersetoare,foarte posesiva si geloasa spre exemplu cand vecina cu care imi impart cafeaua de dimineata apare, o apuca disperarea,se aseaza intre noi doua nu care cumva s-o uit...imi place mult muzica,ascult zilnic melodiile care imi insenineaza sufletul...imi place chiar sa aberez pe acest blog,uneori mai inspirata alteori plictisindu-va cu toate nimicurile mele cotidiene...
Scriu zilnic probabil din dorinta de-a invata sa scriu mai bine,si prefer sa fac asta decat sa-mi ocup timpul petrecut in fata PC-ului cu alte chestii,discutii plictisitoare pe YM,cu tot felul de banalitati,nu stiu cat o s-o mai fac,dar deocamdata cum am spus intr-un blog,prezentul conteaza!Blogul imi da o stare de bine ,dar totusi e frustrant ca din atatia oameni care te citesc nu te baga nimeni in seama cu un comentariu ca la o adica asta e frumusetea unui blog,comentariile,parerile celor care te citesc...
Asadar,vreau sa va citesc si eu pe voi!
Sa aveti parte de o zi magnifica cu multe impliniri !

O noua zi...

O noua saptamina...
Imi rasfat dimineata cu nelipsita cafea...si ma gandesc ca poate in ultima vreme m-am plins prea mult ca nu stiu sa-mi traiesc viata...si ratacesc prea mult in gandurile mele...ma scufund in apele mele...in universul meu cam lipsit de culoare...
M-am cam saturat si de forumuri,la tot pasul vezi numai comentarii rautacioase,certuri,de parca spatiul le-ar apartine unora,nu inteleg insa de ce nu reusesc sa-si reprime pornirile rautacioase,de ce nu-si spala rufele murdare in privat,vor cu orice pret sa-si etaleze nimicnicia ca altfel nu pot s-o numesc,ma deprima aceste porniri...si chiar parca nu-mi mai vine sa intru...cu toate acestea,incerc sa-mi pastrez atitudinea pozitiva,desi stiu ca nu asta va rezolva problema,doar ca pot prin acest lucru sa-i enervez pe cei care-mi creaza probleme,si chiar nu vreau sa fiu contaminata de starea lor negativa...prefer sa ma retrag atunci cand tensiunea devine insuportabila...intru insa pentru ca este un refugiu vis-a-vis de monotonia casnica in care m-am aruncat...nu prea mai ies in ultimul timp,si imi petrec spre nemultumirea mea si mai mult a fetelor mele pe internet o mare parte din timpul liber...
Din pacate,asa e viata plina de asperitati ,de denivelari,dar daca ar fi neteda oare ne-ar place?eu zic ca nu, pentru ca n-am avea de ce ne agata in urcusul nostru spre cer..si hai sa recunoastem ca toti incercam pe pamint sa ne comportam cat mai demn sa nu-l suparam pe Doamne- Doamne...toti ne dorim sa ajungem in rai...desi na!am mai spus niciunul dintre noi nu s-a intors cu sacii plini sa ne spuna cat de bine i-a fost acolo...
Spuneam zilele trecute ca iluziile mele s-ar putea intoarce impotriva mea,si chiar asta ma ingrijoreaza,as vreau sa gasesc un remediu,sa ma pot vindeca de aceste trairi,sa devin imuna la trairile prea intense sau si mai bine sa-mi pot reprima dorintele,nu mai vreau supradoze de iubire,m-am convins deja ca ele nu mai poate sa apara,vreau acum o supradoza de indiferenta,de nepasare,de indolenta ...altfel universul meu interior se fragilizeaza incet incet...
O dimineata in care ma simt amortita,cafea inca nu si-a facut efectul...ma uit la lista de mess...nici ea nu-mi ofera mare lucru,lumea e la serviciu si nimeni n-are chef dupa doua zile de odihna de treaba,cu atat mai mult de dialogurile pe care le-ar purta cu mine...o sa ma refugiez in bratele unor carti,o sa-mi caut ceva care sa ma tina captiva...sa uit de gandurile care ma apasa..o sa incep "VIATA LUI HENRIC AL VIII-LEA", tatal reginei Elisabeta I, cunoscut pentru cele 6 sotii ale sale....o carte pe care am cumparat-o mai recent...
Sa aveti o zi deosebita cu multe impliniri sufletesti!

Miros de basme si frustrari...

E seara ....dar temperatura de afara parca tot nu scade,nu se racoreste decat foarte putin... atmosfera e inca calda,azi mi-a amestecat toate ideile,mi-a molesit vointa,nimic nu mi-a iesit cum am vrut!am incercat sa ma racoresc ,de fapt sa alternez caldura cu racoarea,prin metodele mele,apa plata rece,rece cu lamaie si cuburi de gheata,pepene rosu de la frigider,care nu-mi lipseste cat este pe piata...dar prea putin am reusit...
E greu sa-ti menti starea de bine...sa poti zambi constant,sa poti fi fericit,insa neimpacat cu tine insati...si paharul se umple si se tot umple...Ciudat cum unii oameni pot face asta doar pentru o poveste,rad,tremur,plang,cu alte cuvinte falseaza fiecare emotie si o fac numai din egoism,au nevoie de cite-o papusa in fiecare saptamina,o papusa virtuala care sa le zgandare orgoliul barbatesc,iti verifica sinceritatea,ingenuitatea si dupa citeva zile dispar...si cred ca n-au nici 5 minute de regrete...si pun punct!
Miros de basme si frustrari,cam asta iti ofera netul...si parca ma apuca o scarba,dar m-am ales cu o rezistenta absolut nenaturala la tot ce tine de minciuni sau intentii dubioase...ofer de acum incolo conversatii mediocre,nu mai angajez nicio speranta vis-a-vis de tot ce poate porni din eter...sunt doar gesturi obscure,ale unor frustrati care chiar nu stiu ce vor!
Si sunt aici ca sa nu fiu...ma pierd in golul de suprafata,nimic nu ma mai motiveaza sa zambesc,sa mai cred..pentru ca unii vad ca-si pierd simtul realitatii...
E adevarat ca si eu visez,dar sunt cu picioarele pe pamint,visele mele sunt frumoase,ele ma fac sa imi doresc sa astept cu drag ziua de maine,ma insufletesc,dar pentru unii visele sunt ireale,parca traiesc pe alta planeta,lumea lor nu mai conteaza pentru ceilalti si nici n-are cum sa conteze,de vreme ce nu ajung sa aiba contact cu ea ceilalti..mda...e frumos sa crezi ca poti sa te plimbi pe luna,dar e trist daca o iei de buna!
Si nu pot sa inchei decat spunind ca va simt complexele in cuvinte,regretele in priviri,sunteti lasi domnilor,nu luati decizii corecte de frica...si sunteti incapabili sa fiti fericiti,pentru ca va impuneti niste reguli spuse sau nespuse...de cine?habar n-aveti!!!
Fugiti de fericire, dar si de durere....
Credeti tot ce vi se spune pentru ca sunteti prea smintiti si ganditi doar pentru voi ....egoistilor!va comportati ca niste dezechilibrati!
Am sa-mi iau o masca si-am sa va tratez cum se cuvine pe fiecare!
Uneori bag seama ca e nevoie de masca...ca altfel o luati razna!
In minte il am acum pe Leonard Cohen:
"Daca vrei un iubit
O sa fac orice imi vei cere
Si daca vrei un alt fel de iubire
O sa port o masca, pentru tine
Si daca vrei un partener
Ia-mi mana
Sau daca vrei sa ma distrugi cu furie
Stau chiar aici
Sunt barbatul tau.

Daca vrei un boxer
O sa urc in ring pentru tine
Si daca vrei un doctor
O sa iti cercetez fiecare centimetru al tau.
Daca vrei un sofer
Urca inauntru
Sau daca vrei sa dai o tura cu mine
Stii ca poti
Sunt barbatul tau.

Ah, luna e prea stralucitoare
Catusele prea stranse
Bestia nu vrea sa adoarma
M-am uitat peste promisiunile astea catre tine
Pe care le-am facut si nu le-as putea tine
Ah, dar un barbat nu a recucerit niciodata o femeie
Cersind in genunchi
Dar eu m-as tari pana la tine, iubi
Si ti-as cadea la picioare
Si as urla in fata frumusetii tale
Ca un caine in calduri
Si m-as agata de inima ta
Si as lacrima langa asternutul tau
Si as zice "te rog"
Sunt barbatul tau!

Si daca trebuie sa dormi
La un moment dat pe drum
Voi opri pentru tine
Si daca vrei sa te descurci singura
Voi dispare pentru tine
Daca vrei un tata pentru copilul tau
Sau doar sa umbli impreuna cu mine o perioada
De-a lungul desertului
Sunt barbatul tau!

Daca vrei un iubit
O sa fac orice imi vei cere
Si daca vrei un alt fel de iubire
O sa port o masca, pentru tine!"

SUNT BARBATUL TAU - LEONARD COHEN.
o asa masca am vrea toate! ..domnilor cu d...mic scris!confundati-va cu ea!

Duminica dimineata...

Duminica dimineata...
E atat liniste in fiecare duminica,incat uneori imi tiuie in urechi...daca candva adoram duminicile,azi,am ajuns sa nu ma mai bucur de ele...duminica era ziua care nu ma lasa candva sa stau in casa...ieseam la iarba verde,ne urcam in masina si nu stiam care va fi destinatia,plecam...si atat...si iesea bine de fiecare data...spre seara ajungeam acasa multumita ca am petrecut cea mai frumoasa duminica....
Deci,clar!!!nu-mi mai plac duminicile...si parca nici inspiratie nu am,scriu dar parca cuvintele imi vin greoi,desi as avea chef de povesti,insa ma simt inchisa...inchisa in propriul meu castel si nu pot iesi...azi sunt plictisita,si fara nicio culoare...desi mi-as dori sa pot saruta aerul curat de padure,vreau aer curat...vreau sa ma mangaie vantul usor pe obraji..vreau sa ies!m-am saturat de bloc...
Fetele pleaca in curand la mare,m-au lamurit sa merg cu ele...
N-am acceptat...
Nu pot sa mai vad marea fara el...l-as vedea in fata ochilor la fiecare pas...si as avea numai zile triste...ce mult ii placea lui marea!!!era un foarte bun inotator,trecea chiar de geamandura si mi-era frica uneori ca-l pierdeam din ochi...mi-era frica sa nu mi-l rapeasca valurile ...
Dar ce fac eu acuma?Imi urlu singuratatea ?cineva zicea ca atunci cand urli de singuratate,urli de iubire...
Firea oamenilor e conditionata de felul in care isi incep diminetile...nu ma trezesc fortat cu ajutorul ceasului desteptator,nu!!mi-am format un reflex si in fiecare dimineata ma trezesc singura,la o anumita ora...
Ceasornicul mi-ar crea o stare de precipitatie,de agitatie de-a dreptul funesta,o adevarata violenta matinala...m-ar dezvata de bucuria placerii de-a vedea cu ochi buni lumina diminetii...si stau acum si ma gandesc ca poate,vezi bine, nu am stiut sa apreciez aceasta dimineata,m-am trezit intoarsa pe dos...
Sunt constienta de faptul ca nu exista o definite concreta in privinta fericirii...Atatia oameni pe pamant,atatea forme de fericire .Eu cred ca am intalnit fericirea de cateva ori ,sau poate nu.....Habar nu am ....
Oricum,e clar!!!! azi nu sunt fericita!
Dupa publicarea acestui post,am sa ascult muzica si o sa incerc sa-mi schimb starea,o sa-mi caut o carte si o sa stau in compania ei...tot mai bine decat singura!
Sa aveti parte de o duminica total diferita de a mea...sa fiti iubiti si sa iubiti pe masura!

Iluziile se pot intoarce impotriva mea...

Cred ca mi-am creat prea multe iluzii si mi-e frica ca ele sa nu se intoarca impotriva mea...le tin in cutiuta mea...si simt ca deja mi-e peste putere sa le mai stapinesc,parca vor sa-si ia zborul...s-au saturat sa stea inchise...
Si poate ca am sa le dau incet drumul chiar daca mi-e frica sa le concretizez sunt constienta ca timpul este irevocabil,la fel ca vorbele si ocaziile...si nu mai trebuie sa astept!
Mi-e groaza de noptile reci si goale, de veacurile de singuratate,as vrea sa le dau putina iubire dar ma lovesc de tot mai multa neincredere ... si fericirea e de foarte scurta durata,numai sperante si din ce in ce mai multe amintiri...iar eu as dori macar pentru o ora sa insemn o viata intreaga pentru cineva,sa-mi pot asculta soaptele inimii sa simt cum dimineata ma trezesc linga cel drag si-mi ofera un zambet cald si o imbratisare...
Ma simt parca prea manevrata de destin sau poate caracterul meu nu ma lasa sa-mi implinesc nazuintele..nu stiu...dar ,un lucru e cert!m-am saturat de obstacole,as vrea sa am parte de surprize placute...vreau ca destinul sa ma surprinda...sa-mi deschida un drum nou...o autostrada daca se poate,pe care sa merg cu toata viteza inainte sa pot recupera timpul pierdut,dar ,acum simt ca sunt singura persoana care sufera si singura care ma incurajez, singura care plinge si singura care-mi sterg lacrimile si-mi impart bucuriile si suferintele doar cu mine insami...fetele mele au aflat de acest blog doar cu ceva timp in urma,nici macar lor nu vreau sa le incarc mintea cu gandurile mele mai mult sau mai putin placute....
Se spune ca viata este o continua lupta si o vorba auzita din batrini mai spune:"cine are suflet ,sa aiba grija de el..."pai, eu chiar ca incerc sa-l rasfat,dar mizeriile cotidiene,rautatile,il rascolesc uneori,si apoi mai apar si frustrarile pe care cu totii le avem atunci cand comparam visurile cu realitatea,te simti devastata mai ales ca esti neputincioasa in a schimba cumva lucrurile,apar nenumarate piedici care te intorc din drum...
Si imi cert sufletul,il cam cert ca el tot viseaza...si nu intelege ca visele pe mine ma dor,imi fring inima...si sunt obligata sa port blestemul realitatii...
Si doare...
Si oftez...
Si totusi inca mai visez!

Mare e gradina ta Doamne,si multi sar gardul...

Aseara am avut o stare de multumire,am simtit ca D-zeu ma tine pe brate si imi arata calea cea buna...si in afara de faptul ca mi-am zis" mare e gradina ta Doamne si multi iti sar gardul..."n-am avut niciun resentiment vis-a-vis de tot raul care l-am simtit ca au vrut unii sa mi-l faca...pentru ca stiu sigur ca in univers exista un echilibru si orice actiune negativa de-a mea s-ar intoarce impotriva mea..
Mai stiu ca cel care arunca cu piatra va cobori cu o treapta,iar cel care primeste lovitura cu seninatate ,fara riposta ,va urca o treapta ,iar daca are puterea sa intoarca si celalalt obraz va mai urca o treapta spre D-zeu..
Astfel incat am intins si eu celalalt obraz si am asteptat palma...niciodata n-am incercat sa-mi etalez puterea,poate ca nici n-o am,sau poate puterea sta in echilibrul meu psihic..pentru ca nu incerc sa perturb acest echilibru,cand simt pericolul ...ma retrag si nu ma rabzun..De regula cand doi oameni interactioneaza cel mai puternic vrea sa-l domine pe cel mai slab...asta nu inseamna ca eu accept sa fiu condusa...chiar daca nu arat ca pot sa fiu si puternica...
Vreau insa sa fiu libera si sa fac ce vreau...nu sa-mi dirijeze cineva pasii...nu sunt nici fraiera nici naiva...dar nu-mi place sa-mi bat joc de nimeni...
Se spune "Da-i unui om putere si bani si ai sa-i cunosti adavaratul caracter" eu am invatat insa ca poti conduce doar daca esti puternic,asta nu inseamna insa ca esti si bun conducator,sau poti fi mai putin puternic si aici nu ma refer la forta fizica si trebuie sa accepti sa fii condus.