Nu uita ca esti roman!

Poate e vorba despre o deformatie profesionala,faptul ca am functionat 20 de ani ca muzeograf,poate asta ma face sa-mi amintesc acum de spiritul poporului nostru,de traditii si obiceiuri,datini,credinte,rugaciuni,descantece,superstitii....in zilele noastre,societatea se pare ca este preocupa de altceva,e obosita de viteza in care se deruleaza totul,de ritmul demential in care alergam pentru bunastare,pentru confort pentru siguranta...

Prea multe infuiente din afara ne-au otravit sufletul...si uitam de noi de originile noastre ,si mi se pare chia foarte trist....nu ma indrept mai departe cu privirea decat la mine in casa,zilele trecute o ascultam pe Veta Biris,cand vine fiica-mea cea mica si-mi spune intr-un anume fel"ce asculti ,mama?..."de parca ar fi fost un sacrilegiu...m-am uitat dojenitoare la ea...si am dat muzica mai tare...drept protest...

ca sa va conving va dau si voua linck-ul:

http://www.youtube.com/watch?v=X9MEzhJmSto

pai cum sa nu simti ca ti se face parul maciuca ascultand-o?

Hai sa ne deschidem sufletul spre valorile noastre romanesti...sa nu le pierdem incet incet..pentru ca ne pierdem pe noi fratilor!...este inconstienta ceea ce ni se intampla...sa-ti fie rusine sa asculti o muzica populara? dar nu ni se pare grav sa poluam fonic cu manele ..sa dam la maxim pe Adi Minune sau Vijelie,sau cum s-o mai numi el...

pai nu mai bine ascult asta?:

http://www.youtube.com/watch?v=pxs1zhSuYhk

al meu sot,era innebunit dupa cantecul asta...toata lumea stia ca-i cantecul lui preferat la chefuri...si orchestra care il stia(era persoana publica)la nunti si petreceri i-o dedica...pai,simti ca te inalti,pur si simplu,esti mandru doar ascultandu-le pe Sava Negrean si Veta Biris...ca esti roman!

Credeti ca suntem mai cool daca ascultam numai muzica straina?Gresit!!!!

Sa mai amintesc despre portul nostru...in Oas si in Maramures mai ai ocazia sa vezi si astazi in zile de sarbatoare lumea in strai popular si te simti mai curat,mai roman,vazandu-i asa...e o placere sa vezi explozia de culoare,culorile acelea vii din costume,vii si deschise ca sufletul nostru ,al romanilor.

Imi amintesc ca aveam turisti care pur si simplu isi doreau sa ia cu ei o bucata de tasatura originala departe in America,in Europa sau in alt continent de pe pamint unde soarta i-a dus...si nou romanilor care suntem aici in tara..sa nu ne fie drag si dor de noi?

De ce?

De ce uitam de noi?de ce vrem sa uitam de unde ne tragem?...imi amintesc ca intr-o zi un taran care dorea sa-si uite originea,si care mi-a lasat un iz searbad in suflet mi-a spus(trecand pe linga gardul de nuiele al muzeului):"Doamna ,eu le-as da foc caselor,nu vreau sa-mi aduc aminte ca am trait in astfel de casa..."m-am uitat cu jale la el...si desi am fost ocupata,tocmai se apropia un grup de vizitatori de poarta muzeului,i-am explicat ca nu trebuie sa-i fie niciodata rusine de originea lui...de traditie,de port ca restul oricum au pierit de mana noastra si pe limba noastra cum s-ar spune...ne-am cam risipit,pe bani marunti...

Sa nu ne fie niciodata rusine cu noi,sa nu ne fie rusine ca iubim tara,ca iubim Romania!

Esti bucatica din sufletul meu....

Astazi vreau sa vorbesc despre prietenia mea cu Camelia,pentru ca realizez pe timp ce trece ca ea devine tot mai stransa...o simt foarte aproape de mine,gata oricand sa-mi vina in ajutor...si ma simte,ma simte al naibii de bine...nu pot s-o mint niciodata!

Consider ca va fi un mod de a-i multumi ca a aparut in viata mea,atunci cand mi s-au naruit toate sperantele,atunci cand poate Cel de sus,m-a uitat o clipa si raul s-a produs...

Ma cunoaste atat de bine,stie cand sunt vesela,cand sunt trista,desi vorbim cel mai mult pe net ,ea fiind in Italia...cand eram la ea in Italia ma simtea dupa voce cand mi-e foame,cand mi-e sete...cand aveam chef de putina plimbarica...de shopping,ce mai e o farima din sufletul meu,parte din universul meu...mi-ar fi imposibil fara ea!

Am simtit apropierea asta de la inceput,din prima zi cand ne-am intalnit,m-a asteptat la aeropotul din Bologna,ne-am dus apoi la un restaurant sa mancam ceva dupa care stiti ce-am facut??ne-am bagat in pijamale si am povestit de la inceputuri viata noastra,am plins,am ras pentru ca fiecare am avut parte in viata si de necazuri si de bucurii cum de altfel au parte toti oamenii...

Nu stiu ce ne face sa ne simtim atat de bine impreuna,poate ca amindoua avem partea noastra de nebunie,amindoua suntem zapacite,si ne sincronizam perfect momentele...cert este ca si atunci cand una pica in butoiul cu tristete,cealalata reuseste sa-i ridice moralul,asta tocmai pentru ca ne cunoastem atat de bine si stim ce ne dorim de la viata...

Ne-am gandit chiar sa facem o afacere impreuna,nu ne-am hotarit insa asupra afacerii in sine,pentru ca deh!suntem in criza economica si recesiunea a cam dat peste cap si afaceri care rulau bine pe piata...asta poate ca ne-ar apropia mai mult,sau cine stie? oricum am incredere deplina in ea...si daca ar fi la o adica...banii mei ar fi si banii ei...si banuiesc ca si vice-versa...

Doamne,ce pot sa spun?pe lumea asta sunt oameni minunati,asa ca si prietena mea,trebuie doar sa ai norocul sa-i descoperi,pentru ca poate si ei au nevoie de caldura pe care o emana sufletul tau,toti avem nevoie de putina fericire,altfel n-am reusi sa mergem mai departe si cum spuneam...fericirea o gasim in lucrurile marunte,nu in cele marete pe care poate le asteptam si ele nu se intampla niciodata...deschideti-va sufletul!acei oameni vor aparea in viata voastra, lumea asta este frumoasa pentru ca El ne ajuta pe toti s-o vedem astfel!

Nu pot sa inchei fara sa spun:Te iubesc Camelia,pur si simplu,pentru tot ce ai facut,pentru tot ce faci pentru mine,pentru ca existi si-mi umpli sufletul de bucurie!Esti zana buna din poveste...esti in inima mea mereu!

Pescarusul din gradina cu trandafiri

Tocmai am terminat de citit un roman trimis de un amic virtual prin net spre a-mi da cu parerea...este vorba despre"Pescarusul din Gradina de trandafiri"a lui Lucian Dragos Bogdan ,citisem in urma cu citeva luni o alta carte de-a lui"Frontiera"un roman SF,care m-a fascinat,si eram extrem de nerabdatoare sa incep lectura acestei carti.

Trebuie sa va spun ca am fost transportata de actiune inca de la primele pagini,ba mai mult m-am regasit in personajul principal Mary,care isi gasise iubirea in lumea virtuala,un personaj selenar Michael.Autorul face de altfel o extrapolare a lumii actuale,moderne, cand suntem tot mai mult atrasi de lumea magica a internetului...Mary ajunge in lumea selenara si intalneste pilotul de care se indragostise,insa iubirea lor este lovita de circumstante,chiar si pe luna totul este trecator,apar personaje care bruiaza iubirea lor,daca si-a parasit iubitul pamintean din dorinta de a scapa de monotonia telurica,vede ca si acolo fericirea alterneaza cu suferinta...

Ideea care o transmite autorul este ca totusi dragostea te ajuta sa depasesti mai usor greutatile vietii,atunci cand stii ca cineva se gandeste la tine,este alaturi de tine,nimic nu ti se pare greu de depasit...iar fericirea trebuie s-o gasim in noi,sa ne gandim mai mult la prezent,sa ne iubim mai mult pe noi insine,ca din preaplinul nostru sa putem da si celor din jur,sa traim clipa gasindu-ne astfel linistea interioara...

Romanul poate nu s-a incheiat asa cum as fi dorit eu,care deh! sunt o romantica incurabila,dar poate mi-am inchipuit-o pe Mary regasindu-se cu Michael,intr-o alta lume,intr-o lume fara compromisuri,pentru ca vorba autorului sapam in timp la radacina intelepciunii si invatam din experiente...iar Mary spune,citez:

"Şi când te gândeşti că a fost o vreme când m-am agăţat de el cu inima plină de speranţă, dorind să ies din groapa în care se afla viaţa mea... Într-o vreme, el a fost totul pentru mine... a fost raţiunea mea de a trăi..." dar de ce va povestesc eu totul..ia mai bine sa va las pe voi sa cititi romanul pe care vi-l recomand cu caldura...

Deci,din nou va indemn sa iubiti, sa sperati ca doar asa simtiti ca traiti!

Cand sufletul iti plange...

Potrivit faptului ca sunt o fire directa si spun ce cred pe fata,imi atrag dusmanii usor,dar consider ca mai bine sa ai 4-5 persoane de calitate,sau ma rog asa cum le vrei tu decat o multime si sa stii ca poarta o masca vis-a-vis de tine...

Am momentele mele cand ma simt ciudat,sunt nedumerita,incerc sa ma dezvelesc de haina neputintei si sa-mi iau un alt vesmint,cel al sperantei,pentru ca numai asa realizez ca as putea merge mai departe...

Ieri mi-am dat seama ca singura mea prietena de suflet ramine Camelia,este singura care reuseste sa -mi intinda cu adevarat mana atunci cand sufletul meu rataceste pe cai incetosate,pe cai fara lumina...ea intotdeauna face lumina in sufletul meu,are ea un talent anume,nu stiu cum face ,dar ii reuseste de fiecare data...si pur si simplu de mana cu ea uit de grija zilei de maine,uit ca imi este foarte greu fara cel drag pe care l-am pierdut,uit ca viata poate n-a fost chiar atat de dreapta cu mine...

Ati avut momente in viata cand plangeati pe dinauntru dar zambeati pe dinafara?e greu sa faci asta la nesfarsit,e greu sa faci pe altii sa creada ca ti-e bine cand defapt ai o tarra pe care o porti in suflet si pe care n-o poti abandona...exista atata iubire pe lumea asta si totusi tu nu poti sa te faci partasa...pentru ca ceva,ceva te trage inapoi...desi spuneam intr-un blog de-al meu ca fericirea,izvoraste din lucruri marunte,simple iar iubirea,iubirea este tot ce poate fi mai sublim pe pamint....o inveti treptat ca pe un abecedar,si odata stapinit,mergi mai departe,pentru ca stii sa-i" citesti "pe cei din jurul tau...

Cand iubesti ,il vezi pe el peste tot...in multime,in paharul de apa pe care il bei,in cafeaua pe care o sorbi picatura cu picatura,in mancarea pe care o duci la gura,in baie cand apa curge peste tine,ii simti parca degetele ca te ating,atunci cu siguranta poti sa spui ca iubesti...e simplu sa spui te iubesc!e mai greu sa dovedesti acel lucru si sa te tii de cuvant,pentru ca desi cred in puterea cuvintelor,trebuie sa marturisesc ca viata mi-a dovedit ca orice lucru pamintesc este demn de vremelnicie,nimic nu dureaza o eternitate,toate sunt trecatoare...

Si da,trec si zilele,uneori fara rost,te trezesti ca nu apuci sa faci mare lucru,gatesti,deretici prin casa, mai scrii cite ceva,mai schimbi o vorba cu un cunoscut,cu un prieten si defapt nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai dori sa se intample...si seara cand faci bilantul zilei,constati ca la marea de zile,mai adaugi una fara rost,fara culoare,in care n-ai facut nimic special,si te intrebi oare e vina ta? e vina altcuiva...sau poate ca asa ti-e dat?Hmmm!!!oare numai mie mi se intampla asta?sau mai sunt si altii care gandesc asa?as da un banut sa le aflu gandurile,sau poate mai multi...pentru ca poate astfel as capata o alta atitudine,am dori din nou sa simt ca traiesc cu adevarat,ca odinioara...Doamne ce bine imi mai era!

Buna dimineata prieteni!

Luni,inceput de saptamina...

N-am o stare diferita...dar parca simt ca ma astepta zile mai bine...sau vreau sa cred ca asa va fi...la urma urmei de mine depinde in mare parte,nu-i asa?

M-am hotarit ca voi incerca ca de azi incolo,"vestimentatia"sufletului meu"sa n-o arat oricui,sau ma rog ,s-o prezint putin mascata,pentru ca asa place oamnilor,sau asa ma obliga experientele trecute sa fac...ma simt prea mica in acest univers...si vorbele mele nu -si gasesc ecoul ...

Am invatat totusi intr-un final ca nu e bine sa lasi pe nimeni sa-ti fure visele si ca trebuie sa te zbati ,sa tii de ele ca o tigroaica..e trist sa-ti arati neputinta in fata cuiva si mai ales nu trebuie sa vada ca te-a afectat...pentru ca pur si simplu jubileaza,jubileaza si te considera un trofeu lesne de atarnat in panoplie...

Stiu ca sunt o fire puternica,desi na! ma mai ia si pe mine valul cateodata...dar nu ma las batuta asa usor,voi fi eu,cea care ma stiu dintotdeauna,chiar daca ignoranta,rautatea si nepasarea unora m-au facut sa ma simt diferit si m-au incercat sentimente care imi erau straine pina acum,de acum insa voi fi numai eu si nimeni alta...vorba fiicei mele:"just me and nobody else...and it feels so good"...pentru ca ma simt atat de bine cu mine,ma simt impacata si consider ca asta este nemaipomenit!!!!

Stiu ca datorita firii mele vesele si deschise pot aduce multa liniste si pace celor cu care intru in contact,intotdeauna asa a fost...intotdeauna asta am simtit si tocmai de aceea nu mai vreau sa fiu suparata oricat de greu mi-ar fi si oricat as suferi...pentru ca viata nici n-ar fi frumoasa daca n-ar avea si cite-o sincopa,cite-un mic neajuns,trebuie luata ca atare si trait fiecare moment asa cum se cade...daca am fi tot timpul fericiti oare nu cumva ne-am plictisi....?Ba da...ti se apleaca si de prea mult bine...adevarat ca inca n-am auzit pe nimeni sa invoce raul in viata lui...dar poate cite-o mica "palma"a vietii,te face sa devi realist...

Oricum zambetul face oamenii mai frumosi,mai senini,mai luminosi, nu pot sa va doresc decat sa zambiti mereu pentru ca rasplata unui zambet este tot un zambet...si este atat de placut!

Zambiti, iubiti si aveti grija de voi...

Universul meu

Azi,ca defapt si ieri si de o vreme incoace imi caut linistea,linistea aparenta, poate doar pentru ca nu mai cred sa ma regasesc in vreun moment al vietii mele de acum incolo si sa zic"gata,acum totul este exact asa cum mi-am dorit"...pentru ca unele lucruri in viata nu le poti uita,ele te urmaresc oricum te-ai ascunde,si ranile se cicatrizeaza greu..am amintiri frumoase cu care incerc sa le alung pe cele urate care mi-au rupt sufletul in doua,desi se spune ca timpul vindeca ranile,nu le vindeca de tot,ele mai supureaza...desi eu sunt o fire optimista si incerc peste puterile mele sa fac totul sa fie bine..

Timpul mi-a rapit tot si totodata el a fost cel care a reusit cat de cat sa imi cicatrizeze ranile provocate... Nu pot spune ca am uitat nimic. Nici bune, nici rele. Dar pentru acele rele care mi-au rupt sufletul in doua plang si acum, desi timpul a trecut...Chiar daca am lacrimi in ochi si in momentul de fata, trebuie sa trec peste tot si trebuie sa merg inainte, cu capul sus, nu cu el plecat de durere si lacrimi... Trebuie sa ma hranesc cu amintirile frumoase, iar cele mai putin frumoase trebuie sa imi dea taria sa merg inainte

Ce mi se pare insa trist e ca pe zi ce trece,parca o bucatica din sufletul meu piere,se pierde,si ma simt mai marunta sufleteste,mai saraca...

Incerc sa zambesc,dar Doamne,cata tristete se ascunde in spatele acestui zambet,seara inainte de culcare,las muzica la PC-ul meu si stau intinsa,ascult ce-mi place,ma refugiez in universul meu,cu feeling-urile mele,cu imaginile frumoase pe care reusesc sa mi le fac,muzica imi degaja mintea,ma linisteste cum va spuneam,imi aduce calmul si speranta ca maine va fi mai bine...

Ploaia

E innorat afara...se pregateste de ploaie,dar mie imi place ploaia...mai ales ploaia de vara,care nu tine mult,acum ploua acum apare soarele...imi placea Bacovia,desi imi amintesc ca prietenele mele ma priveau ca pe o ciudatica in timpul liceului,cand afirmam ca-mi place,intotdeauna el imi aducea un soi de melancolie placuta in suflet,ca o dorinta care isi cauta implinirea,desi culorile lui erau putine...il iubeam..il iubeam pentru griul lui,griul bacovian care avea totusi un parfum aparte...si de fiecare data cand ploua..el era in mintea mea...imi aducea melancolia amestecata cu dorinta de implinire...

Uite ca deja a inceput ploaia si la Satu Mare,picura fin,dar picurii parca danseaza,parca sunt picuri fericiti,nu tristi,si-mi vine sa-i prind in palma...ploua,ploua,va dura ca e marunta,dar poate ea are rostul ei,sa bucure natura si sa ne potoleasca pe noi...sa ne bucuram de prezent,de aceasta clipa minunata care n-o s-o mai intalnim niciodata...

Ma uit la picaturi,sunt incolore,dar parca le-as da o culoare sa le inveselesc putin,ele sunt calde,nu sunt reci,si atunci ma gandesc ca o culoare calda ca... si sufletul meu, le-ar prinde bine...o sa ma mai gandesc...dar oare ,apropos de acel topic de pe forum...ce culoare are sufletul meu azi?...cineva spunea ca orange e culoarea care te remonteaza,da...poate am sa le dau culoarea asta...sau poate culoarea pacii,a impacarii de sine,dar oare ce culoare are armonia,poate sa-mi spuna cineva?....da!!asta e !culoarea armoniei s-ar potrivi cel mai bine...armoniei cu mine insami...mi-e atat de bine cu mine!...chiar daca ploua,ploua,ploua...

Beau din cafeaua strong pe care mi-am facut-o de dimineata,o sorb incet,picatura cu picatura...si

las incet,incet sa se elibereze acele ganduri rele care imi mai bantuie existenta,fragmente din viata care poate imi repugna.....