Se afișează postările cu eticheta iertare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iertare. Afișați toate postările
vineri, 24 aprilie 2015
Am invatat sa nu mai plang...
Ma intreb oare cati dintre noi au reusit cu adevarat sa invete asta???? Greu de spus...
Toti trecem prin momente de umilinta, de rusine si vinovatie sau pur si simplu am fost victime ale agresiuniii de diferite tipuri..personal , as putea spune ca cele verbale ma ating mai mult decat daca mi-ar da cineva o palma ..desi, daca stau sa socot, am primit o singura palma in viata ...cred ca nu i-am sters nici acum "urma" , a ramas in sufletul meu , eram copila, aveam 4 ani dar, mama deportata in Baragan cu un copil de 6 saptamani in brate, atat aveam atunci, vaduva fiind, a incercat sa-si refaca viata cu un domn care nu prea a inteles ce insemnam eu pentru ea...pentru ca dupa acea palma el a disparut din viata mamei definitiv...pentru mama eu eram motivatia existentei sale.
Mi-am amintit multa vreme palma, si de fiecare data cand se apropia un barbat de mama... vedeam in fata ochilor palma...ma apuca o frica si o tristete iremediabila, care ii taia mamei dorinta de a permite cuiva sa se mai apropie de ea...desi, a fost o femeie foarte frumoasa si a ramas tanara vaduva, la numai 37 de ani!...nu s-a mai recasatorit niciodata!
Am invatat insa in timp sa uit, sa iert si sufletul mi-a fost mai thnit, mai echilibrat, mai fericit...tocmai de accea indem pe toata lumea s-o faca...nu-i greu, trebuie doar sa incerci, sa vrei!
Am avut parte si de un duhovnic minunat, era pe atunci la manastirea din Rohia, un om de la care am invatat multe, marele Nicolae Steinhardt care spunea in "Jurnalul fericirii" :
,,Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. (Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi, ca bătătura fără câine, ca gura fără dinţi). Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. (Şi această ţinere de minte otrăveşte. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căinţă, dincolo de căinţă: la a ne ierta.)
Nu stiu cum - necum dar pentru mine cuvintele lui au fost intiparite in minte, au dainuit in timp, ma simt usoara cand iert, nu duc poveri care ma trag inapoi si indemn la randul meu prietenii sa faca la fel, vor gasi astfel calea spre lumina!
Un inceput de weekend reusit cu multe impliniri va doresc!
miercuri, 8 aprilie 2015
Deruta
Un lucru insa e cert, n-am incercat sa omor zambetul de pe fata nimanui in mod voit chiar daca am primit ciocane mari de la viata, m-am retras in pustiul din inima mea si mi-am oblojit ranile...n-am "macelarit" pe nimeni si totusi unii ma acuza de nedreptate, ma intreb cu ce drept? cu ce drept emit edicte? Viata mea e viata mea asa cum si reciproca e valabila, accept diferentele fundamentale dar si pe cele neesentiale dintre oameni, cu alte cuvinte tocmai aici mi se pare ca e frumusetea noastra, fiecare dintre noi a venit pe lume cu un scop, scopul tau poate e diferit de al meu, asta nu inseamna ca trebuie sa te strang de gat sa-mi fie mie bine, sau sa gandesti ca mine, neimplinirile mele, neputintele mele, nefericirile mele mi le asum, trec prin truismul vietii cu gandul ca odata candva, undeva intr-o alta lume o sa fie mult mai bine.
Nu chinui pe nimeni ca sa-mi astampar furiile, nu ma supar pe nimeni si nu vreau sa port resentimente nimanui, fiecare are dreptul sa fie asa cum vrea el sa fie! nu vreau sa imbolnavesc pe nimeni cu patetismul meu, vreau doar sa spun ca iertarea e pentru cei puternici, uneori este dureroasa dar e cea mai buna cale spre linistea ta, eu am iertat de multe ori, sper sa ma ierte si altii atunci cand poate ii supar fara sa vreau!scurt-circuitele, curentarile vietii ne arata ca suntem simtitori si ne trezesc uneori la realitate, iertarea da echilibru si armonie e si o dovada de curaj...fiti asadar curajosi mai ales acum in Saptamana Mare!
O zi cu mult senin in suflet! o zi in care muzica sufletului tau sa dea armonie spiritului si frumusete zilei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


