O veche zicala spune cam asa: "Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur..." hm!!! bun indemnul!...de ce spun asta? pentru ca am ajuns si eu sa zic la fel...am ajuns sa-l rog pe Cel de sus sa ma fereasca de prieteni, si asta nu pentru ca imi place sa generez conflicte,...nu! chiar nu! sunt o prietena obedienta, fidela si iubitoare...am rabdare sa ascult pasul fiecaruia....chiar daca...uneori ma oboseste acest lucru! Fiecare persoana este unica..atat timp cat eu nu pun prin convingerile mele in pericol pe cineva, ma simt devotata acelei relatii, ma simt comfortabil cat timp si ceilalti se simt asa.... chiar daca nu intotdeauna impartasesc aceleasi prioritati cu prietenii mei, dar ma abtin in a le taia elanul, daca ei nu le impartasesc cu mine tot asa...nu ma cramponez, fiecare este liber sa faca ce simte ca e bine in primul rand pentru el si apoi pentru ceilalti.... ca stiti cum spunea si Creanga"mila mi-e de tine...dar cand ma gandesc la mine mi se rupe inima".
Daca ma refer la o prietenie ideala, ar fi multe de spus, dar, ma intreb cine vede azi prietenia ca pe o relatie serioasa? o relatie in care trebuie sa depui efort , sacrificii chiar pentru ca ea sa functioneze?...necesita implicare afectiva, care o faci" de buna voie si nesilit de mine", exact cum se spune in fata ofiterului starii civile. Intalnim la tot pasul, prietenii destramate , tradate, ele consider ca au fost realizate, cultivate pe baza de interes...iti dau asta, pentru ca tu imi dai aia...un soi de troc afectiv...asta pentru ca acest cuvant e inteles gresit...sau e spus prea usor, prea usor dam acest titlu cuiva.
Sigur ca factorul"dau si primesc" este unul care ar trebui luat in seama, in primul rand trebuie sa dai ca sa poti primi, ma intreb insa oare cati dintre noi am fost "colacul de salvare" cand un prieten a fost la ananghie?Un prieten bun are intotdeauna incredere in sine, ceea
ce pe termen lung inlatura eventuale competitii, cand ajungi la competii cu cel pe care il consideri prieten....se rupe lantul...o veriga slaba cade si pierzi increderea...toti avem limite, daca ne respectam limitele, putem depasi "hopurile" prietenul nu are numai calitati, are si defecte, pentru ca nimeni nu-i perfect pe lumea asta, doar El e perfect!...asadar iubeste-i si defectele, ia-l la pachet cum imi place mie sa spun, cu bune si cu rele...nu poti digera defectele?ok...inseamna ca nu-l iubesti indeajuns sa poti merge mai departe cu relatia...
Imi place sa cred ca cele mai puternice dovezi care stau la baza unei prietenii sunt: loialitatea, onestitatea, increderea si de ce nu dorinta de a face cum spuneam sacrifcii atunci cand e nevoie de ajutor...traim intr-o perioada moderna cand prin intermediul YM , putem transfera celor pe care ii consideram prieteni tone de dovezi, totul e sa vrem!... sa ne implicam!
Dar, daca nu i-ati gasit inca, sau daca, ma rog ati fost dezamagiti, ganditi-va ca si pe strada sunt zilnic accidente de masina, asta nu inseamna ca nu ne vom mai urca in masini niciodata...deci perseverati!!
Doresc sa gasiti prieteni adevarati care sa fie alaturi de voi si la bine si la rau neconditionat, sa va bucurati de ei, pana la adanci batranete!Mult noroc in a-i gasi...si mult noroc in a pastra relatia pana cand moartea va va desparti!
Prietenia nu este intotdeauna foarte usoara. De cele mai multe ori, a-ti face un prieten foarte bun inseamna a adauga un nou membru in sanul familiei. Implica risc si responsabilitate.
RăspundețiȘtergere“Prietenia este egalitate armonioasă.” spunea Pitagora, subscriu!
Ștergere...si nu numai.... si toleranta si sentimente si multe altele .....
ȘtergereAcum de cand cu fenomenul Facebook, si stand de vorba cu lume, am ajuns la concluzia ca notiunea de prieten isi pierde din sens. Multi zic ca sunt prieteni cu oameni pe care nu i-au intalnit niciodata, sau cu care au avut doar contacte ocazionale,pai cum sa-l numesti prieten? nu l-ai vazut in viata ta?Eu as imparti oamenii in patru categorii: prieteni (cei mai putini), amici, colegi, cunostinte...si punct!
RăspundețiȘtergere1.Sinceritate neconditionata, altruism, oferta de ajutor neconditionat, respect
Ștergere2.Sa te ajute, sa te trezeasca la realitate cand gresesti, sa iti ofere sprijin moral si finantiar ( la nevoie ), sa te respecte, sa te accepte cu toate bunele si relele
3.Toate cele de mai sus si sa fie OM
4.Sunt foarte multe de spus dar e de ajuns sa nu indeplineasca una din conditiile de mai sus.
5. Cele de mai sus adica 1 si 2...
6.Incerc sa ofer toate cele de mai sus... adica 1 si 2
7.Sa il ajut, neconditionat, in orice problema are.
8."omul meu" ( ar fi in plus sa mentionez iar punctele 1 si 2 )
multi au incercat sa discute despre subiectul asta dar putini au facut-o atat de bine ca dvs.
RăspundețiȘtergereAm scris ce simt...ce traiesc si ce va doresc voua - prieteni asa cum ii doriti voi..devotati!
ȘtergerePrietenia se câştigă. E muncă grea, de ambele părţi.
RăspundețiȘtergereDna Olga are dreptate ,eu in viata de zi cu zi am 3 prieteni de circa 30 de ani si 2 prietene de circa 3-4 ani. Acesti prieteni sunt ca membri ai familiei mele,ne spunem tot,ne ajutam,ne facem griji daca nu comunicam 1-2 zile. Eu asta consider adevarata prietenie. Mie nu-mi plac prieteniile de interes ,nu le agreez si de aceea intr-o viata de om am asa de putini prieteni. Dar sunt ff incintata de prieteniile ce mi s-au cerut.Eu sper ca aceste prietenii virtuale sunt f importante mai ales pentru persoane mai in virsta,ma fac sa nu ma simt singura,sa pot merge mai departe,fara sa ma gindesc la ce poate sa-mi aduca ziua de miine.
RăspundețiȘtergereDraga Olga eu si prietenii mei nu ne-am pus niciodata problema trebuie sa dau ca sa primesc.Cind unul din noi avea nevoie de ceva era ajutat o data,de doua ori de cit era nevoie.Noi suntem mai mult ca fratii ne preocupa ca la toti sa ne fie bine si sa ajutam si pe altii fara a astepta macar un simplu multumesc.
RăspundețiȘtergereImi place mult ce spune Kahlil Gibran in citatul urmator:
Ștergere„Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
Este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuria impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”
Maica Tereza spunea: "Dacă-i judeci pe oameni nu mai ai timp să-i iubesti."
RăspundețiȘtergereDacă scopul unei prietenii este împreună-zidirea duhovnicească, fiecare dintre prieteni va avea grijă să se poarte cuviincios, nesuperficial, pentru mentinerea prieteniei. Cine nu-şi doresşte astfel de prieteni, cuviincioşi, nesuperficiali?
Există însă şi alfel de prieteni alcăror scop în viaţă este altul şi anume: petrecerea timpului doar în distracţii lumeşti. În faţa unor astfel de prieteni, atitudinea noastră trebuie să se schimbe, există pericolul devierii de pe Cale, pierderii prietenilor adevăraţi….
Celebrul Cicero spunea: “A scoate prietenia din viata, e ca si cum am scoate soarele din lume.” Prientenia este asemeni unei lumini puternice, poate mai puternica decat cea a soarelui, care apare exact in cel mai intunecat moment al vietii noastre, cand avem impresia ca nu e nimeni langa noi sa ne ajute.Este o relatie interpersonala care se bazeaza pe incredere, consta in a stii ca ai un ajutor in plus si un necaz in minus, ca ai pe cineva care orice s-ar intampla va fi tot timpul acolo, alaturi de tine sa te sprjine , sa te indrume, sa-ti stearga lacrimiile si sa imparta fiecare zambet si bucurie!!! De multe ori avem nevoie ca cineva sa ne asculte, sa ne inteleaga si mai ales sa ne spuna cand gresim, in cazul in care nu ne dam siguri seama, si cine oare poate sa faca asta mai bine decat un adevarat prieten. O prietenie adevarata nu consta in a suna sau cauta acel prieten doar cand ai nevoie…prietenul adevarat il cauti mereu chiar si doar ca sa-l saluti si sa-l intrebi ce mai face, daca este bine.Chiar daca de multe ori destinul desparte fizic doua sau mai multe persoane legate de o puternica prietenie, noi stim ca undeva departe e cineva care tine la noi si la orice ora am suna-o ea va raspunde si ne va asculta cu placere ce avem pe suflet. Un prieten este unul dintre cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu…si vreau sa va dau un sfat: cand gasiti acel prieten nu-l lasati sa scape si faceti tot posibilul sa-l tineti cat mai aproape de voi pt ca e mai valoros decat orice bijuterie, masina, vila sau alte lucruri materiale. Prietenia este cea mai mare comoara a unui om, prietenia este viata. Iubiti-va!!!
RăspundețiȘtergerePrietenia nu tine de moda..nu e ceva ce se pOarta dOar sezOnul acesta..nu se cumpara si nu se vinde…este insa cea mai buna investitie in aceasta viata …dar…doar daca e adevarata!
ȘtergereEu cred in prietenia adevarata! Si spun aceasta numai pentru ca ma consider o persoana norocoasa care a reusit sa exiperimenteze ce inseamana intradevar prietenia. Este foarte greu de exprimat in cuvinte, asi avea nevoie de o lista extrem de lunga pentru a putea explica acest sentiment… Ce poate fi mai placut in viatza decat sa ai pe cineva alaturi de tine, alaturi de care sa cresti si sa descoperi tainele vietzi? Sa invetzi si sa fi invatzat in acelasi rad poate ca nu de fiecare data cele mai bune lucruri dar de fiecare data cand un sfat a fost dat a fost dat din suflet ca si cum ar fi pentru sine insusi. Momente de fericire, bucurii si multe zambete este atunci cand este cel mai ushor sa fi prietenul cuiva dar prietenia adevarata inseamana si multe lacrimi si suferintze momente de cadere cand ai nevoie de cineva care sa te ridice. Toate acestea implica o prietenie adevarata si multe altele.
RăspundețiȘtergereFrumos…pacat ca eu nu prea am avut noroc de asa ceva. Eu tin la ea…o consider prietena mea…tin la ea enorm de mult, si as face multe compromisuri sa o vad ca zambeste,sa-i fie bine…si sa uuurle de fericire.Din pacate imi pierd uneori increderea si in mine…si imi tot repet “NU MAI POT”…fiindca ne certam fffffff des, nu mi se pare ceva normal…E drept ca ne impacam la fel de repede , de obicei nu dureaza mai mult de cateva ore sau o zi. Defapt uneori ne impacam si nici nu stim daca am fost certate…In fine uneori ma satur de toate si imi spun “Mai sunt prieteni pentru mine pe lumea asta”..dar nu pot,pentru ca inseamna prea mult pentru mine…O iubesc ! Este completarea mea.
RăspundețiȘtergere