Din copacul vietii mele, visele se scutura usor, e toamna...si e firesc probabil sa fie asa....nu mai am putere sa inalt zmeie spre cer si nici sa fredonez cantecul vietii, e greu sa traiesti cu jumatate de suflet, e greu sa fi impovarata de durere iar pe bolta sufletului sa ai mereu norii aducerilor aminte, e greu sa te trezesti dimineata fara cel drag langa tine...e greu sa-ti imblanzeasca cineva durerea...e greu pentru ca nimeni nu stie ce-i in sufletul meu...chiar daca poarta sufletului meu a fost mereu deschisa spre oameni, spre oameni frumosi de la care am primit incurajari, cu ale caror ganduri m-am dus mult timp mana-n mana...si cu care am vibrat cu iubire la fiecare atingere.
Zambesc si fac lumea sa zambeasca...incerc sa fiu aproape chiar daca sufletul meu azi e plin de indoieli, tineretea mea a murit demult iar apusul incepe sa doara...clepsidra timpului se scurge nemilos, nu o pot opri...si nici nu cred ca imi doresc asta! intre lacrimi de dor si aduceri aminte pot sa intreb ceva? cine poate sa mangaie o lacrima? cine poate saruta un vis, o iluzie?
In pofida faptului ca ma pot declara o fericita a sortii simt ca parca nu-mi valorific potentialul la maxim, simt ca ceva, cineva lipseste, sau mai bine spus absenteaza...adica cumva asa cum mi-a spus cineva mai zilele trecute: vorbesti, dar nu spui ce simti, ca si cum ai vrea sa inteleaga lumea ca nu simti absolut nimic... posibil! dar ma intreb oare e interesata lumea de ceea ce simt eu? e atata mahmureala in lumea asta...atata nebunie incat fiecare isi vede de interesul lui....
Mi-am spus mereu ca a fi calma inseamna sa fiu fericita...si chiar sunt in majoritatea timpului, imi doresc insa totul, adica totul din frumosul care viata mi-l ofera, e ca o tabla de sah (recunosc ca nu stiu sa joc sah...dar banuiesc cum stau lucrurile...) pot fi si regina dar si tura...si chiar" nebunul"care stiu ca are castig de cauza la sfarsitul jocului, insa ca sa fie un sfarsit de joc avantajos e nevoie de o pereche de nebuni, poate aici e si problema mea...in fine!
Dar, una peste alta nu cer mult vietii decat libertatea de a fi eu...traiesc in amintiri, franturi si emotii nespuse, ma sperie banalul, pentru ca eu traiesc totul cu pasiune, dar, am si eu vulnerabilitatile mele, insa vin tot eu si spun cel/ cea care nu risca nu traieste cu adevarat!...sunt o fricoasa carevasazica?
Ascult radio in timp ce scriu...si ma gandeam ca fiecare iubeste propria esenta...un coleg pe chat imi spune legat de afirmatie mea asa:
" dedeterocker: prorpria esenta e diluata si imbunatatita ce esenta celui ales...desi aceasta simpla chimie e uneori mai grea decat big-bangul care a creat totul...spunea si Margineanu... nimic nu dispare... totul se transforma... asta e si viata o continua transformare"
Ma intreb...suntem oare victimele propriilor noastre idei? am inceput sa ma panichez inutil? victima sau invingator?greu de spus! si cu toate astea eu am incredere in fortele mele...nu-mi critic starile, am control asupra vietii mele dar ...exista o absenta!
O intrebare pe care mi-a pus-o un ascultator mai zielele trecute pe skype...i-am raspuns in cateva cuvinte atunci pentru ca subiectul acelei emisiuni era diferit, dar se pare ca omul inca nu e edificat m-am gandit sa-i raspund pe blog, ca tot n-am somn si tot am timp...noaptea-i lunga si zorile sunt departe...
As crede dupa cum m-a intrebat ca e un nefericit, cu toate ca eu zic ca fericirea exista pentru fiecare din noi, diferenta e ca unii nu o simt la momentul potrivit, o invoca doar in momentele cand se simt innecati in durere si tristete...iar unii isi contrazic gandurile cu inima, exista o lupta continua in ei, o lupta care nu le da ragazul sa guste din fericire. Am spus de multe ori pe radio, viata noastra este o poveste, noi suntem motivul povestii, noi alegem cuprinsul ei si tot noi hotarim finalul. Am invatat de-a lungul timpului ca deciziile pripite se intorc impotriva mea si ca rabdarea imi da posibilitatea sa aleg drumul potrivit....si totusi nimic nu e mai greu decat sa fii singura in clipe in care poate ti-ai dori o imbratisare, un umar de urgenta pe care sa pui capul...as fi ales de multe ori si eu cu inima nu cu mintea...dar, m-am gandit la consecinte, oamenii sunt schimbatori..sau poate viata ne schimba, fara sa ne dam seama...sunt persoane care vor uita ce ai facut pentru ei, dar nu vor uita niciodata ce i-ai facut sa simta si bineinteles sunt si persoane care vor fi intotdeauna acolo langa tine, gata sa-ti ofere o imbratisare si o vorba buna doar ca ai impresia ca au aparut mult prea tarziu. Poate fericirea atunci apare cand incerci sa risti, sa prinzi stropul de nebunie, exact acele clipe cu cativa metri deasupra cerului si te intrebi ce mai ai de pierdut? nimic! poate doar timp insa traiesti ceea ce simti! Da!!! asta e viata..persoane, sentimente, amintiri.Viata nu inseamna fericire...e ceea ce vrei sa traiesti cu adevarat, presarat cu sare si piper, sunt clipe, momentele perfecte care vin si trec la fel ca si sentimentul acela in care incetam sa traim.Ideea este ca refuzam sa vedem ceea ce este in schimbul a ceea ce am vrea sa fie, zambim pentru tot ce a fost desi stim ca niciodata nu va mai fi...Viata e o lupta, intre tine si destin intre ceea ce-ti doresti sa faci si ceea ce ti-e scris sa faci dar numai daca ai cu cine lupta sau mai bine spus langa cine....si cine stie? poate undeva cineva sta cu usa deschisa si te asteapta...e nevoie de curaj!...iar lucrurile frumoase se intampla exact atunci cand nu te astepti..niciodata nu e prea tarziu pentru nimic atat timp cat traiesti!
Pentru mine acest univers in care ma zbat zi de zi este ceva de nepatruns care ma face ca zilnic sa bat insistent la usa lui, am insa niste nishe nechituite pe unde patrund spre mine unde de lumina in fiecare zi, "unde" care mi-au confirmat ca sunt o persoana care la randul meu pot sa ofer lumina celor din jur, adica sa fiu mai concreta... aceasta sira a spinarii care da omului sange si verticalitate inca este la locul ei...si multumesc Lui dar si celor pe care ii am in jur ca ma ajuta sa fiu asa...
Azi in timpul emisiei mele o colega de radio(Ania) mi-a spus" Olga imi plac mult emisiunile tale, te ascult cu drag...ma intreb de unde atata energie la tine?"...de unde?... buna intrebare!!!...de la voi!! voi ma motivati sa fiu pe placul vostru sa-mi "muncesc" emisiunile, sa ma documentez asupra subiectelor dezvoltate si sa avem o buna interactiune...si mi se pare atat de usor si atat de frumos!
Cel mai greu este altceva...ma leg de oameni....si imi vine extrem de greu sa-i dau afara atunci cand imi gresesc, oricata"deratizare" as face, mereu imi vine in minte o intamplare legata de ei, o atitudine, o discutie, un zambet, un cuvant in cele din urma...daca as gasi pe cineva sa poata sa-mi vopseasca peretii sufletului de fiecare data si sa ramana totul imaculat ar fi ideal..dar nu exista asa ceva...pot arunca la recyle bin pozele lor, pot sterge melodiile pe care le am de la ei...nu se poate! ii port mai departe cu mine, am sa ajung cocosata de atata greutate, hmmm!!!am acolo ceva nu gluma! e ca si cum ai avea in continuare prieteni, dar pe care nu te mai poti baza, dar tu ii porti neconditionat mai departe..cineva din cei exclusi( Celine) mi-a spus"vai cata ura in tine!" nu!!! draga mea...gresit! nu e ura...e sila si splendoare, admiratie si respect fata de cei care au ramas in continuare alaturi de mine. Azi vreau sa-mi "operez" sufletul, bisturiul sa fie necrutator cu tot ce ma ingreuneaza, foarfecele sa taie legatura cu ei, pensetele sa-mi intinda sufletul ridat de suparare si apoi medicul sa imi inchida operatia scriind cu ata chirugicala - Aici e loc numai de iubire!Stop supararilor!
Ideea este ca veti zice: - Olga ce-i cu toate elucrubatiile astea?...da, ca de obicei divagatii sterile insa vreau sa spun altceva ca toate lumea vede in mine ce are nevoie ca sa fie fericit, ce ti-e si cu fericirea asta! o stare intrinseca si foarte greu de explicat si extrem de relativa, depinzand cumva de perioada vietii, fericirea si libertatea sunt ca doua gemene atunci cand una dispare dispare automat si cealalta, eu gasesc mereu solutii, poate unele inacceptabile de care moralistii planetei, dar fiind o persoana nonconformista, alegerile mele ii scandalizeaza pe unii, dar...ii bucura pe altii care au nevoie de mine, de noi, echipa de la Radio Tasha, si ma voi opri eu din scris lasand mai departe sa exprime colega mea Andreea, poate mai bine ca mine... voi da copy paste la ce spune ea despre Radio Tasha:
"Substantiala si seducatoare, muzica de la Radio Tasha, bucura, provoaca o blânda sau o halucinanta suferinta, înalta lacrimi, adauga si alunga iubiri, formeaza pasiune si o înmiresmeaza cu stinse dar parfumate gânduri si simtaminte fierbinti..
Din note si din batai, cântecele ne provoaca ceva ce nu putem analiza. Nici nu vrem sa o facem. Un om fara muzica e precum o stea ce tinde catre carul mare, vrând parca sa gaseasca calea. Calea nu o gaseste si ramâne mereu pe strazi laturalnice..
Pentru toate acestea..e nevoie de Voce! Vocea este cea care transmite emotia în starea cea mai pura .. vocea este cea care e capabila sa îti puna un zâmbet pe fata sau sa iti stoarca o lacrima.
Ce ar fi radio Tasha fara voce? Ce ar fi Vocea fara Radio Tasha? Iata un silogism a carui explica?ie o regasesc în daruirea neconditionata de suflet..
Diminetile sunt mereu cu roua pe suflet, atâta timp cât matinalul de la radio Tasha iti asigura doza de optimism si de voie buna de care ai nevoie pe parcursul intregii zile. '' Vinovata'' de acest lucru este Ana , cea care ne face trezirea mai dulce.
In lumea vocilor magice de la Radio Tasha, esti condus tandru dar cu incredere in Magazinul de Vise al Olgai Morar ..acolo unde aflii ca visele pot fi comercializate, ca doar te afli intr-un magazin, nu? Olga este cea care fixeaza pretul corect pentru ele si de fiecare data reuseste sa faca un troc cinstit : un vis daruit la schimb cu o bucatica de suflet!
Ramânem la suflet ..caci fara de el nu am putea func?iona decat ca si niste simple corpuri rigide. Pentru suflet si pentru buna lui functionare avem nevoie de vitamine, luate corespunzator si periodic la aceeasi ora: la ora 14! De vitaminizarea corecta a sufletului se ocupa Iza si nu oarecum..ci si cu o tema adecvata care sa ii pice bine sufletului dupa siesta de la pranz!
Cu sufletul vitaminizat , patrundem in lumea muzicii mereu bune pe care doar radio Tasha o aduce in eter. Orele 16 si 18 iti bat cu forta gongul, iar Cristi sau Marian, sunt cei care prin fiecare melodie oferita au grija ca starea de bine dobândita pe parcursul zilei sa iti mentina echilibrul.
Serile de toamna sunt mereu nostalgice la Radio Tasha, iar vocile magice de la ora 20 au intotdeauna grija si daruire sa ne potenteze starea de dor..de lacrima..de iubire si de nostalgie! Toamna are noi si melancolice valente, in zilele de luni, miercuri si vineri ..atunci cand esti invitat in Express Caffe-ul lui Ady Moldovan si cand te intrebi daca singurul suflet pe care il posezi este de ajuns pentru a primi tot ceea ce ti se ofera?!
Martea, la radio Tasha. ..niciodata nu au putere cele 3 ceasuri rele si fatidice, pentru ca sunt combatute cu maiestrie artistica de Nicolle! Dincolo de sunetele ei se afla..doar muzica, prietenie si poezie!
Joia..e ziua in care sufletul vrea sa se asigure ca isi va primi doza de balade si de poezie. Si da.. o va primi inzecit, alaturi de Dedete!
Pentru emisiunile de la ora 22, exista Voci calde, care stiu ca noaptea isi cere dreptul la liniste. O avem din plin.. linistea..prin clapele magice ale pianului Coraliei .. prin muzica romaneasca niciodata uitata a Gabrielei ispita .. sau prin aceleasi sunete si cuvinte magice ale lui Nicolle si Anis
Nocturna lui Nick este cea care, pe langa cana de ceai tomnatic si patura pufoasa, ne legana spre cel mai dulce somn!
Multumesc radio Tasha pentru fiecare Voce magica oferita!
___
PS: daca am uitat pe cineva , scuze.. "
Parafrazez si eu pe Mihai Viteazu ca am si de ce....ma simt extrem de fericita, toate lucrurile imi merg exact asa cum imi doresc! In viata mea cuvintul invidie nu are cautare, imi doresc lucruri care pot fi realizabile, ele chiar se implinesc... iar daca altii au reusite in viata, ma bucur de reusitele lor, in pofida faptului ca multe persoane imi spun : de ce nu raspunzi cu rautate celor care te defaimeaza? simplu - nu ma murdaresc cu mizeria lor!.... si nu ma tavalesc in mocirla nimanui! celor care imi fac rau, le spun clar: sunt razbunata prin pacea interioara si fericirea de care ma bucur, prin oamenii frumosi care imi sunt alaturi, mitocania unora ma lasa indiferenta, apucaturile rautacioase, tendentioniste ale anumitor persoane care m-au lasat sa cred ca tin la mine dar care abia asteptau sa imi bage baionete pe spate, n-a functionat asa cum si-au dorit...si le simt gustul amar al neputintei...eforturile lor au luat calea pierzaniei...
Nu poti cere nimanui nimic peste putinta, unii isi umplu golurile sufletesti cu iubire si frumos, altii cu mizerie ca asa au fost obisnuiti , ura si rautatea tot pe ei ii apasa, pentru ca daca umbli cu mizerie nu ai cum sa nu te murdaresti, majoritatea dintre ei sunt oameni disperati care nu au reusit in viata, in loc sa aiba ambitii demne in viata, au doar aceste tendinte de distrugere, de defaimare, lucruri care nu pot aduce decat nefericire si durere...isi merita pe deplin propria ura cu care se otravesc.Cei care nu ma cunosc in realitate si ma vorbesc chiar nu merita sa-i bag in seama iar cei cu care am impartit o masa, o zi sau mai multe si carora le-am oferit momente frumoase.... daca ma ataca azi, am satisfactia ca nu le-am raspuns cu aceeasi moneda, ca-mi pretuiesc educatia primita de la mama, ii privesc cu compasiune si ma gandesc sa le spun ca ma iubesc prea mult pe mine ca sa pot sa cobor la nivelul lor, din pacate totul se comercializeaza in zilele noastre, chiar si sentimentele, exista un comert al sufletelor, te cumpar cu atat si te vand cu atat!....(rusinos!!!....dar adevarat!!!).
Nu uitati de zicala "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti", foarte adevarata! le-am intors si celalalt obraz si nici macar atunci nu au realizat atitudinea mea... si atunci ma intreb? merita sa ma irosesc? de circ vulgar si injurii e plina lumea, carevasazica m-am razbunat pe cei care s-au antrenat in asa ceva foarte simplu - i-am dat uitarii!!!Nu mai exista pentru mine! in sufletul meu incape o lume intreaga si inca ceva in plus, pofta mea e sa-l umplu cu frumos tocmai de aceea spun: asta-i pofta ce-am poftit - oameni frumosi, ei sunt alaturi de mine iar eu ma simt pe deplin fericita! le doresc in final si lor...celor care urasc, defaimeaza sa aiba parte de iubire, succes, calm si liniste interioara ca altminteri spitalele de psihiatrie vor fi date peste cap si e mare pacat! din decenta ma opresc aici pentru ca sper sa se inteleaga mesajul meu... repet!!! sunt mandra de originea mea de femeie independenta si spontana! sunt prea umana ca sa fiu divina deci nu-mi purtati de grija!
Gandurile frumoase, sentimentele alese vin si pleaca ...e o mare de ganduri - flux si reflux, important mi se pare sa acceptam momentul prezent, asa cum e el... nu putem sa avem fiecare zi la modul excelent insa suntem destul de inteligenti sa apreciem la maximum si sa profitam de darurile primite de la El privind cu recunostinta si savurind din plin aventura vietii, in mintea noastra sta acel buton care ne ajuta sa resetam tot si sa incepem fiecare dimineata cu un tonus bun.
E Marti, s-ar zice ca e ziua cu 3 ceasuri rele...si unde pui ca e si 13...pfui!!! cifra 13 aducatoare de ghinion, parca asa se spune, ideea este insa ca eu nu sunt superstitioasa chiar daca asa cum s-ar spune ea nu se va lasa sa treaca neobservata, voi gasi resurse in mine( am suficiente!!! har Lui!! ) si voi depasi tot raul ce va dori sa vina! o sa ma intrebati ..pai cum faci asta? simplu!!! nu ma cert cu nimeni, sunt mai atenta decat in alte zile spre a nu face boacane si-mi spun chiar si atunci cand unii incearca sa ma enerveze: RELAX! voi fi ilegal de calma cu alte cuvinte...poate doar asa voi putea fi prizoniera dusmanilor, dar asta inseamna ca e de bine pentru ca se vor molipsi de calmul meu!..si bine ar face!!!
Nu uit ca viata e o minune, mi-a luat mult sa inteleg asta, incercarile vietii insa m-au facut mai puternica, m-au facut sa inteleg ca o zi pefecta e o zi in care nu lasi pe nimeni sa-ti murdareasca sufletul, ma trezesc cu zambetul pe buze, uneori chiar fredonind in minte o melodie ma uit in oglinda si vad cum sufletul imi straluceste indiferent cum imi arata fatza...actionez asadar spre binele meu, realizez ca nu exista soare fara umbra si-i multumesc Lui ca ma ajuta sa actionez spre binele meu si implicit a celor din jurul meu!
Nu uitati vechiul dicton "mens sana in corpore sana", activitatea psihica si fizica ne ajuta sa ne mentinem sanatosi si inteligenti pe masura ce imbatrinim! Gata!! am plecat sa fac miscare, asadar... pe curand!
Depozitarul gandurilor mele alese pentru cei care merita sa ii numesc OAMENI SPECIALI este aici...aici pot sa spun ce mult conteaza ei pentru mine, acum si aici vreau sa le multumesc pentru ceea ce imi arata zilnic ca vor sa fie si chiar reusesc intr-un mare fel...ei imi dau avant sa fiu cea care sunt cu adevarat, contribuie la echilibrul meu sufletesc, prin micile bucurii nepalpabile dar care imi fac sufletul sa tresalte zi de zi...datorita lor frustrarile vietii de zi cu zi nu se acumuleaza...se duc pe apa sambetii si bine fac!
Citesc Oprah Winfrey ea spune la un moment dat asa:"incerc sa nu irosesc timpul deoarece nu vreau sa ma irosesc pe mine!"..asta imi zic si eu.. NU las oamenii cu energii negative sa-mi consume niciunu' din minutele traite pe acest pamant, pentru ca intunecarea lor imi rapeste propria lumina! vreau ca lumina mea sa straluceasca pentru a face bine celor din jurul meu si implicit mie.Pastrez in suflet doar lucrurile care imi sporesc starea de mine....am oprit tiparele care ma tin pe loc, iar oamenilor din viata mea care nu ma ajuta si nu ma sprijina sa fiu deschisa, spontana, libera le spun - la revedere!
Nu uitati ca, desi cuvintele au puterea de a distruge au si puterea de a vindeca!!!
Deviza mea e urmatoarea: vrei sa ai parte de bine? ofera tu la randu-ti tot ce ai mai bun!
Sa spun multumesc poate nu acopera valoarea prieteniei primite de la acesti oameni deosebiti dar exprima recunostinta si consideratia mea - multumesc frumos ca existati in viata mea!
