Azi muzichie...fara cuvinte!

http://www.youtube.com/watch?v=RoLb0fwDyos

Un gand matinal de toamna

   

           Cum spuneam intr-un articol  mai vechi, nu sunt  indragostita de acest anotimp, desi el inseamna bogatie, rod asteptat de multi  dintre noi, nu ma  opresc asupra lui cu detalii, pentru ca nu-mi place...  si ca sa  va conving ca e asa,  adica ca  ignor, in acest anotimp ma consum in hoinareli si plimbari in tara si peste hotare...vreau sa-i dau pur si simplu " o tifla" toamnei, sa-i arat ca eu sunt libera si neingradita si nu stau cu manile intinse spre apus ci dimpotriva  le  indrept spre  fiecare rasarit, rasaritul  soarelui de toamna,... ati  urmarit intr-o dimineata  in timp ce va sorbeati cafelutza  culorile rasaritului? va spun eu... sunt magnifice!
          Toamna vine cu ploi, dar  eu am sa dau foc ploii cum spune Adele....
Weekend binecuvantat tuturor! (sper sa fie si al meu, pentru ca maine la aceasta ora voi fi in drum spre Italia ...)

Un singur suflet in mai multe trupuri....

       In urma precedentului articol am ajuns la un moment dat sa-mi pun o intrebare, daca nu cumva am cazut intr-o panta gresita, daca nu cumva am  pus interesul meu personal in fata interesului echipei  Radio Papucel, de ce spun asta? pentru ca am inceput acest radio in doi, 7 pacate ca admin si eu ca moderator, a fost totul ok... dar stiti cum e si cu stolul de pasari, cand" gasca "din fruntea V -ului oboseste, dupa ce a creat bresa de aer, stolul de pasari se deplaseaza mai rapid, am facut asadar o echipa,.... cu echipa , cu ajutorul ei am reusit sa facem, un radio indragit de multa lume.Ideea cu"teamwork",poate am preluat-o si eu de la aceste pasari....in utimul timp, au ramas 7 pacate, Emilia, Picaso si Florentina pe radio, pana la intoarcerea mea din vacanta, lor tin sa le multumesc mult pentru tot ce au facut, asa cum am scris si intr-un comentariu la articolul precedent, sunt oameni deosebiti, cu spirit de echipa, de la care am avut de invatat(ce inseamna spirit de echipa) asa cum am scris,  SI SPUS PE RADIO DE MULTE ORI, mai ales de la 7 pacate, care de fiecare data cand cineva ataca un moderator era in stare sa-i "rupa gatu' ", nu mai spun de apararea pe care am simtit-o si eu cand unii au gasit ceva de spus la adresa mea...ba, mai mult, daca am acuzat uneori momente in care am simtit ca sufla vantul pe aleea iubirii, raza de soare, a aparut dupa scurt timp, si starea mea interioara se imbogatea cu un mare confort, ... simtitor, care nu stiu cum sa va spun, dar imi era suficient pentru a infrunta orice alta pala de vant....din orice directie ar fi venit el...cu alte cuvinte , ma simteam protejata! Una peste alta echipa noastra s-a integrat armonios, am stiut sa ne inlocuim unii pe altii, ba mai mult sa oferim umarul de urgenta cand unul din noi a simtit nevoia... eu personal cred in oameni,  pentru ca daca nu ai incredere omori din start posibilitatatea de a face o echipa, aici am avut mult de invatat de la 7 pacate, caruia ii datorez  mult....el fiind  si in viata reala  conducator de grup, el,mi-a deschis ochii daca pot sa spun asa de cate ori am gresit, pentru ca da, nu sunt  perfecta si nici nu am tendinta sa fiu vreodata...
    Ceea ce ne-a unit pe toti, a fost pasiunea cu care am oferit  din preaplinul nostru voie buna celor care asculta acest radio, as vrea sa inteleaga toti care ne asculta acest lucru, fiecare o face la modul in care stie, si incearca, credeti-ma sa-si perfectioneze stilul, asa cum fac si eu,... mereu in cautare de ceva nou care sa  surprinda placut pe cei care ne urmaresc...avem cu totii un tel comun, imi amintesc ca  una dintre colege(EMILIA), spunea mereu, sufletul acestui radio este Olga, eu insa mereu am completat-o , spunind ca inima lui este 7 pacate, si cum niciun organism  uman, nu poate functiona fara inima, nici acest radio nu poate functiona fara 7 PACATE!SA FIE CLAR!
   Si acum vreau sa inchei multumind pacatosului pentru fatza noua a blogului meu, made 7 pacate,  sa-i dea Cel de sus, numai bine si bucurii si satisfactii depline....si daca tot a schimbat fatza blogului, vreau sa va spun ca va face multe alte schimbari si in ale radioului, schimbari care sper sa fie primite cu flori din partea ascultatorilor, cu fantezia lui care este debordanta si spiritul lui creativ, mereu in competitie....promit (pentru ca am mare incredere in el si posibilitatile lui intelectuale) sa ajungem un radio invidiat de alte posturi de radio online....radioul va avea un singur suflet in mai multe trupuri!Inutil sa mai adaug ca deviza  radioului care va renaste in curand va fi"toti pentru unu' ...si unu' pentru toti"!

Cu ochii legati....

 

    M-a trezit aerul rece al diminetii de toamna imoleza....e devreme,  e poate prea devreme sa ma apuc de scris ... cinci  si ceva dimineata aici in Italia...dar, de fiecare data scrisul imi face bine...asadar incerc sa incep cu bine ziua...
    Da.....veti spune, toamna  vine cu roade...cu belsug...o fi ,nu zic ba...o fi si belsug pentru unii, noroc pe mine ca am pastrat  in memorie bucuriile verii, le voi folosi acum ca indulcitor la cafelele de dimineata ale toamnei  reci care  a venit...o fi un inceput de astenie...bizara, sper sa fie scurta..sa nu ma tina prea mult...
    Mi-am pregatit cafeluta matinala si ciudat ...ma gandesc ca nu mi-a placut toamna niciodata...poate doar o singura toamna facand asa un remember, si pe care o pot numi toamna vietii mele...toamna cand mi-am cunoscut barbatul, in rest toate au fost monotone, cu tristeti iremediabile, cu inceputuri  delicate ale unor experiente mai mult sau mai putin durabile.
   Am un sentiment apasator, mi se pare ca acum am inceput sa simt toate tristetile toamnelor apuse, a inceput si ploaia sa-mi bata in geam, ma oboseste zgomotul ei, si culmea  tot azi, am simtit si prima toamna din sufletul meu, sufletul meu tanar, azi da de veste ca e momentul sa-mi inchid camarile sufletului....sa nu las niciun geam deschis, pentru ca nimeni NICIODATA sa nu mai poata  intra acolo....
    Ma simt pustiita, ma incearca un sentiment cumplit de nostalgie, as vrea sa fug undeva la capatul lumii, mi se pare ca am fugit prea aproape in Italia....dar, capatul lumii e un fel de a spune...el incepe cu fiecare pas al nostru,  toamna asta insa mi-a amintit  mai tare ca niciodata  ca orice fericire e aparenta, ca nimic nu tine o vesnicie si ca vorbele sunt facute sa fie spuse, nu si crezute...ma gandesc la imbratisarile gratuite, la pupiceii gratuiti pe care i-am primit , amagiri dulci care lasa un gust amar atunci cand simti ca au fost dati doar asa de dorul lelii....
    Inutil sa mai adaug ca toamna pentru mine inseamna despartire, lacrimi, tristete si unde pui ca eram pregatita sa insir cele 1001 povesti, la fel ca si Sheherezada, ea si-a  salvat inima....dar la 500 km departare, nu-i chip... n-am cum!....bucuria de a face surprize, nevoia permanenta de a asculta cantecele venite de departe, de a te lasa cuprins de magia necunoscutului, bucuria de a pune putina stralucire in viata cotidiana a disparut...hmmm! de ce ma mir?e foarte bine cunoscut efectul nociv al calculatorului asupra psihicului uman, starea meditativa este resimtita in mod diferit de fiecare fiinta, pe unii ne trimite in taceri profunde, pe altii in angoase cumplite...
    Nu credeam ca pot sa doara atat de tare  cuvintele , dar durerea cuvintelor o simti doar atunci  cand e prea tarziu ca sa o poti indrepta, asa simt eu de fiecare data cand ranesc oameni pe care i-am iubit sau ii iubesc prin simple cuvinte si unde pui ca cel mai tare ma doare gandul ca uneori cuvintele care ranesc sunt false  ...sunt un simplu joc al mintii tranchilizate de trairi prea puternice..
   Maturizarea sufletului meu...n-am crezut niciodata ca voi ajunge sa fiu" mare"...si uite ca a sosit si momentul acela...a sosit insa cu suferinta, ma intreb insa daca suferinta e o etapa pe care trebuie sa o traversam pentru a putea simti fericirea?...mda! intrebari  retorice, nu folosesc nimanui...poate nici mie...pentru ca atunci cand suferi intrebarile nu te ajuta cu nimic, si nu ma refer la suferinta care vine din rupturi iremediabile ci la suferinta aceea greu de explicat care apare exact atunci cand crezi ca totul e perfect, o suferinta paradoxala, pe care o traim atunci cand iubim atat de tare incat simti ca viata fara celalalt e de prisos...
   Poate ca suferinta este de fapt cauza rautatilor mele trecatoare fata de oamenii pe care ii iubesc, rautati pasagere care poate vor ajunge sa fie povesti  pentru nepotii mei, pentru ca toate povestile mele au ceva unic in ele...ceva care nu lasa uitarea sa le curteze....muzica iubirii  ramane insa in sufletul meu  !...o voi asculta-o in surdina "numai pentru mine" , vorba unui om drag mie...
   Hai, ca a fost un moment de sinceritate cu mine insami, ati fost partasi si voi cei care ma cititi...am ajuns la o concluzie...intr-o relatie de iubire e nevoie sau mai precis functioneaza daca sunt  MINIM DOI...vorba lui Alex Velea...altfel te simti ca intr-un carusel de unde poti fi azvarlita la prima clipa de neatentie.

Prizonierii ideilor

         La timpuri noi, oameni noi...spune o vorba inteleapta, dar se pare ca la noi, la romani de-o vreme nu mai functioneaza nimic...nici macar ideea ca si  din trecut avem de invatat...nu frate! la noi apar pe scena politica oameni cu minti odihnite, dar bat pasul pe loc...nu schimba nimic, si tot asteptam si tot asteptam sa se intample minunea...sa vina un"Mesia" al romanilor...insa, ...nimic!!!...nimic! schimbam figuri, lozinci, le mai coloram cu niscaiva vorbulite de senzatie, ne entuziasman  de moment, si cu atat ne alegem, o paradigma greu de demolat, nu putem iesi din tipare absolut deloc...si ma intreb de ce oare?
       Unde or fi balaurii aia din poveste, care suflau din trei guri si  inghitau totul? as vrea sa-i vad ca-si fac treaba intr-o buna zi...sa-i  lase doar pe cei de buna credinta care vor sa faca ceva pentru tarisoara asta...dar sa faca prin fapte nu prin vorbe, ca de vorbe, eu una m-am cam saturat... vreau oameni noi, oameni in care sa pot crede, oameni care sa ne poata motiva prin exemplu lor personal!
      Nu ma intrebati de ce m-am apucat sa scriu azi despre asa ceva...pur si simplu pentru ca ma simt (ca o buna romanca ce sunt), parca izolata de restul lumii, stransa, inchisa, asa cum m-am simtit la acel reality de la KANAL D, unde  starea de claustrofobie, m-a impins spre refulari, AVEM NEVOIE DE O VIBRATIE POZITIVA, din partea cuiva de acolo de sus, dar..., ma simt total dezabuzata cand privesc stirile la TV...batem pasul pe loc intr-un mare fel, cum obisnuiesc eu sa zic...A PIERIT PARCA IMAGINATIA, IMPROVIZATIA, e loc de toate  si de nimic...pentru ca doar scandal vezi peste tot si atunci ma intreb din atatia" monstri" pe care i-a nascut democratia, nu se arata unu' mai breaz... sa ne lumineze calea? Speranta moare ultima si nu mai e cazul sa va spun de ce?...pentru ca murim noi inaintea ei...mda,  as vrea sa fie macar odata altfel....diferit de pana acum! sperantele pe care le  pastram de atata timp sa fie  odata si odata puse pe roate si s-o pornim pe drumul cel bun!
     Si acum va intreb ceva, credeti ca printre atatea rele cate ni se intampla in ultima vreme,  mai e loc si de ceva bun? sau e cazul sa ascultam de ce ne-a spus acea deputata devenita "celebra" prin vorba ei : "Ciocu' mic!"?

O pagina de net...

Lumea netului e ca  un jurnal,  sau o panza  pe care pictezi  in fiecare zi putin din sufletul  tau...ganduri si  sentimente carora le dai culorile pe care tu le-ai vrea in realitate dar  pe care nu  ti le-a oferit viata, si apoi ar fi nedrept sa le ai chiar pe toate, dar  omul asa functioneaza, isi doreste mereu mai mult si mai mult...inveti sa visezi, inveti sa fi original si deosebit, inveti sa creezi, toata viata am simtit o admiratie pentru  oamenii care mereu au incercat sa-si dovedeasca lor ca pot mai mult. Am simtit ca iubirea mereu e atrasa de iubire, cand oferi iubire ti se da la randul tau iubire, e ca un bumerang, nu trebuie sa faci mare efort, totul e sa vrei sa  te lasi  cuprinsa de vraja ei, pentru ca iubirea e a celor care cred in ea si o pastreaza in inimi neconditionat... cu ea nu e cale de troc...nu! ea vine si pleaca atunci cand simte ca nu e intretinuta...
    Drumul vietii e lung si intortocheat, ar fi de prisos sa reprosam cuiva obstacolele si sa -i  invinovatim de  incercarile noastre  care n-au avut sortii implinirii, unele lucruri le inveti doar suferind si cel mai bine e sa nu uiti ca ea , suferinta nu trebuie "daruita" nimanui...am invatat sa iert  si sa uit si sa-i iubesc in continuare pe cei care m-au inteles...pentru ca din tot ce am dat, din tot ce am cautat si am primit uneori chiar mai mult decat m-am asteptat, am inteles ca una peste alta Papusarul  Sef cum imi place mie sa spun  stie ce si cat poate duce fiecare, nu da nimanui o cruce mai mare decat cea pe care o poate purta  singur...Cel mai  rau lucru care cred ca ti se poate intampla e sa fii uitat de persoana pe care tu  nu o vei uita niciodata!Nu uitati parfumul trecului, el a fost la acel moment gura voastra de aer proaspat, l-ati  simtit si v-a lasat sa simtiti ca sunteti cu adevarat  deosebiti! O zi binecuvantata tuturor cu multa iubire si rasfat!

Recunostinta si multumirea

       In ultimul timp tot mai rar aud cuvinte de multumire pe care unii le adreseaza altora,  si stau si ma gandesc de ce se intampa asa ceva? considera unii ca lor li se  cuvine totul? si chiar daca o fac o fac doar din politete sau complezenta si ii simti ca nu au inima sincera si  incarcata de recunostinta... asta pur si simplu lezeaza  pe cei care merita cu adevarat recunostinta, fiecare simte cand este tratat superficial de catre o persoana careia i-a facut mult bine.
      Nu vreau sa se inteleaga gresit ideea, nu e vorba numai de  recunostinta  pentru valorile materiale , ma refer si la cele spirituale, cati dintre noi  multumim celor care ne-au educat, care ne-au format ca oameni? si mai e ceva...cati dintre barbati isi arata recunostinta fata de ce face sotia, dar si invers?
      Aici, trebuie sa recunosc ca eu am avut parte de recunostinta sotului meu, D-zeu sa-l ierte, a fost multi ani pe functii de conducere, si mereu spunea, n-as fi reusit sa fiu aici daca nu era  alaturi de mine sotia mea, si invoca personajul Vidrei (Razvan si Vidra-Bogdan Petriceicu Hajdeu) cu care ma asemana,   asta pentru ca l-am impulsionat si l-am ambitionat mereu, am facut si  "munci" de barbat daca pot sa le numesc asa...dar, le-am facut pentru ca am simtit multumirea din sufletul sau, si chiar daca imi spunea in gluma"le-ai facut atat de bine, ca te voi lasa  si de acum inainte tot pe tine sa le faci..." ;) nu ma suparam, dimpotriva....ma motivau vorbele lui, mai ales ca, de fiecare data erau  insotite de o imbratisare si un sarut!
     Mai vreau sa amintesc si despre recunostinta fata de parinti, in ce ma priveste as pupa si acum mana mamei mele, daca as mai avea-o in viata, a renuntat la viata ei  sentimentala, nu s-a mai recasatorit doar ca sa-mi fie mie bine...nu mai vorbesc pentru cate alte motive  i-as multumi in genunchi...i-as arata  asa cum am facut-o si cat a trait  respectul  si purtarea cuvenita pentru tot ce a facut, dar tot ce mai  pot face acum e sa nu uit de mormantul ei si de rugaciunea de pomenire pentru sufletul ei. Cred ca binecuvantarea ei o am si acum, chiar daca este sus la ceruri, am doua fete care ma iubesc si ma respecta mult!
     Cei stapaniti de recunostinta si multumire, vor primi  zic eu la randul lor dragoste si stima pentru ca nobletea sufleteasca nu poate fi rasplata decat  tot asa, prin noblete!...pentru ca nu poti ramane impasibil in fata unei atitudini binevoitoare.
     Va intreb acum daca acest sentiment de recunostinta va este cunoscut? multumiti pentru atitudinea binevoitoare a celor din jur, sau considerati ca nu e cazul?...mai in urma cu ceva timp am multumit unui ascultator care mi-a transferat niste melodii pe care nu le aveam si care imi erau cerute, mi-a spus"nu multumi , stii ca o fac cu placere..." dar, cum poti sa  ramai indiferent la gesturi de bunavointa, repet din nou?
     Voi ramane vesnic recunoscatoare fata de prietena mea din Italia - Camelia Andrei, care a aparut in viata mea intr-un moment nefast, dar,  care m-a rasfatat ca pe o regina, voi pastra o  ATITUDINE DE  MULTUMIRE IN INIMA, pentru toata viata, nu uitati  asadar sa va ganditi chiar acum cine si ce a investit in viata voastra, dati un telefon, un mesaj , exprimati-va recunostinta si multumirea,  pentru ca nici nu stiti de mult conteaza!
     Multumesc tuturor celor care prin atitudinea lor binevoitoare,  au dat dovada acestor virtutii, multumesc Lui ca a facut sa stiu ce inseamna cu adevarat  aceste doua sentimente nobile -                  RECUNOSTINTA SI MULTUMIREA!