Zambete ca la fotograf...

Daca tot am gasit la comentariile articolului trecut ideea de a continua ...azi am sa povestesc cum s-a derulat ziua nuntii,asta asa ca sa nu ma mai provocati pentru ca stiti bine ca am recunoscut ca-mi plac provocarile,asa ca iata-ma-s pusa pe treaba!:)

De dimineata am avut programare la coafor,ca sa fiu sigura de faptul ca parul va fi exact asa cum mi l-am inchipuit eu,deci cu alte cuvinte,daca nu-mi place sa am timp sa fac modificarile de rigoare...ca noroc ca eu sunt femeia care nu-mi schimb coafeza si nici mecanicul de masina,la cele doua  raman fidela.Le-am schimbat doar cand m-am mutat dintr-un oras in altul.

Asa...si pentru ca totul a iesit perfect,au venit prietenele mele,domnisoarele de onoare sa ma ajute sa ma gatesc de mireasa...a venit si nasica mea ,draga mea prietena din Negresti,Marica,si vesele nevoie mare ca toate sunt ok...astept sa soseasca sotul meu drag de la frizer.

Cand deschide usa,ma fac verde de furie...nu ma pot stapani sa nu exclam:
-ce-au facut cu capul tau?!Parca esti Clark Gable cu  onduleul acela in par!(*A nu se intelege ca nu-mi place actorul...Doamne fereste!! dimpotriva il ador,mai ales in filmul "Pe aripile vantului"mi-a placut foarte tare,ma refeream la frizura acelor ani...)
El se uita mirat la mine si-mi raspunde:
-era mai bine sa arat lins ca Rudoph Valentino?...nazuroasa mai esti,ce nu-ti place?
-nu-mi place frizura ta si eu asa nu-mi fac poze cu tine...du-te si scapa-te de valurelul acela...
-ba nu ma scap ...ca mi se pare ok!...nu-ti plac asa ,nu mai mergem nicaieri,punct!
-ba niciun punct!te duci la baie si -ti uzi parul sa scapi de frizura asta batrinicioasa!
Si unde pui ca toate astea le discutam in prezenta fetelor si a nasei...(fata fara minte ce eram!!!)ca mai erau in camera cealalta si alti nuntasi,neamuri apropiate care asteptau sa mergem la fotograf,in fine...suparati amindoi...jumatate fetele ma lamureau pe mine:
-lasa ca-i vine bine si asa...
jumatatea cealalta se dadeau pe langa el si ziceau:
-hai,nu va incapatanati,e ziua nuntii,fa-i hatirul!
-nu ma mai duc la niciun fotograf,pai ce? am eu chef de zambete dupa  ce-mi face Olga?
-da' ce ti-am facut omule?ti-am spus ca nu-mi place frizura, sa-ti intinzi putin valurelul din crestetul capului...ca poza asta o s-o vad si peste 50 de ani si daca nu-mi place,nu ma uit!
Furios aprinde o tigara si se duce in camera alaturata..
Vad ca nu se lasa convins,recurg la" artileria grea",adica la mama,o rog sa-l convinga,mama mea a fost si a ramas  pentru sotul meu mai mult ca o mama,intre ei a fost o releatie perfecta,rar intalnesti asa iubire intre ginere si soacra..si asta pot s-o confirme toate cunostintele si prietenii mei,a avut un mare respect pentru ea.
Subterfugiul meu a avut sorti de izbanda,sotul meu,a ascultat-o mai ales ca mama i-a zis:
-te rog frumos,fa-o pentru mine...:) asa e ea mai ciudatica,da' ii fata buna!
Toate bune si frumoase,iesim din casa,ne indreptam spre masina,acolo alta chestie!masina mirilor era taman masina mea ,care era noua -nouta!...dar ,condusa de nasul din partea lui,in fata statea nasa...si pentru ca nasii aveau o fetita de 8 ani,fata nu se lasa de noi,voia in masina cu noi, ba mai mult chiar intre noi...:(
Pfai!!! si unde pui ca era supraponderala,am facut din nou o mutra de i se acrise de tot sotului meu de fotograf,de nunta si de toate alea...o rog pe fetita sa stea in alta masina cu fratele ei...fata nu si nu!!! incepe sa planga:
-eu vreau cu voi!nu vreau acolo!
Hmmm!! ce era sa fac?vedeam pe fetele nasilor ca nici lor nu le-a convenit ideea...
Urc infuriata si nu scot o vorba...ma uit pe geam in dreapta...in loc sa-mi privesc iubitul,adica sa ma uit in stanga...si ma gandesc in sinea mea"cine-o mai vazut  miri care sa aiba intre ei pe cineva,uff!! Olga,numai tie ti se putea intampla asa ceva!"... 8->
Noroc cu intelepciunea sotului meu care dupa ce am ajuns la fotograf mi-a spus:
-te rog ceva,da' mult de tot: spune ce vrei,fa-ma cum vrei,dar azi te rog sa zambesti,fii cu zambetul pe buze,nu vezi ca toata lumea are ochii atintiti asupra ta,nu stii cum se spune?"hai,sa vedem mireasa!" vrei sa te vada suparata?
Si-am zambit frate! ca la fotograf!...l-am ascultat,am lasat din indaratnicia mea si uite asa s-a creat un precedent...a trebuit sa-l ascult toata viata!:)
Ei,nici chiar asa!ne-am ascultat reciproc ...ca altfel nu rezistam 27 de ani impreuna...:)

Prima zi....

Provocata de Lillee sa vorbesc despre "prima zi" am acceptat cu placere ideea pentru ca amintirea acelei zile este ca un balsam pentru mine acum cand el nu mai este...
Parca intr-un articol mai vechi va povestisem eu ca mergeam ingandurata pe strada cand dintr-un gang iese o masina si se opreste exact la picioarele mele,evident ca m-am speriat foarte tare...si n-am putut sa nu ma manifest ,strigandu-i furioasa:
-esti nebun ?vrei sa ma calci?
Hmm!!..si ca sa vezi ca uitandu-ma mai bine vad ca la volan este un baiat cam la 25 de ani,frumusel foc care ma analiza ca pe un peste,de jos pana sus,de parca nici nu auzise ca-l facusem nebun...la un moment dat,dupa ce eu deja trec de masina imi zice:
-te-as calca eu...dar nu cu masina...
Imi zic in gandul meu "uite,frate si obraznic pe deasupra! hm!!"
In fine,a doua zi ma duc la politie ca tocmai faceam scoala de soferi si trebuia sa facem 4 ore de coordonarea circulatiei cica,adica ce insemna asta?sa stai alaturi de un lucrator de la circulatie si sa vezi ce trebuie sa faci cand te opreste politia in trafic...
Asa...dar,cand sa urc treptele cu cine ma intalnesc?cu un fost coleg din invatamant,sotul unei prietene care intre timp fusese recrutat ca ofiter de MI,si cine credeti ca il insotea?...hehehe!!! taman baiatul cu masina...:)
Bucurosi de revederea cu fostul coleg,ne imbratisam ,ne pupam si el da sa-mi prezinte pe colegul sau:
-Olga,iti prezint pe colegul meu de birou....
-Se pare ca ne cunoastem,tocmai era sa ma calce ieri... zic eu.
-Imi cer scuze domnisoara,am fost badaran,dar crede-ma in acel moment asta am simtit,zise el si ma privea intr-un fel anume,vadit admirativ... iar eu ma rosisem de placere...:">  imi amintesc ca eram intr-o ie de borangic veche,veche dar cam transparenta,o primisem de la o tanti de-a mea ,o foarte buna prietena de-a mamei,fusese a ei in tinerete...si eram asa mandra de ea,imi venea perfect si de cate ori o luam pe mine intorceam privirile barbatilor(tare se mai purtau pe atunci...).
In fine,ne despartim...dar simt cum el ma urmareste cu privirea,intorc capul si ne intalnim din nou privirile...am stiut din acel moment ca el va fi al meu,exista acel moment de revelatie in viata fiecaruia,cand pur si simplu D-zeu aproape iti spune- el este alesul tau....ei! asa a fost si cu mine.
A doua zi m-am trezit cu prietena din tinerete la mine,si cum nimic nu este intamplator in viata...am stiut ce va urma...ea mi-a spus ca va veni sotul ei s-o ia cu masina de la mine la ora 16 cand iese de la politie...hehehe!!! dar credeti ca a venit singur? ...nu!!! ati ghicit...a venit cu cel care peste 2 saptamani urma sa fie sotul meu.
Dupa ce au stat cateva ore bune la mine,am glumit,am ras,eu i-am servit si cu mancare ca deh! trecuse vremea si ei veneau de la lucru...trebuie sa va spun ca mama mea D-zeu s-o ierte gatea grozav de bine,o lauda toata lumea,astfel incat s-a produs "chimia" si intre ginere si prezumtiva soacra,sotul meu  o tinea numai in laude...si deh! mama era topita si dupa vorbele lui si dupa cum arata.Cand au plecat mi-a tras un sarut asa,de parca nu era nimeni langa noi,eu m-am rosit toata,dar n-am protestat...ca-mi placuse...:">  mi-a spus:
-te caut maine...

Avaria

Ah!!! ma gandesc ce fac oamenii care sunt nevoiti sa traiasca fara energie electrica?...Doamne! mi s-a parut o vesnicie,asteptarea asta ...azi noapte pe la 1 si jumatate,cand citeam ceva,m-am trezit brusc fara lumina,am stat,am asteptat,nimic...bezna,n-am stiut ce s-a intamplat,am iesit pe casa scarii,nici acolo nu era lumina,apoi,m-am uitat pe strada,bezna si acolo...asa ceva nu mi s-a mai intamplat de cand stau in Satu Mare,in Negresti am mai avut parte de astfel de avarii,cadea reteaua mai ales in ziua de Craciun cand se folosea la maxim curentul...dar aici?niciodata!
In fine,ma culc...imi zic ,va veni cumva pina spre dimineata...hm!! n-ai sa vezi! pe la 5 dimineata,am simtit ca s-a racit in casa...caut o lumanare si incerc sa sun la Electrica ,sa vad ce s-a intamplat...ei! dar pana sa aflu numarul ,a fost o adevarata aventura...caut la Pagini aurii ...sun,sun...nu raspunde nimeni...imi aduc aminte ca la jurnalele cotidiene apare scris deranjamente Electrica...hm!!! dau sa deschid laptopul si ma rog in sinea mea sa -mi dea voie bateria sa aflu numarul de la" Informatia zilei"(cotidianul local)...cu abia,reusesc...gasesc 0261-929...bravo,imi zic,bine ca am reusit!
Sun...dupa ce imi intra robotul si ma roaga sa astept pana ce ma va prelua unul dintre operatorii de serviciu...ma pierd cu rabdarea...intr-un tarziu imi raspunde o voce barbateasca cu un accent neaos ardelenesc:
-Electrica,poftiti va rog...
Imi declin identitatea si anunt lipsa curentului electric la blocul unde locuiesc...el de colo:
-no,pai stim,doamna draga,echipa e pe teren...
-si vom avea mult de asteptat?
-cat de repede...raspunde el...
-ce inseamna cat de repede? intreb eu...
-apoi domnuca,inca nu s-o gasit baiu'...nu se stie ...
-aha,deci slabe sperante sa avem degraba...
-no,pai cam ase...el de colo....
Inchid,astept....temperatura a scazut pana la 17 grade,stau sub pilota si ma gandesc din nou ce rau poate fi fara caldura,curent si apa calda...
Se face ora 8,30...sun din nou....
De data asta imi raspunde o alta voce,o femeie...cica e o avarie subterana si trebuie sapat...va mai dura pana la 10....imi spune femeia...ii multumesc si inchid.
Se face 10...se face 11,nimic...incep sa mai pun haine pe mine,sa nu racesc,la 12 sun din nou...mi se raspunde ca peste o jumatate de ora vom avea curent....am o gramada de treburi de facut,dar,pe frig parca nu-ti vine sa faci nimic...astept...astept...:(
Ora 13...stau in sufragerie pe fotoliu acoperita cu o patura si citesc o revista de scandal...sa-mi treaca furia...si in sfarsit!!!! apare pe plasma vocea  si imaginea unei reporterite....  :)  vai ce bucurie pe mine! nici daca as fi castigat la 6 din 49 nu ma bucuram mai mult...
...primul lucru,deschid PC-ul...ca sa vezi ce inseamna dependenta...;))  cafeaua de dimineata fara monitor nu a avut acelasi gust,mi s-a parut  fada...astfel incat mi-am mai facut o jumatate de ceasca ,o beau acum cu voi,si va doresc o sambata cu bucurie si implinire sufleteasca.
Sa nu aveti parte de" pene "de curent niciodata,sunt al naibii de pacatoase,te seaca pur si simplu!

Certurile,sunt o adevarata terapie in cuplu

Ha! imi vine sa zambesc,citesc pe blogul Animei articolul de azi:"Daca totusi ne-am certa,iubito.."...si in mintea mea se deruleaza o intamplare din tinerete...
Am  avut o casnicie frumoasa,ne-am iubit mult,dar trebuie sa recunosc ca am mai avut si momente in care din nimicuri ajungeam sa nu ne vorbim cateva ore,dar nu mai mult,pentru ca sotul meu cred ca ascultase de sfatul tatalui sau care ii spusese la inceputul casatoriei noastre "sa nu te apuce asfintitul soarelui suparat cu nevasta  niciodata"..si nu-l apuca,era o fire vesela si reusea de fiecare data sa ma scoata din starea de suparare,cu o gluma,cu o floare sau pur si simplu cu o imbratisare fara vorbe asa facuta spontan care ma lasa fara cuvinte.
Nu-mi amintesc exact motivul supararii despre care vreau sa vorbesc azi,imi amintesc insa cum s-a produs impacarea.
Fetitele erau mici,cea mica era vesnic cu creioanele si cariocile in mana,ii placea enorm sa deseneze,si-a pastrat pana azi placerea,picteaza in timpul liber,unele lucrari le-am expus chiar pe perete la casa din Negresti,e talentata,doar ca si talentul trebuie cultivat..,poate trebuia s-o indrept spre un liceu de arte plastice..
Asa,si cum statea ea la masa si desena,sa tot fi avut 3 anisori pe atunci,apare sotul meu acasa,ne saluta,eu nu-i raspund....se aseaza la masa unde desena fiica-mea si o intreaba:
-Ii dai si lu' tata un creion rosu sa desenez ceva?
...fata ii da cu draga inima...imi deseneaza o floare si-mi scrie "te rog sa ma ierti..."ii da coala de hartie sa mi-o duca in camera unde eram eu...ma uit la coala  cu coada ochiului si nu reactionez nicicum,fata ma intreaba:
-nu-ti place ce-a desenat tata?
-nu! ...ii raspund eu,si fata se duce sa-i inapoieze desenul si-i zice
-nu-i place mamii desenul...:(
De unde sa stie biata fata la varsta ei ca noi eram suparati?:(
El ,intoarce coala si scrie apoi "te iubesc,de ce nu intelegi?"...fata vine din nou la mine si ma intreaba:
-acum iti place ce-a desenat?...se uita saracuta la mine cu niste ochisori de mi-a venit s-o strang in brate si s-o pup,i-am spus:
-da! imi place desenul! :)
Si uite asa ,auzind sotul ce i-am raspuns fetei,a venit in camera ,ne-am imbratisat toti trei si am uitat de supararea avuta.Copii sunt extraordinari,reusesc din plin sa fie liantul casniciei.Este doar una din intamplarile in care datorita lor ne-am impacat de fiecare data...au fost multe,si pline de haz,acum in dimineata asta mohorata de iarna incapatanata care nu mai vrea sa plece de la noi,imi fac tare bine...imi ung sufletul.
Dragele mele am scris acest articol spre a va aminti ca  certurile inteligente,ajuta la logevitatea cuplului,asa rezolvati problemele inerente care apar in fiecare casnicie inainte de a se ajunge la conflicte de proportii,daca nu discuti,daca nu iti spui nemultumirile el n-are de unde sa stie ce nu-ti place,putini sunt cei care ghicesc gandurile sotiei...si apoi impacarile sunt atat de frumoase!:) gasiti insa rapid butoanele emotionale pe care sa apasati,nu lasi sa treaca timpul,e pacat sa ne risipim in tristete si stari de neliniste.Bucurati-va de viata,luati certurile ca pe o terapie,dar nu cadeti prada orgoliilor,luati cearta ca pe un alint,nu va panicati niciodata,cand exista iubire adevarata ,cu siguranta puteti invinge toate neplacerile....curcubeul va aparea la fel cum se intampla vara dupa o ploaie calda...si sufletele voastre se vor imbratisa...
Sa aveti parte de un weekend implinitor!

Tipam sau vorbim in soapta?

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:


-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.



Pe de alta parte,ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile

lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura.

Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa

sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta

se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

Intrebarea mea este:
Cand ati vorbit ultima oara in soapta? si daca da...nu-i asa ca-i minunat? cat de placut este atunci cand inimile se contopesc si ramai mut de fericire....

Gandeste-te,n-ar fi pacat...

Dragilor,sa va spun ceva...azi era poezie pe blogul meu....si-am uitat...noroc cu o bloggerita -Anana,de pe blogul lui Anis care m-a intrebat"Tasha,azi nu trebuia sa fie poezie pe blogul tau?"...pfai!!! cum am uitat!!! :)dimineata am scris articolul si am plecat in oras cu cumnata mea,sa-i rezolv niste probleme,apoi m-am gandit sa intru si sa postez din nou....dar am dat iama prin blogosfera...am citit,am citit...am facut comentarii pe blogul lui Anis ca ma enervase un anumit personaj...si uite,am ajuns abia acum sa gasesc poezia draga mie...

 Gândeste-te, n-ar fi pacat...

Magda Isanos


Invata-ma cu ce sa-ncep intai

si-n care vorbe-anume tuturor

sa spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,

si cum, de-atatea lumi luminatori,



pe gura ta surasu-i ca un soare;

ei poate niciodata n-or sa stie

din fiecare clipa trecatoare

cum ne-am durat noi cate-o vesnicie



iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas

iti cânt atatea cantece când spui

cuvinte ce pe buzele oricui

niste cuvinte simple-ar fi ramas.



Invata-ma cu ce sa-ncep si cum

sa-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga

ca te-a nascut, cu truda ei intreaga,

pe tine, bucuria mea de-acum.



Ea, poate, niciodata n-o sa stie

c-a inflorit în flori si-a curs în ape,

ca din pamânt si sura vesnicie

sa mi te-aduca, -asa cum esti, aproape;



si, fiindca-o sa murim si noi odata,

gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara,

cuprinsa-n noi, atata primavara,

si dragostea cu inima deodata?...



De-aceea, spune-mi cum sa-ncep anume,

si eu voi scrie toate, fir cu fir,

ca dispretuitori de cimitir,

sa ne iubim de-a pururea pe lume.

Ganduri...

Citeam dimineata articolele noi ale celor din bloggrolul meu si m-am oprit la cel al Animei,are atat de multa dreptate cand spune urmatoarele lucruri:
"Barbatii pun adesea poezia in fapte: in buchetul imens de flori sau in trandafirul singuratic si imbujorat care iti spune "te iubesc si vreau sa te-nfloresc", in bratul si pieptul care iti sunt o noapte-ntreaga perna, in privirea aprinsa cu care iti spun : "esti cea mai frumoasa!", chiar mai mult si mai graitor decat orice cuvant care pleaca de pe buze.."
Mi-a adus aminte de cel drag mie si care s-a mutat la stele care imi spunea ca cel mai insemnat dar este dragostea lui...poate atunci n-am inteles cu adevarat acest lucru...atunci m-am simtit rasfatata,iubita,adorata,dar acum cand el nu mai este imi dau seama ce mult conteaza sa fii respectata si iubita de cel de la langa tine...:(( ...asa este draga Anima,barbatii care stiu sa puna poezia in fapte sunt minunati,aveti grija fetelor de barbatii vostri,raspundeti-le pe masura,nu va fie frica de vorbe, de fapte...fiti muza barbatului,vorba Animei,incurajati,surprindeti omul de langa voi,iubitul,sotul ,partenerul ...asa cum stiti voi mai bine....pentru ca viata este frumoasa daca noi stim sa-i dam stralucire.
Cat n-as da eu acum sa pot intoarce timpul inapoi...dar,asta nu se poate din pacate,mi-au ramas doar amintirile placute care imi alimenteaza sufletul si-mi dau putere sa merg mai departe...
Am tinut sa scriu acest articol tocmai pentru a va aminti sa nu uitati niciodata ca noi suntem un dar al naturii,ca arma noastra secreta este feminitatea,delicatetea,sensibilitatea ,frumusetea sufleteasca,sa nu uitam sa folosim aceste arme chiar daca suntem femeile secolului 21,adica hotarate,independente,puternice.
Nu uitati ce spunea Nicolae Balcescu in scrierile sale cum ca femeia este o fiinta misterioara,fantastica,ingereasca,destinata a fi centrul civilizatiei familiale"cu femeia...natura scrie in inima barbatului"..aveti rabdare,si cu eforturi emotionale veti reusi sa aveti langa voi cei mai buni parteneri din lume.
Iubire si rasfat va doresc dragele mele,bucurati-va din plin de viata!infloriti in bratele  barbatilor vostri...


Sursa foto.cinemagia.ro