Pasaport pentru iubire

       

     Descopar ca trebuie sa-mi refac cartea de identitate dar si pasaportul cat de curand pentru ca am hotarit  ca in anul acesta sa ma duc intr-o tara exotica, sa duc  cu mine tot ce ma apasa, tot ce ma nemultumeste si sa las la un tarm de mare totul, sa ma eliberez de tabuu-ri (desi specialistii spun ca eliberarea de tabuu-ri genereaza tabuu-ri noi!!!!...)sa ma  eliberez de tot ce ma trage inapoi, acum sa nu intelegeti ca as avea tabuu-ri medievale, nuuu!! sunt  putin mai elevate! Am spus putin pentru ca realizez ca ele ma tin departe de ce-mi doresc cu adevarat..si ghici ce m-am hotarit!!!??... sa-mi fac un pasaport pentru iubire, o sa spuneti, crezi ca e nevoie de asa ceva? mai ales ca pe lumea asta sunt atatea alte mari probleme, ce spui tu e  floare la ureche...! si daca tot spun pasaport pentru iubire, ma gandesc ca  atunci cand aleg locatia, sau ma rog  pe cei care vietuiesc acolo nu am cum sa cad intr-o capcana, pentru ca normal ar fi ca acolo sa ajunga doar cei care  chiar iubesc, nu se prefac!....si Doamne ai lasat atatia prefacuti pe lumea asta! oameni care n-au respect si nici consideratie pentru cei din jur...sa nu fiu considerata misandrina, dar cand spun asta ma refer la barbati ...si se potriveste de minune vorba fabulei "noi vrem egalitate...dar nu pentru catei"..in ochii lor femeile sunt niste animalute sau chiar vietuitoare inferioare(caracatite  care ii prind in  bratele lor..trandafiri de mare care le gadila simturile...) animalute pe care le conduci cum vrei (pisi, gandacel, veverita, pisic mic, fluturas, tigrisor, pufulitza,) daca  vor ceva dulce iti spun gogosica mea!prajiturica mea...lol!! oare nu vor da odata si odata in diabet?cei "gurmanzi"  iti spun copanel, dar nici unul nu-ti spune pe numele din dotare...si ma intreb, alinturile astea fac parte din necesarul pasaportului despre care vorbesc? carevasazica sa ma grabesc sa-l fac sau sa mai aman? voi ce spuneti?
   

     

Ispita

 

   In starea mea de singuratate  opresanta,( excluzand  adictia mea pentru radio unde nu ma simt singura niciodata, dimpotriva ...) gasesc ispite la tot pasul...am insa  formula magica - pieri ispita!!!Facebook-ul este o piata  generoasa, acolo se pare ca amantlacul e in floare, barbati care se dau loviti in aripa, gasesc cat ai bate din palme sansa  divertismentului sentimental, scuza lor? hilara de-a dreptul, vreau sa divortez pentru ca nu mai vrea sa ne iubim dimineata, nu vrea pe masa, in dulap, in masina de spalat...s-o dau de  toti peretii...sau naiba stie ce fantezii mai au...si uite asa aroma seducatoare  vine pe neasteptate, femei convinse ca lucrurile stau exact asa cum spun ei, adica ... deh!  sunt jumatatile indelung cautate si negasite pana la ele...ajung sa fie terorizate in final de acesti domni cu suflet cucernic. Offfff!! pe lumea asta exista persoane care terorizeaza si persoane care se lasa terorizate, simbioza e cam ciudata dar reala, isi pun singure catuse, da! da...ai citit bine..da! devin prizoniere fara drept de apel si ma intreb nu cumva e un masochism in buna regula? devin stresate si mereu cu gandul ca ceea ce li se intampla lor poate primi o cale buna sau poate sa se termine curand totul pentru ca sotiile celor in cauza au o rabdare de otel...asteapta supuse ca Don Juan-ul din sufletul  barbatilor lor sa moara odata si odata ...stresul le invineteste mai tare decat pumnul  si pe sotii si pe amante, iar hematomul din suflet e incurabil...si ma intreb din nou, cine castiga in acest caz? nu cumva se dau lupte fara castigatori? sau poate castiga doar barbatul trofee pe care  le tine pentru perioada cand barbatia o sa-l cam lase dar gandul ca odata- candva a fost foarte dorit o sa-l faca mandru de succesul sau..de numarul jucariilor pe care le-a avut, pentru ca ei barbatii raman  niste copii ...doar jucariile le schimba in timp.

Valoarea noastra in fata Lui

 

    Incerc in fiecare zi sa fiu un om mai bun, uneori simt ca fac pasi considerabili, ma simt mai buna si mai deschisa spre cei din jur, dar ca si orice om si eu pot gresi, si daca o comit astept  sa fiu tratata totusi cu ingaduinta, asa cum procedez si eu.
    Pentru mine familia, fetele mele sunt pe primul loc in viata, traiesc pentru ele si nimic din ce fac nu mi se pare greu, adica in sens de  sacrificiu...nu! pentru mine este o bucurie sa particip pe toate planurile la binele fetelor mele....apoi evident in limita posibilitatilor incerc sa ma dedic si celor din jur...
    Consider ca Dumnezeu este singurul pretuitor al omului, nu cei din jur, care uneori  te vad cu alti ochi, (asta tine de lumina din sufletul fiecaruia...) doar El ne vede sufletul, ne cantareste gandurile,  umilinta, pocainta si ne da premiul pe care il meritam fiecare, nu astept asadar aprecieri de la alte persoane care nu ma cunosc si habar n-au cine sunt eu defapt.Poate sunt si eu razvratita, nestatornica in decizii, poate unele le iau pripit si in secunda doi realizez ca am gresit si incerc sa redresez situatia, mi se pare omenesc sa gresim,  nu m-au ocolit necazurile nici pe mine, dar mereu am gasit  nadejde in aripa Lui ocrotitoare.Cu totii vom ajunge la   dreapta Lui judecata, nu-mi permit sa judec pe nimeni si vreau sa se inteleaga ca imi doresc ca si reciproca sa fie valabila.
     Fiecare dintre noi este unic, avem valoarea noastra, unii o risipim si realizam prea tarziu acest lucru, dar nimic nu este intamplator...suntem creatiile Lui si il suparam pe El atunci cand  cu voia sa fara voia noastra facem rau altora.Am trecut si eu prin dezamagiri, experiente mai mult sau mai putin  confortabile, prin nopti nedormite, cheltuiala de timp si bani, dar n-am reprosat nimanui nimic, am facut pentru ca asa am simtit atunci ca trebuie sa fac.Toti il pomenim pe Dumnezeu cand ne este greu, dar  EL este in fiecare dintre noi daca vrem sa-l vedem, pentru ca El inseamna IUBIRE, IERTARE si tot ce-i bun si frumos pe pamant!Hai sa gustam din comorile  si intelepciunile divine, vom deveni mai buni!

Ce simti cand te indragostesti?

 

     O intrebare usoara insa greu de dat un raspuns bine definit, pentru ca acele trairi sunt pline de emotii si fiecare le simte in felul sau...
    La mine spre exemplu, e senin cand sunt indragostita chiar si cand fulgera si tuna afara...nu mai conteaza! eu vad totul senin, las si fluturii din stomac sa zboare si apare si soarele imediat!
    O sa spuneti - glumesti , Olga!!!...nu glumesc deloc e starea pe care o am cand ma indragostesc, vad viata in culori, simt bucuria aia nebuna de a trai viata asa cum merita traita, adica la maxim! si stiti de ce? pentru ca atunci il vezi pe el/ea peste tot...si cand dragostea este cu tine cum poti fi altfel decat fericit/a?
    Citeam azi pe chatul radioului o conversatie intre doi chatisti...vorbeau despre dragoste, si una dintre fete spunea ca dragoste nu vine cand o chemi, vine cand te astepti cel mai putin...cu alte cuvinte in viata ni se intampla lucruri pe care nu le putem controla....si-i dau dreptate, n-am invocat-o nici eu si ...uite ca a venit! A venit intr-o zi de primavara....si e senin, e soare si ...e magic, dragostea e cel mai puternic narcotic, citeam undeva intr-un articol ca atunci cand femeile sunt indragostite au un ton mai inalt, oare la barbati cum o fi? le sta un nod in gat? sunt mai ragusiti? stie cineva sa-mi spuna?
    Deh!! se spune ca  barbatii se indragostesc cu ochii iar noi femeile cu urechile, asa o fi?

Nu-s din ceruri cazuta...

     ...Cam asa spunea Loredana intr-o melodie, alaturi de Directia 5...
"nu-s  din ceruri cazuta"... o parafrazez ca sa pot sa ma explic, ca sa fiu inteleasa exact asa cum sunt, asta pentru ca am avut o discutie pe Facebook cu un ascultator Radio Tasha care imi spunea ca par in fata ascultatorilor mei o persoana foarte greu de accesat...adica am inteles eu ca ar suna cum ca as fi cu nasul pe sus...gresit! total gresit! persoanele cu nasul pe sus sunt dependente de atentie, se cred mult superioare celor din jur, ori nasul meu e acolo unde il are toata lumea, nici mai sus , nici mai jos...dar asta nu inseamna ca nu am cunoscut si eu persoane cu pozitii sociale de invidiat, dar care erau super de treaba dar evident si persoane care abia aveau dupa ce bea apa si se grozaveau in fata lumii, incercand sa para mai mari decat sunt, tocmai pentru ca erau prea mici...
     Vreau sa spun  celor care ma cred asa, ca sunt putin mai normala decat altii,  nu comunic de pe Marte, ci doar la microfon si incerc ca vocea mea sa fie pe placul vostru, n-o pisicesc cum fac unele, n-o sclifosesc, o las sa curga asa senina si calda si nu fac pe mironosita, "nu-s din ceruri cazuta", adica nu-s o sfanta, am si eu pacatele mele ca orice muritor de rand....dar incerc sa mi le spal cu lucruri bune... zic eu(...!!!) as adauga ca sunt o femeie care are ceva de spus si incerc pe cat se poate sa nu devin plictisitoare, n-am virtutii aparte, dar multi din cei cu care am intrat in contact mi-au spus:
 - Am avut ce invata de la tine!
     Franchetea si sinceritatea  mea insa nu ar trebui sa fie inteleasa gresit, nu sunt chiar usor de manevrat, incerc doar sa-mi gasesc curajul de-a exprima exact ceea ce gandesc, am multa dezinvoltura, m-am  calit de-a lungul timpul si nu-mi consum energia de prisos cu nimeni!!
     Sunt asadar cat se poate de normala chiar daca si mie mi s-au trantit usi in nas sau chiar daca unii au murit de ciuda ca mi-e bine...cu prieteni si neprieteni si consider ca autenticitatea e drumul spre succes si dragoste!
   

 Edit later: Azi spre exemplu am avut o discutie telefonica cu un amic de pe Facebook, mi s-a parut ca-l stiu de o viata pentru ca sarmul, charisma, frumusetea sufletului ies la suprafata si pe calea eterului, pe calea undelor nu neaparat face to face!

Cafeaua de dimineata

     

      Privesti cu alti ochi ziua dupa o cafea, pe mine pur si simplu vorba lui Sorescu ma ridica la tavan...imi da  puterea si buna dispozitie sa incep asa cum se cuvine ziua. Azi am ales s-o beau cu bloggerii si cu cei care vor intra pe blog.
       Cafeaua tare si fara zahar sau doar asa amagita cu un strop de zahar imi da un entuziasm aparte, incerc sa-l impartasesc cu cei dragi mie de pe Facebook sau de pe messenger, si uite asa ma incarc cu  energie pozitiva si conturul zilei prinde un farmec aparte...voua cum va place cafeaua?amara? cu lapte, fara lapte, cu zahar cu miere sau cu frisca? sau o vreti la pat servita de iubitul sau iubita  insotita de o floare?(asa ar fi o experienta memorabila)...ideea e ca oricum ar fi facuta, important e sa fie facuta cu dragoste!!...frumusetea vine din suflet si infloreste in armonie!
      O zi cat mai reusita va doresc!
     

Gol de nemultumire

 

     Oricat am fi de multumiti de tot ce ne ofera viata parca mereu simtim un gol.. greu insa de acoperit acel gol, de ce? pentru ca pur si simplu nu prea stim sa fim  fericiti!suntem lacomi si vrem mai mult...vrem emotii la cote maxime...egocentrismul asta o sa ne omoare!
    Ce pot sa spun e ca si eu am fost victima  sentimentelor coplesitoare, imensitatea lor m-a dat peste cap, ariile minciunilor frumoase, cantate atat de duios de anumite persoane m-au induiosat si pe mine, au fost rasturnari de situatii, temperament curios, le-am dat curs... abia apoi am realizat ca se poarta comercializarea sentimentelor, mai ales de catre cei asi in  atingerea corzii sensibile a sufletului...si care reusesc sa te scoata din echilibrul rational.
    Nu vreau sa-mi cosmetizez ideile ca n-as fi eu Olga daca as facea-o, vreau doar sa spun ca azi mi-am descheiat nasturii sufletului spre o persoana care voia sa ma convinga ca lucrurile stau altfel decat le vad eu...am facut un streaptease de emotii dar macar am scapat de frica care se adunase in sufletul meu, frica de mine, tine, de noi, asa cum am scris intr-un articol  anterior...
    Am avut un amalgam de trairi, dragoste,  nervi, dispret, atasare, detasare, indoiala, nesiguranta (nu s-a ajuns insa niciodata la ura...ca nu sunt capabila de asa ceva...!) diversiuni cu alte cuvinte din care n-am niciun motiv sa fac glorie, am pierdut de fiecare data, dar am pierdut pe mana mea cum s-ar spune, m-am aruncat kamikaze, desi nu-s facuta pentru asa ceva...dar, cum spuneam imi plac provocarile si a iesit curat autism sentimental! dar mai conteaza? acum totul e istorie! timpul se ocupa de toate si apoi acum am deja un avantaj la linia de start, mi-am invatat lectia! am o disperata  nevoie de  reacomodare la aerul asta primavaratec, nu vreau sa-mi rapeasca ratiunea si sa cad prada din nou!(....iar daca voi cadea... jocul va fi stapanit de regulile mele nu ale altora! )