In starea mea de singuratate opresanta,( excluzand adictia mea pentru radio unde nu ma simt singura niciodata, dimpotriva ...) gasesc ispite la tot pasul...am insa formula magica - pieri ispita!!!Facebook-ul este o piata generoasa, acolo se pare ca amantlacul e in floare, barbati care se dau loviti in aripa, gasesc cat ai bate din palme sansa divertismentului sentimental, scuza lor? hilara de-a dreptul, vreau sa divortez pentru ca nu mai vrea sa ne iubim dimineata, nu vrea pe masa, in dulap, in masina de spalat...s-o dau de toti peretii...sau naiba stie ce fantezii mai au...si uite asa aroma seducatoare vine pe neasteptate, femei convinse ca lucrurile stau exact asa cum spun ei, adica ... deh! sunt jumatatile indelung cautate si negasite pana la ele...ajung sa fie terorizate in final de acesti domni cu suflet cucernic. Offfff!! pe lumea asta exista persoane care terorizeaza si persoane care se lasa terorizate, simbioza e cam ciudata dar reala, isi pun singure catuse, da! da...ai citit bine..da! devin prizoniere fara drept de apel si ma intreb nu cumva e un masochism in buna regula? devin stresate si mereu cu gandul ca ceea ce li se intampla lor poate primi o cale buna sau poate sa se termine curand totul pentru ca sotiile celor in cauza au o rabdare de otel...asteapta supuse ca Don Juan-ul din sufletul barbatilor lor sa moara odata si odata ...stresul le invineteste mai tare decat pumnul si pe sotii si pe amante, iar hematomul din suflet e incurabil...si ma intreb din nou, cine castiga in acest caz? nu cumva se dau lupte fara castigatori? sau poate castiga doar barbatul trofee pe care le tine pentru perioada cand barbatia o sa-l cam lase dar gandul ca odata- candva a fost foarte dorit o sa-l faca mandru de succesul sau..de numarul jucariilor pe care le-a avut, pentru ca ei barbatii raman niste copii ...doar jucariile le schimba in timp.
