Nu-mi pasa...si totusi!

 

 

 

   Nu-mi pasa, daca  imi scrii sau daca nu-mi scrii, nu-mi pasa daca  iti pasa, sau nu-ti pasa ca sunt  departe de  tine...nu-mi pasa ce se va intampla mai departe, nu-mi pasa,.... in viata nu merg toate snur ca in filme, mai sunt si scurtcircuite, se mai rupe filmul...dar nu-mi pasa! raman langa tine oamenii care vor sa te inteleaga, asadar nu-mi pasa! Nu-mi pasa daca risipim timpul, nu-mi pasa daca nu stim sa ne iubim! Nu-mi pasa...de multe lucruri, clar!!! sunt o noncomformista! dar...NU SUNT IPOCRITA...si am si eu o slabiciune ca toti oamenii, deh!!! imi pasa de promisiuni, si nu orice fel de promisiuni, ci   cele NECERUTE, spuse cu sinceritate  si caldura!Imi pasa ...imi pasa... si vreau sa aflu ceva....Oare ce accesorizari ar trebui sa aduc sufletului meu ca sa am parte de asa ceva?
  Dar, daca tot nu exista reguli in dragoste, de ce nu ne-am rani,  de ce nu am avea timp  si spatiu  pentru refulari, atat timp cat stim sa ne oprim la timp, ca sa ne iubim  din nou ca la inceput?

Din nou la drum!

    Pornesc la drum peste  doua ore,  am ales sa plec la inceput de an... pentru ca imi plac calatoriile,  vezi locuri noi, frumoase,  oameni noi, esti relaxat si multumit, faci ceva ce-ti place, te incarci cu energie pozitiva....nu stiu cati dintre voi simtiti ca o simpla  schimbare de peisaj iti da aripi...? Hmm! mie una da!Ajung sa ma cunosc mai bine pe mine, ajung sa vad cat insemn pentru cei dragi si cat inseamna ei pentru mine...ma regasesc, pur si simplu!
    E ceva care iti ajuta si in plan mental...Departarea de activitatea zilnica te face sa privesti lucrurile de sus si sa le vezi mai clar. Lasand in urma obisnuinta si preocuparile cotidiene, mintea se goleste.... si se face ordine...poate vreau si eu acum - ORDINE  in  capul meu care viseaza in continuare la cai verzi pe pereti!
   Va pup si va imbratisez! Pe curand!

 








Sursa imagine:
http://-inovatii-pentru-calatoriile-si-vacantele-noastre

Suflet schiop

           Imi amintesc o poezioara  a  Elenei Fargo in care era vorba de un catelus schiop pe care il numea"cuciu schiop", cadea mereu in joaca lui cu ceilalti ...handicapul il facea sa-si desfasoare cu greu viata de zi cu zi...
      Ileana Vulpescu spunea asa in "Arta conversatiei" :

"Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?"...stau sa ma gandesc  cum ajung unele suflete in  astfel de situatii? Cat trebuie sa suferi, ce trebuie sa  sa ti se intample sa ajungi  sa nu mai vezi cu  sufletul, sa nu mai auzi cu sufletul? pentru ca vocea lui mie mi se pare foarte importanta in deciziile pe care le luam vis-a-vis de noi, de cei din  jur... E bine sa  tinem cont de un lucru- oamenii ajung  sa -si parasesca prietenii doar pentru  aceste defecte  sufletesti ...nu pentru cele fizice...

    Am sa dau copy paste la o povestioara cu talc....imi place morala ei....

Povestea catelusului schiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care ramane, în timp ce ceilalţi… dispar!

Sursa povestioara
 http://sasu.fairtopic.com/t1592-povestea-catelusului-schiop

Bilantul gandurilor

     Azi  am simtit ca pur si simplu sunt “scuturata” din copac…mi-am adus aminte ca e bine sa mai poposesc  si  pe pamant, prea imi ridicasem trairile, prea le credeam cele mai minunate, cele mai corecte, nu exista nicio stavila, dar si bariera asta  o pune fiecare dupa puterea  inimii, a creierului, a sufletului…toti avem o limita pana unde putem iubi, pana unde putem ierta si evident inutil sa mai cari ramasite dupa tine,  lupti  sa le faci imponderabile, sa le lasi pierdute in timp. Sigur in ce ma priveste  am apreciat iubirea din fapte  nu din vorbe..ca ele, vorbele, adevarat , foarte  adevarat reusesc sa te faca sa simti o anume siguranta, o anumita placere, nu zic nu!.... dar,  cuvintele nespuse sunt  preferabile, le simti  in atitudinea  partenerului  atunci cand iubesti  si esti iubita  si  inseamna mult mai mult!.. Atunci nu-ti mai tremura sufletul, nu mai ai indoieli, te simti “rotunda” cum spunea   cineva. Si da! M-am dat si eu rotunda pentru ca ma simteam asa! E mare lucru  sa simti asta, mai ales atunci  cand gesturile  imbracau haine diferite dar se regaseau  in altruism,dorinta de a-i  fi  bine celuilalt, de a-l sustine in tot si-n toate  zi de zi…si cand noapte se lasa, sa il ai in grija, chiar daca nu  e langa tine, trimitind ingerii  sa-l sarute pe vise!

      Iubim pana la cer si inapoi, zilele trecute glumeam cu cineva drag mie legat de iubirea pana la cer…poate  eu am iubit pana la durere, dar,  doar atat timp cat m-am simtit ocrotita si respectata, dorita  si netradata!In prag de  An Nou  doresc tuturor  multa iubire si rasfat, sensibilitate sufleteasca la tot ce e frumos, curat si luminos in viata !

                     La multi ani!

Vulgaritate versus delicatete

   Zilele acestea am purtat o discutie cu o persoana draga mine despre vulgaritate, daca ea este acceptata  in zilele noastre si daca da, care sunt segmentele de varsta cu care se pupa in bot...
   Ce pot sa zic? in ce ma priveste consider ca sunt o persoana"open minded"( in sensul bun nu cel care e folosit in site-urile de dating)  incerc sa inteleg si dorinta unora de a se exprima asa, dar incerc pe undeva sa  inteleg si pe cei care se simt oripilati cand aud astfel de expresii....sunt oameni care se ascund dupa cuvinte si sunt alti oameni care folosesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt, indiferent de loc, timp sau  situatie, vulgaritatea poate fi doar o etapa in viata fiecaruia, dar e rau daca ea ne ramine prietena pt mult timp…
  Vremurile astea au in ele multa vulgaritate si incepem prin a observa cum reactioneaza un pusti care se loveste de tine in graba lui de a urmari un amic din fata lui...in loc sa-si ceara scuze, trage o injuratura, te uiti mirat si daca iti permiti sa-l apostrofezi, te trezesti cu o alta injuratura...tine de educatia de acasa?? de persoanele cu care intra in contact, cum spunea un intelept  odata, omul e suma intalnirilor lui din viata.
    Mie una, vulgar mi se pare tot ce e contrafacut, e ca si cum ai pune un trandafir real langa unu' din plastic, ii lipseste mirosul pur si simplu, cam asa si cu expresiile vulgare, am prieteni care nu se pot descarca daca nu injura, asa cum am inteles ca sunt si  barbati care isi doresc in timpul actului sexual sa li se vorbeasca  cat mai dur, asta ii excita la maxim si expresii ca"p..la, p.zda, fu.ut" si lista ar putea continua sunt "parfumul" actului!...
   In alta ordine, mi se par vulgare buzele botoxizate, ma si mir cum pot plescai din ele? ce simt?...buzele mele nu sunt subtiri, dar consider ca oricat de subtiri le-as avea,  nu cred ca le-as umfla de dragul ideii ca ele ar saruta mai patimas  buzele iubitului meu!
    Dragostea se pare ca are si ea doza ei de vulgaritate, sigur impropriu spus asa, pentru ca atunci cand spui dragoste te gandesti la ceva frumos, parca si timbrul vocii se schimba, e mai cald, mai profund, si asta cere in mod ostentativ reciprocitate, pentru ca asa simt eu sa raspund iubirii, cu delicatete, evident nu toti pot  s-o traiasca asa, si apoi vorba cuiva, "ferice de cei cumpatati...pe mine lasati-ma in mediocritatea mea, ma simt liber!"...voi ce credeti? cumpatarea te impinge spre mediocritate?..sau hai sa reformulez intrebarea - libertatea limbajului  iti da fericirea?
     Inchei spunind ca mi se pare ca in ultima vreme fericirea e vecina cu vulgaritatea, si  are mari sanse ca cea din urma sa ajunga stapana, ma sperie uneori nevoia de vulgaritate a unor persoane, si mi-e frica de siguranta  cu care o manipuleaza, vom ajunge cred sa fim  niste "parveniti" in ale vulgaritatii din dorinta maxima de epatare!

Ce faci cand te ia gura pe dinainte?

         Cum,  necum, uneori ne ia gura  pe dinainte, avem un moment de suparare si ne trezim  ca spunem vrute si nevrute, sau mai mult nevrute si negandite... 
         La mine in Ardeal este o vorba"gura, bate curu' ", problema este ca eu cand gresesc am bunul simt sa recunosc ca mai exagerez in furia mea de moment, nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni, culmea este ca uneori mi se intampla sa ma descarc exact pe cei mai dragi mie, de ce fac asta? pentru ca, nu intamplator mi-s dragi ci pentru ca si ei la randul lor imi arata  iubirea, si  cand iubesti esti capabil sa  suporti si toanele cuiva .
        De ce sunt trista acum? pentru ca ma aflu exact in saptamana  dinainte de Craciun cand  spiritul Craciunului ar trebui sa ma opreasca sa  spun vorbe  care ating, pentru ca Nasterea Domnului  inseamna prilej de bucurie, pace si liniste interioara, Craciunul este ziua cand daruim si primim multa iubire si caldura sufleteasca.
       Cred ca o pauza in lumea virtuala mi-ar face mai mult bine, tocmai de aceea incep cu urarile de pe acum, dorindu-va sarbatori cu sanatate, intelepciune, fericire, liniste, daruire si infinite bucurii!
        Craciun cu pace!

Raspunde-mi serios...

        In ultima vreme mi-am"slefuit" simtul umorului si raspund in parabole, azi cineva a fost intrigat si mi-a spus ca  ma roaga macar o data sa-i raspund serios...i-am raspuns cu multa sinceritate ca ma straduiesc cu voluptate sa fac  acest lucru, dar nu-mi iese, poate pentru ca deh..creierasul meu a primit update-ul asta si nu mai vrea sa coboare. O tin asa in  raspunsuri care pot fi luate cum doreste fiecare si care  mie personal imi dau o stare de confort, nu deranjeaza si nu  incurca, pe nimeni!(mai putin pe respectivul...).Mi-am "apretat"  si vocea sa nu ma dea de gol, azi insa n-am mai reusit sa tin capastru nervilor si i-am  trimis o "floare de spirit" cum  imi place mie sa spun, o expresie dragalasa, sa priceapa ca  insistentele deranjeaza! hahaha!!! si ce credeti? m-a numit femeie adevarata!...nu se poate frate! cu barbatii astia greu de lucrat, cand ii sictiresti mai tare atunci nu vor nici in ruptul capului sa  renunte!...si unde pui ca omul e mai catolic decat papa (daca imi este permisa asertiunea  asta...)....stii ceva???? stiu ca ma citesti, daca crezi ca vei obtine de la mine coaja de fagaduinta  in stil Scarlett O'Hara  "cu orice pret, am sa schimb, am sa reusesc, am sa fiu fericita", marturisesc acum in prag de sarbatori, in prag de  An Nou, ca nu-mi contorsionez mintea nici sa ma"fericesc" nici sa ma schimb! Am sa-mi pastrez"iubirea bolnava"( cum o numesti tu...) mi se pare mai ademenitoare  pentru ca cele sanatoase sunt prea razvratite, vor schimbari la 180 de grade!..te simti  haituita, asadar, imi pregatesc bratele pentru a primi in continuare momentele dulci fara suspine sceptice, nu-mi fortez rezistenta si nervii cu nimeni  am incredere doar in ochii si inima mea! nu mai doresc sa descifrez  dorintele alambicate ale nimanui si tocmai de aceea nu tin cont nici de stratagemele  unora care spun "ori ca mine, ori deloc" sau " vreau totul, ori nimic...",pai,  dragi barbati, daca considerati ca pe aceasta lume sunt prea multe femei disponibile total, va inselati!
    "Totul" mi se pare constringere, nu vreau sa  ma problematizez, suna bine, grozav chiar cand spui cuiva"esti totul pentru mine!"dar, pe mine robustetea  acestui cuvant ma sperie! fug rupand pamantul de cel care-mi promite totul! si stiti de ce? pentru ca am fost obisnuita numai cu fragmente din acel "tot", m-am multumit cu putin si m-am declarat fericita!
   Voi "vegeta" in jurul platourilor, gustand felii din diferite feluri de tort, unele netestate pana acum, convinsa fiind ca nu mai sunt la varsta  in care  sa mananc unul intreg fara sa mi se aplece...cu toate ca,  anul acesta  am realizat  ca poti sa te indragostesti sincer, nebuneste si naiv si dupa ce cunosti bine caracterul unui om, ba mai mult, e chiar preferabil, oricat de victorian ar suna...
     Inchei  multadoratule domn spunindu-ti ca superoferta  ta ramane suspendata ...imi reajustez asteptarile,  nu vreau tot, vreau bucati, insumarea partilor este mai avantajoasa decat intregul.              
       Savurati in 2013 glazura diplomatica  a conversatiilor virtuale si nu mai strangeti cu  usa, m-am deprins cu arta de a lua partea buna...a raului..(.culmea ca exista si asa ceva)raman tributara lui" decat deloc...bun si  putin". Ei, si acum poti sa spui ca am mintea pe moatze,  ca aberez amaslinit...nu! nimic  din toate astea, e tarziu sa mai continui in aceasta noapte, (daca nu te-ai lamurit...) poate intr-un  viitor articol, pana atunci  afla masura lui" tot" dar cu altcineva  NU CU MINE!