Cum luptam impotriva violentei domestice?

    Tot mai des auzi in mass media despre cazuri de violenta in familie, auzi chiar si in cadrul celor din jurul tau, ca   barbatul o bate zi de zi sau o termina psihic cu tot felul de injurii  incat se ajunge la un moment dat la disperare, unele isi iau viata iar in alte cazuri viata le este luata de partenerul  lor si cad victima chiar sub ochii copiilor care privesc spectacolul neputinciosi.
    Cum procedeaza agresorii? unii aduc injurii asa cum spuneam de  natura verbala, ba ca este grasa , ba ca nu stie sa se imbrace, ba ca-i o mama nepriceputa, ba ca nu stie sa gateasca, intimidand astfel si  incercand sa ameninte partenera, " nu faci cum iti se spun , te parasesc!" si evident  ca sa traiesti in astfel de teroare, nu-i chiar simplu,ajungi sa  iti pierzi increderea in tine, devii ineficienta, nesigura si iti vine sa pleci unde vezi cu ochii,  insa unele chiar nu au unde sa plece, cunosc un caz concret, femeia suporta batai saptamanale, dar nu se  poate desprinde de camin, pentru ca  nu-i permite pensia mica pe care o are o chirie...mai cu seama ca are si unele datorii bancare....trist, dar adevarat! se intreaba zilnic ce-i de facut? hmmm! nu-i prea simplu cand esti in pielea acelei persoane, dar...hai sa demaram acum o campanie impotriva violentei si sa incercam sa gasim poate alte solutii, sugestii,(poate mai bune decat cele pe care organele in drept le-au gasit pana acum).
     Multe cazuri de violenta pornesc de la gelozie, sunt  foarte posesivi si acuza victima de flirt sau de o relatie adulterina, ba mai mult interzice victimei sa-si vada rudele sau prietenii, obligand-o  sa stea mai mult in casa...iar izolarea de restul lumii mi se pare o" pedeapsa" mult prea mare!
     Am intalnit in urma cu ceva timp un caz chiar la o fina de-a mea, primea batai  de batai, in una din zile, a dus-o in padure , a legat-o de un copac si batut-o pana cand a cazut in nesimtire, a ajuns acasa mai mult moarta decat vie, nu gaseai un loc pe corp neinvinetit, m-am speriat cand m-a sunat sa  vin sa o intalnesc la mama ei unde se refugia periodic cand se intampla asa ceva..
     Are doi copii, de dragul lor suporta batai inutile, pentru ca nici macar nu indraznea sa arunce ochii la un barbat mai acatarii, ( ca deh! oameni suntem, ce-i frumos si lui D-zeu ii place!...)de frica sotului care o acuza mereu de flirt (ea avand un local unde evident  se perindau zilnic sute  de persoane).
     Lipsa protectiei sociale in Romania (...sau daca este , este superfciala) face ca numarul  acestor violente sa creasca simtitor mai ales in conditiile de criza financiara prin care trecem....barbatul este  factorul decizional in familie, este capul cu alte cuvinte, sau asa am fost educate din mama in fiica"femeia sa asculte de barbat"...dar ce ne facem cand el este un betiv, un curvar, un om de nimic, cu care am apucat sa facem unu, doi sau chiar trei copii???
    Nu vreau sa fiu acuzata de misandrinism dar studiile arata ca in majoritatea cazurilor a iesit la iveala proportia ingrijoratoare a violentei asupra femeilor:

"Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane de femei (Brukcner, 1982): alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate in familie ( Pagelow, 1984)

Pentru Germania aprecierile sunt intre 100.000 şi 4 milioane de femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an ( Lau, 1979).

Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.

Cercetările arată că nr. cel mai mare de abuzuri au loc acasă, între membrii familiei şi că din confruntarea dintre femei şi bărbaţi, victime sunt mai ales femeile, iar autorii sunt în majoritatea cazurilor bărbaţii. Dobash & Dobash au constatat că: în 91% din cazuririle de violenţă domestică autorii sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă doar 9%.

Dintre cazurile de violenţă în familie:

76% victime sunt femei
11% victime sunt copii
1% sunt bărbaţi

Dintre victimele agresiunilor mortale

53% au fost fete şi femei
43% au fost victime ale membrilor familiei
9% au fost victime ale unei persoane necunoscute"

     Toate parerile venite din partea voastra  sper sa fie citite de cine trebuie, iar ajungand acolo sa speram ca  se vor gasi si solutii  oportune, diferite de cele existente azi in Romania!
     Pe aceasta tema vom discuta si pe radio intr-o proxima emisiune, astept deci cu nerabdare parerile voastre!

Sursa statistica:http://violentainfamilie.blogspot.ro/
Sursa imagine:http://www.acasa.ro/violenta-in-familie/poze

Barfa poate deveni un hobby?...SAU A DEVENIT O MESERIE?

         

    Aveam in urma cu ceva timp o prietena, care ma suna  zilnic si imi spunea direct"vreau sa facem putina << hemoragie>>", cand spunea asta, voia pur si simplu sa desfiinteze prin vorbe( in stilul ei foarte  plin de umor) pe cei care ii cam stateau in ochi, cum s-ar spune!
   Evident ca n-am inteles niciodata de ce-i dadea asa o placere acest lucru, a fost si a ramas o enigma pentru mine, acum amintindu-mi de ea, m-am gandit ca ar fi un subiect bun de dezbatut intr-o emisiune la radio si ca atare incerc sa pun intrebari la care poate voi primi raspunsuri care vor face putina lumina in mintea mea.
   Nu este necear sa-mi spuneti ca lumea barfeste de cand a fost creata, ca-mi dau seama ca asa o fi, dar ce-i determina sa aiba acest comportament? invidia? rautatea? lipsa de incredere in propriile lor persoane? care este  definitia barfei in DEX  e clar - barfa inseamna a vorbi pe cineva de rau, a calomnia, a cleveti, a vorbi mult si fara rost.
    Ma gandesc insa la consecinte, ce se intampla cand subiectii barfelor afla barfa? se supara, e de la sine inteles!hmmm! dar o sa spuneti si ce daca afla si se supara? e dreptul lor! vor fi suparati un timp si le va trece, noi insa potrivit studiilor ne eliberam de o stare negativa, pe care cu voia sau fara voia lor subiectii ne-au inoculat-o.Sigur va veti intreba daca eu am barfit...normal ca am barfit, sunt om si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain...a devenit pentru multi din noi un fel de a petrece timpul liber, "maruntind" pe unii, altii, fie ca recunoastem ori nu,ea, coana barfa, face casa buna cu fiecare dintre noi!
    Cand cineva ma supara, simt nevoia sa pun pe  tastatura sau sa sun pe cineva apropiat sa ma descarc, pentru ca mi se pare mai comod asa, decat sa ma descarc pe acea persoana, asa ma linistesc si eu si nu fac pe nimeni sa sufere...nu stiu insa cum procedati voi dragi cititori? si am o curiozitate pe care va rog sa mi-o satisfaceti... poate exista si alte metode  neexperimentate de mine si care poate imi vor folosi in viitor. Ce ti-e si cu fiinta umana, e mai greu sa ne judecam pe noi, decat sa-i judecam pe altii, o fi defect din "fabricatie" dar, hai sa nu-l judec pe El...spunand acest lucru...sa accept ca poate si barfa are rostul ei, adica partea buna, ei!!! tocmai despre asta imi doresc sa-mi scrieti voi.
    Sunt convinsa ca voi avea parte si de utopisti care vor spune ca e mai bine sa judecam de doua ori decat sa scoatem pe gura vorbe care ar putea rani, adica sa nu scuipam"serpi" cand de fapt se irosesc in  vocabularul nostru atatea vorbe frumoase....de acord si cu acele persoane, si totusi, gasiti ca barfa este o metoda de descarcare sufleteasca  sau este falsa ideea?Poate o sa vi se para un subiect neinteresant, dar hai sa recunoastem ca la ora actuala a ajuns o meserie, uitati-va spre exemplu la jurnalisti, cele mai bine vandute ziare si reviste sunt cele unde barfa e in floare, si asta nu e tot... chiar si radiourile si canalele TV care se infrupta din aceasta  "placere", sunt mult MAI  URMARITE, am incercat cateva emisiuni de acest fel, trebuie sa recunosc si audienta a  crescut considerabil...deci? ce parere aveti?...barfim sau ne lasam de "meserie"?

    

Farmecul vietii

     In aceasta dimineata am palavragit putin cu o amica pe messenger , despre una despre alta...si pentru ca discutia era bazata pe o vasta experienta de viata, atat a mea cat si a ei...a fost greu de concluzionat, pentru ca suntem caractere diferite si fiecare vede viata in felul ei...ea, cam dadea cu viata de pamant, in sensul ca nu prea au multumit-o  experientele  prin care a trecut...eu?...incercam sa-i spun ca tocmai asta e shepsisul....frumusetea vietii, ele au facut-o ceea ce este acum, un om  cu bune si cu rele, pentru ca hai sa fim seriosi, nu exista oameni perfecti, iar daca ar fi pe undeva...sincer...as fugi de as rupe pamantul, pentru ca m-as simti foarte mica in fata lor!:))
    In ce ma priveste consider ca in viata  oamenii cei mai frumosi sufleteste sunt cei care au trecut prin multe,oameni loviti de ploi si vanturi si carora nu li s-au inecat corabiile...si nu  li s-a inundat viata...au supravietuit, pentru ca  necazurile te pot schimba in bine, ba mai mult te fac frumos!...o sa ziceti"ma lasi, Olga!..."ei, uite ca nu vreau! de ce? pentru ca e gresit zic eu, sa indemni pe cineva asa:" nu lasa necazul sa te schimbe!" ba sa-l lasi, pentru ca nimic nu-i intamplator pe lumea asta! Asa inveti sa stralucesti, daca te-a lovit un val, pregateste-te sa-l intampini cu tarie pe urmatorul, cunosti vibratia, si stii la ce te poti astepta, esti pregatit.....daca nu faci fata lor...iti iei o "ancora" si tot rezisti!
   Nici mie nu mi-ai iesit toate lucrurile din prima...dar, am incercat  de mai multe ori, nu m-am lasat  invinsa...si am spus bun venit tuturor experientelor din viata mea...le-am zambit fara zgarcenie...ele m-au intors pe toate partile, foarte adevarat si asta, dar m-am lasat modelata cu buna voie, slefuirea  a fost constructiva, de multe ori fetele mele imi zic"la ce-ti lipsea si asta?...n-ar fi mai confortabil fara...sau ma rog altfel?"...ei, bine ...nu!!! Confortul il stabilesc eu, eu stiu  ce-mi prieste si ce nu...trairile mele asa cum au fost, rele, bune, mai putin bune....nu le schimb cu nimic!...m-au invatat ce inseamna  sa cazi si sa te ridici, mi-au aratat cu alte cuvinte ca de fapt asta e farmecul vietii!...hehehe! si ce este mai nostim... e ca am facut un obicei din asta( ca sa nu-i zic " narav."...mda, poate de aia unii imi zic naravasa! ..:))) ... ca a inceput sa-mi placa!)
    Ca de obicei am o curiozitate, voi cum va raportati la ceea ce vi se intampla? alegeti varianta simpla sau cea mai complicata pentru ca vi se pare mai  tentanta?

Acasa, dar cu gandul departe!

       Am revenit ieri in tara, dar, inca mai am in minte casa Cameliei," povestile "pe care le  spuneam in fiecare zi, buna dispozitie care nu ne parasea nici macar atunci cand simteam noi ca D-zeu e plecat "la cumparaturi", hehehe.... stiam ca nu-i departe, e doar la magazinul de dupa colt, si asteptam  cu rabdare  sa ne bucure  in scurt timp cu darurile Lui...
      Daca ieri nu ne-am gasit locul nici ea nici eu...azi am ras pe saturate pe messenger...i-am tocat marunt, marunt pe barbatii din viata noastra...in final am ajuns la o concluzie, ca doar atat ne-a mai ramas, ca rasul e singura naostra salvare, sa radem, sa radem ...iar pe ei sa-i lasam sa se...rada!:)))
    Acum sa nu ma intelegeti gresit, nici una nici alta nu visam eternitati...nu! Doamne fereste! doar ca ducem dorul perioadelor echilibrate din viata noastra, ne luam insa perfuzia cu speranta zilnic... ea, nu se risca, deci nu castiga...iar eu sunt ardeleanca potolita si  rabdatoare, si am un pacat,sau poate 7 pacate  ...;) ma complac uneori in rutina, mi-e frica de decizii radicale, insa ieri, mi-am pus o intrebare"ce-ar fi daca?....as mai schimba foaia?"...mda! dar cum sunt  plina de imperfectiuni,  cam greu sa pun in aplicare  gandul! ;)
    Ne mascam asadar tristetile, le parfumam din cand in cand...cu iz de voie de nevoie, sau cum sa numesc  izul asta bata-l vina care ne da ghiont sa mergem mai departe...amandoua  suntem convinse ca  in momentul in care ne-am intalni la orizontul unei posibile relatii de lunga durata, ar trebui sa suportam anumite modificari de caracter, pentru ca toti iti spun la inceput"imi placi asa cum esti!" dar, se transforma ca si cameleonii, iar cei/cele care nu se schimba sfarsesc prin a ramane singuri/e ...dar trebuie sa fii mult prea puternic sa nu ai nevoie de validarea celor din jur, sau ma rog,  unii considera ca sunt perfecti si traiesc cu incapatanarea ca asa e cel mai bine pentru ei!...sunt la limita de sus a inflexibilitatii si  orice tentativa  de schimbare  venita  din partea celor din jur, e de prisos!
    Mai zilele trecute cineva imi spunea"fii tu insati!"...neah! ca mi se pare o ipocrizie...sau chiar o imprudenta!...de ce? pentru ca drumul catre tine te duce la singuratate! platesti scump acest drum, si nu stiu daca se merita...dar apropos de meritat, voi vorbi intr-un alt articol despre asta... ceea ce pot spune acum e ca toate iubirile mele au fost memorate, celebrate in memoria mea si adesea ramasite din ele au interferat cu prezentul, nu s-au incomodat...dimpotriva, au gasit un loc de agrement ...in fine, suntem ciudate noi femeile si iubirile noastre!


Edit later:
Colajul cu poze e facut de Mara Toader, l-a afisat azi pe peretele meu de pe Facebook... ii multumesc mult!



  

Exista tinerete fara batranete?

     Ai varsta pe care o simti, spune o vorba din batrani, iar eu nu pot decat sa subscriu...si tocmai imi veni in minte o intrebare, cand se termina oare tineretea si cine ne spune acest lucru? cand incepe batranetea si cine stabileste acest lucru?....de ce intreb asta? pentru ca am  citit sondaje facute de specialisti in care raspunsurile celor intervievati sunt diferite...so?
   Hai sa vedem ce se spune despre sondajele intre europeni...ca deh! aici ne incadram:
"Un sondaj printre europeni a aratat ca marea majoritatea a acestora cred ca tineretea se sfarseste la 35 de ani, iar batranetea incepe de la 58 de ani. Intre cele doua se afla asa-zisa varsta mijlocie.
Insa parerile sunt diferite, in functie de varsta celor intervievati, relateaza The Telegraph. Astfel, tinerii cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani sunt de parere ca tineretea se sfarseste la 28 de ani, iar batranetea incepe odata cu 54 de ani. "
    Mda...deci, ce sa intelegem? cand devii batrin?....si am sa spun ce cred eu...devii batran cand refuzi sa mai lupti, cand nu mai ai niciun tel in viata, cand te lasi in voia sortii...Si, spre nemultumirea mea am vazut" batrani "la varsta tineretii...tineri care nu au respectul fata de bani, care inca nu stiu ce inseamna  lupta pentru supravietuire, asteapta  de la parinti sponsorizari...(am un caz concret chiar intre prietenii mei, un tanar de 24 de ani care nu munceste, asteapta banii babacului si o tine doar in distractii)ii sfideaza pur si simplu, considerand ca totul li se cuvine...acesti tineri mai tarziu nu vor reusi sa ia viata in piept, la prima lovitura vor claca...pentru ca dorinta, visul de-a realiza mereu ceva, te tine tanar...mereu am avut un target , mereu mi-am dorit ceva, admir oamenii care fac asta  este dovada lor de tinerete!!!
   Vorbem mai daunazi cu o buna prietena, e la rascruce de drumuri, arata fabulos, dar ii este frica sa-si ia viata la palme,  sau macar sa aiba indrazneala sa-i dea o tifla... sa arate ca inca e tanara(cum  de altfel arata, desi e trecuta de 50 de ani...)sa-si puna visul in realitate...sa se bucure de tot ce viata i-ar putea darui, daca ar avea mai mult curaj...cu alte cuvinte sta in banca ei nu cumva sa aiba surpriza unei esuari....dar, daca ti-e frica de apa, nu mananci peste!
   Nu stiu cum sunt altii, vorba lui Creanga...dar cand ma gandesc la mine...apoi, dragilor, eu nu vreau sa trec prin viata ca rata prin apa, fara sa se lege nimic de mine...nu se lipeste...nah!!! ca ma lipesc eu...si tot nu ma las!;)
   Celor care le este frica ca vor deveni "invizibile" cu trecerea anilor, le spun ceva...frumusetea sufletului nu se pierde niciodata, ea ne da stralucirea, interiorul nostru frumos da culoare si frumos  infatisarii noastre , ne personalizeaza si ne face atragatori orice varsta am avea!
   Atasez mai jos un alt model de tinerete fara batrinete, prietena mea Camelia Andrei, arata nemaiponenit...nu-i asa!?

 Nu pot sa spun decat cum obisnuiesc sa zica fracezii: chapeau!!!!

Edit later:
articolul a fost inspirat  dupa un comentariu facut pe facebook de distinsa mea prietena Mara Toader care spunea asa la poza de mai sus:
"Sa facem din varsta a treia un cer
in care visele sunt si nu mor..."
Bravo Mara! frumos spus!Sa-ti vezi mereu visul cu ochii, cum spunea marele Alecsandri!
  

Vand samanta de fericire!

     Prin hoinarelile mele pe net...am zabovit azi  pe un blog, si citeam  cum ca cineva cauta samanta de fericire...wow! mi-am zis...ce afacere buna! ar sta lumea la rand, s-ar faci cozi ca pe vremea ceausista...ca,deh! ia spuneti-mi cine s-ar da la o parte de la asa ceva..?
   Eu torn bucati din sufletul meu, cu generozitate, dovada ca la mine fericirea se maninca pe paine...adica dau nas cu ea zilnic...hehehe!! o sa spuneti" fericito!!!" ...si chiar sunt!
   Eu imi exibez starile , in valuri -  valuri de parca  sufletul mi-ar bubui de atata fericire, nu o ascund ca la o adica, daca o tin numai pentru mine, m-as simti  egoista...si chiar nu sunt! dar...,hai, sa o spun si pe cea dreapta am si eu momentele mele de  cadere, e drept, nu ma tin mult, ca firea mea optimista nu le permite, sau pur si simplu cum spunea odinioara  M. Sorescu, pe care eu il ador, " n-am timp ..."pentru  asa ceva, ...sa fiu trista, sa urasc...sa ma risipesc in astfel de trairi, nu! nici vorba!
  Nu sunt vanitoasa, ofer atat cat ma face pe mine sa ma simt bine...daca  nu se intorc sentimentele cu aceeasi intensitate, tot bine...stiu insa un lucru, oamenii care ma cunosc cu adevarat, ma pretuiesc asa cum sunt..pacatoasa, nepacatoasa, sau "bunaciune" cum imi spune Camelia...incerc sa-mi spal pacatele cu lacrimile mele si cu iubirea de semeni, nu plang insa des...hm!! sa inteleg ca n-am prea multe pacate? :))...da! dar il am pe 7 pacate,partenerul meu de radio... si cand iubesti pe cineva il vezi cel mai cel dintre toti!!!! si uite,tocmai  am mai amintit un  motiv de fericire!!!
   Ei si acum lasand gluma la o parte, trebuie sa recunosc ca aici in Italia, ma simt ca o regina, prietena mea Camelia nu precupeteste niciun efort sa ma faca sa ma simt asa...pe de alta parte  una din  coordonatele care ma fac fericita sunt calatoriile, datorita ei am vazut jumatate din Italia...astfel incat pot striga in gura mare:
   - Oameni buni ,sunt fericita! Am fericire cu caru' ...!!!!cine mai doreste, cine mai pofteste....!:)))))


Edit later:
Poza este cu prietena mea Camelia, in plimbarile noastre cu masina...e "caldutza" ...facuta duminica, adica ieri...

Ferestre spre imaginatie

     Inutil sa spun ca pentru mine  fiecare zi incepe cu muzica....si totusi o repet, am dimineti cand ma trezesc cu o melodie in gand si ma  apuca chiar dorul de fredonat, noroc ca n-am multa lume prin preajma...iar cei care ma stiu, ma iau asa cum sunt, adica la pachet, ma penalizeaza cu un zambet,  si probabil isi spun in gandul lor" n-ar fi mai bine sa nu te "produci"... "ei , si? daca pe mine ma binedispune, de ce nu?
    Cand sunt acasa deschid radioul si ascult Magic FM, un radio care iti rasfata sufletul cu muzica de calitate, aici in Italia, ascult un post agreat de prietena mea -Radio Monte Carlo- "muzica di grande classe"cum spune jingle-ul din  cand in cand...si o sa spuneti , mda..si ce-i cu asta? pai tocmai aici voiam sa ajung, muzica iti deschide ferestre spre imaginatie, poti in compania unei muzici bune sa ai trairi depline, te poate purta pe taramuri de vis, dar poate sa te tina prizonier in templul  iubirii, iti confera un rasfat deosebit. Ascultand o anumita piesa  iti vine in minte perioada cand ai auzit-o pentru prima data, si daca persoana care te-a insotit atunci era  speciala pentru tine....ramai interzisa  pentru cateva momente....asa cum mi s-a intamplat mie cand am auzit piesa  de mai jos....
http://www.youtube.com/watch?v=JmfOzFzYumo&feature=fvst