Incep articolul de azi cu un citat care spune cam tot ce am simtit eu in aceasta saptamana,mi-am regasit energia de care aveam nevoie sa merg mai departe reintalnind la Sibiu oameni pe care ii iubesc si care pentru mine inseamna mai mult decat prieteni,i-as numi mai degraba fratii mei pentru ca am copilarit impreuna si am impartit multe bucurii ,dar, evident si neajunsuri impreuna...pentru ca, nu-i asa ,viata ne ofera din toate cate putin.Se spune ca neamurile ti le da D-zeu...prietenii ii alegi singur,ei cam asa spun si eu acum...la noi insa s-au ales mai intai parintii nostri ca si prieteni iar noi prin conjunctura destinului am preluat stafeta.Parintii nostri s-au refugiat in Romania cand rusii au ocupat o parte a Bucovinei,tatal lor a fost preot (de altfel el a fost si nasul meu de botez...)iar tatal meu a fost sef la jandarmi,de apreciat cum intelectualii vremii erau atat de solidari in acele timpuri cum necazurile vietii zbuciumate i-au apropiat atat de mult incat s-au simtit legati ca intr-o familie si-mi pun o intrebare retorica,noi de ce nu am invatat o astfel e lectie de viata?de ce nu suntem acum cand traim vremuri triste ,cu nejunsuri pecuniare, mai uniti...?
Daca Catalin Fudulu imi spunea in articolul trecut sa vizitez si Sibiul,sa nu-l scot din traseu,ei ,bine...asta am si facut...am sunat prietenii mei din copilarie si mi-am anuntat vizita,nu-i vazusem de 30 de ani...de la nunta mea,cred ca realizati ca eram schimbati fiecare... dar,sufleteste ne-am regasit pe aceleasi dimensiuni,am derulat filmul vietii si ne-am bucurat de reintalnire,m-au asteptat la gara cu masina apoi ne-am dus la o terasica tare dragutica in imediata apropiere a restaurantul Hilton,asta deoarece ei trebuiau sa revada sala mare de nunti pentru ca sambata urmatoare urma sa aiba loc acolo nunta baiatului lor.E greu sa spui in cateva ore ce ti s-a intamplat in 30 de ani...astfel incat ei mi-au sugerat ideea de a ramane cateva zile acolo,ba mai mult sa particip si la nunta baiatuilui lor....care ,chiar a fost minunata,de vis!urmand evident sa vizitez si orasul pe care sincer doar in trecere l-am vazut de fiecare data....
Imi amintesc ca-i cautasem la platforma chimica de la Madulari unde ei erau ingineri chimisti in urma cu 30 de ani imediat dupa nunta mea,apoi am luat-o pe Valea Oltului si am ales sa stam la Caciulata la un hotel,impreuna cu ei evident...ce tineri si fericiti eram!Doamne cat poate sa fie de frumoasa viata,cum poti sa gasesti bucurii in lucruri marunte daca vrei...noi le gaseam atunci,le mai gasim si acum dar,ce-i drept cu ceva mai multa greutate....
Terasa era animata de o formatie de muzica populara,chiar daca nu erau prea multi clienti,deh! vremuri grele..criza a cam lasat buzunare goale peste tot...noi insa ne-am simtit extraordinar,a fost chiar foarte placuta prima seara la Sibiu....la ea s-au adaugat altele care au culminat cu nunta...dar,toate la vremea lor...azi e suficient,nu-i asa? :)
Am luat si o imagine cu sala de nunti a restaurantului vazuta din spate dar o sa va dau imagini de la nunta in articolele urmatoare...
