Ura

Cred ca am ales sa vorbesc despre ura fara sa ma gandesc insa daca voi putea gasi sorgintea ei...pentru ca ma intreb ura porneste de la rautate sau rautatea de la ura?????
Spunea aseara colega mea Rita Drumes intr-un raspuns la tema "Iertarea " ca spre deosebire de animale noi oamenii avem ratiunea care ne ajuta  sa gandim ce este bine si ce este rau pentru noi ,stapanim arta conversatiei si atunci de ce sa ne micim cu buna stiinta?de ce sa  lasam ca in gradina sufletului nostru sa patrunda aceasta mana care distruge totul...pentru ca ura vestejeste sufletul,nu-i da liniste,il agita.
E adevarat ca toti avem simpatii si antipatii,oameni care ne fac bine in viata si oameni care cu voie sau fara voia lor ne supara,ne jignesc sau ne bag bete in roate cu buna stiinta,si atunci as zice ca e cu adevarat rautate,suntem diferiti,nu putem sa fim toti la fel,tocmai" coloratura"aceasta ii deosebeste  pe unii de altii.
Poate si eu am avut persoane in viata mea care nu s-au comportat cu mine asa cum asteptam eu,m-au dezamagit,am simtit pe moment ca ma doare,normal e un sentiment firesc dar mai apoi am incercat sa ma consolez cu gandul ca poate binele meu nu este si binele lor si nu le-am pastrat resentimente,nu i-am urat,dimpotriva poate m-am comportat cu mai multa intelegere incercand sa vad ce i-a determinat sa procedeze asa,sa-mi fac o instrospectie si sa vad ce parte din comportamnetul meu i-a facut sa fie asa fata de mine.Pentru unii am observat ca ura a luat drumul indiferentei,am fost tratata si eu cu indiferenta si trebuie sa recunosc ca m-a durut ,nu sunt perfecta mai scap si eu cate-o vorba fara sa ma gandesc ca  acea vorba loveste,iar daca cineva imi intoarce spatele,ma doare al naibii de tare!
Unii spun ca ura este un sentiment care te electrizeaza,ca te face sa simti viata pana in strafundurile ei...poate ca da! pentru ca tot ce doare iti zgudie trupul si mintea.Dar,revin si spun doar eu singura prin introspectia pe care mi-o fac pot sa gasesc rezolvarea starii,pot sa ajung victima sau invingator.Dar prima postura nu e cea care ma carcaterizeaza deci ma lupt din straputeri sa ma dezbar de lucrurile negative care nu ma lasa sa respir,care ma apasa,si alung mania care poate ma cuprinde.Prin ura as simti ca ma indepartez de D-zeu,pentru ca D-zeu este iubire,si atunci oare nu l-as supara?Nu uitati,de vorba unui filosof"cand D-zeu iti da o problema tot el iti da si rezolvarea".
Cu bunatatea,iubire ,speranta si credinta doresc sa depasiti astfel de stari sa nu le gazduiti sa nu va risipiti frumusetea sufletului cu ura pentru ca ea ne distruge!

Iertarea

Ca sa incep sa vorbesc despre acest subiect a trebuit sa ma intorc la copilaria mea, la primii ani din viata cand mama mea m-a invatat ca atunci cand gresesti ceva e bine sa ceri iertare celui caruia i-ai gresit...ca sa pot sa-mi insusesc atitudinea, cred ca am trecut prin multe momente de mahnire, pentru ca mama mea, ma trata cu tacere pana cand nu -i ceream iertare pentru ceea ce greseam si eu plangeam ca mama ma ignora, ma gandeam atunci"offf!! n-o sa cresc si eu mai mare sa nu-mi mai cer atata iertare?"...mama ramanea mai departe neinduplecata, imi spunea doar atat:"plangi degeaba, pana nu iti ceri iertare si promiti ca n-o sa mai faci asta nu te iert!"...ei! aici era buba! ca eu stiam ca prostioare mai fac si mi-era frica ca promit degeaba, ea insa ma ierta , credea in mine, pentru ca era singura ei mangaiere si ma iubea ca pe ochii din cap....
Si acum stau sa ma gandesc oare iertarea inseamna iubire?pentru ca mama prin comportamentul ei cam asta mi-a dat de inteles..o facea oare pentru ca impacarea cu mine ii dadea ei o liniste sufleteasca sau pentru ca ma iubea atat de mult ca putea trece peste tot ce-i faceam?acum sa nu fiu inteleasa gresit, sa nu credeti ca eu am fost o copila foarte rea...nu!!! am fost o fetita care face tot felul de nazbatii, un picut cam zglobie, pentru ca neavand frati am fost rasfatata la maxim de mama...iar copii rasfatati ajung uneori sa intreaca masura.
Tocmai de aceea eu am dorit sa am macar doi copii lucru pe care D-zeu mi i-a si dat,si am incercat in educatia pe care le-am dat-o din copilarie sa le fac sa inteleaga ceea ce eu poate n-am inteles cand am fost mica.Le-am sensibilizat sufletelul lor cum am stiut eu mai bine dar au inteles ca daca ma iubesc nu trebuie sa profite de iubirea mea si sa ma supere,dar le-am aratat de fiecare data ca eu pot sa le iert,datoria lor este ca sa nu mai repete aceeasi greseala.
Am cunoscut pe forumul  unui site un tanar scriitor, Lucian Bogdan Dragos, pe care  am si  placerea de a-l avea pe lista mea de messenger , mi-a atras atentia felul lui de-a gandi am sa il citez pentru ca merita,uite ce spune domnia sa:
Imi e mai usor sa cer iertare in linistea sufletului meu decat cu glas tare.

Imi e mai usor sa imi cer iertare pentru ceva ce consider ca nu am facut bine, decat pentru ceva la care eu ma consider nevinovat. Totusi, degeaba aduc argumente pentru nevinovatia mea, caci pe celalalt nu l-a afectat gestul meu, ci ce a inteles EL din acel gest. Ca atare, pentru el nu conteaza ce cred eu despre gestul meu, ci doreste un pansament pentru rana lui, adica sa imi cer iertare.

Imi e mai usor sa imi cer iertare pentru ceva ce am facut eu altcuiva, decat pentru ceva ce consider ca mi-a facut el mie. Il judec pentru un gest facut, pe care EU l-am interpretat intr-un anume fel, totusi nu consider ca e nevoie sa ii cer iertare ca l-am judecat. Nici nu ma gandesc ca, cerandu-mi primul iertare, poate ca il ajut si pe el sa isi deschida sufletul si sa isi ceara iertare, eliberandu-se de o povara pe care poate ca ii e greu sa o arate.

Imi e mai usor sa imi cer iertare de la divinitate, decat de la oameni. Imi e mai usor sa imi cer iertare de la oameni, decat de la mine.
Imi e mai usor sa imi cer iertare cu gesturile, decat cu gandurile. Imi e mai usor sa imi cer iertare cu gandurile, decat cu vorbele. Imi e mai usor sa imi cer iertare cu vorbele, decat cu sufletul.
Imi e mai usor sa gasesc motive ca sa nu imi cer iertare, decat sa ma gandesc ca iertarea nu are nevoie de niciun motiv.

Si atunci, ce inseamna, de fapt, iertarea?

Nu stiu. Nu am reusit sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare.
Dar imi place ce imi aduce fiecare zi in care o invat.
Fiecare zi care e, mereu, prima zi."

Intrebarea mea este,voua dragi mei cum va este mai usor?
Iertati si uitati sau iertati si nu uitati?(desi ultima varianta este ca si cum n-ai ierta...parerea mea)
Astept gandurile voastre,le voi citi in seara aceasta la radio...unde sunteti astepti cu mare drag incepand cu ora 18.oo.
Sa aveti o zi cu pace in suflet, o zi pe masura sufletului vostru!

Gelozia

Am ales azi sa vorbesc despre acest subiect controversat,dar cu siguranta nu o sa ma erijez intr-o cunoscatoare in ale psihologiei umane ,...nu! departe gandul ,ceea ce voi scrie sunt convingeri pe care le-am dobandit in cursul vietii mele...
Grea boala gelozia asta fratilor!si chiar nu stiu in ce taram s-o asez? in taramul iubirii sau in taramul dependentiei?al simtului proprietatii....
In pofida faptului ca sunt taur si zodiacul spune ca taurii sunt posesivi,n-as spune ca eu am cazut in aceasta boala patologica,dar evident nu mi-a fost indiferent comportamentul sotului meu ,am incercat pe cat am putut sa nu ajung la experiente traumatizante,nu i-am ingradit libertatea,iar cand am avut o suspiciune am preferat sa glumesc pe aceasta tema,si imi amintesc ca el spunea mereu? "ce-i cu glumele astea? ti-e frica ca ma pierzi?....n-ai cum! n-ai sa scapi de mine nici in panzele albe"...marturisesc sincer poate si in mine mai incoltea acest sentiment,sotul meu a fost o persoana publica,multi ani...si datorita faptului ca el era foarte glumet si plin de viata,uneori glumele lui erau percepute altfel de anumite femei din jurul nostru si nu numai...nu m-am simtit amenintata de nicio femeie mai atragatoare sau mai inteligenta...ar fi insemnat sa-mi pierd  stima pentru propria mea persoana, sa ma simt inferioara altor femei si chiar as fi devenit o femeie frustrata,cicalitoare si in loc sa-l tin aproape de mine l-as fi indepartat.Acest sentiment apare  din teama de a pierde ceea ce avem si evident se dezvolta atunci cand simtim ca persoana iubita prefera pe altcineva,insa mai sunt si cazuri in care gelozia unora este gratuita ,  chiar am avut si eu prietene care erau timorate de gandul ca sotul le inseala,isi faceau tot felul de scenarii in momentul cand acesta intarzia de acasa la "o bauta" cu baietii sau cine stie cum se facea ca nu raspundea la telefon ...gandul  confectiona imediat ideea"e cu o femeie...",poate chiar se intampla asa ca deh!!!barbatii sunt vanatori prin definitie si o prietena draga mie cu mult simt al umorului  imi spunea"draga mea,ii duc in spinare pe toti cei care  pot sustine ca nu si-au inselat macar o data nevasta"...ce curaj pe ea! munca de Sisif ,nu gluma! :))
I.Wassermann spunea:"Gelozia e o boala iremediabila,un cancer al sufletului,nu exista ameliorare nici macar acalmii datorate istovirii.Ea inghite toate zvonurile si nu lipsesc furnizorii pentru acestea"...va intreb are leac gelozia? si daca da...care sunt acestea?
Eu personal concluzionez fiind de partea psihologilor care spun ca gelozia este un semn de imaturitate,dar ca putina este necesara ba chiar sanatoasa intr-o relatie,totul e sa nu incalcam barierele....sa nu transformam casnicia intr-o inchisoare,poate si partenerul sau partenera are o placere diabolica sa stie ca cel de langa tine ar face orice ca sa nu te piarda,imi amintesc de o intamplare din tinerete,eram la o petrecere,sunt in general o persoana deschisa si socializez foarte usor,dar nici el nu era mai prejos....insa glumind cu cei de la masa,sotului mei i s-a parut ca unul dintre ei,ma provoaca mai des si imi da prea multa atentie,desi cheful a fost unul grozav,mi-a spus la un moment dat:
-mergem acasa...
-de ce?...l-am intrebat eu nedumerita?ne simtim atat de bine...
-eu nu! mi-a spus el....:(
Ne-am cerut scuze de la ceilalti ca plecam asa repede si am iesit...pe drum nu l-am intrebat de ce  si cum i-a venit ideea sa mergem acasa,il cunosteam prea bine....in masina l-am pupat pe obraz...s-a uitat cam mirat la mine?ca si cum si-ar fi zis:"nevasta nu esti sanatoasa! te rup dintr-un loc unde te simteai bine,erai in centrul atentiei...si tu ma pupi?"
Da,l-am pupat pentru ca am realizat  ca o facuse din dragoste...
De-a lungul casniciei am avut si eu momente cand mi-am dorit poate "sa merg acasa" dar ele n-au erodat  sentimentul de iubire pe care l-am avut unul pentru celalalt.
Iubiti-va,respectati-va si aveti incredere unul in celalalt este cel mai important lucru!

Update:
Am doua premii de la Just me careia ii multumesc foarte mult,atasez aceste premii cu rugamintea de a fi luate de catre voi cititorii mei!

-

Prietenia

Cineva spunea ca in viata se intampla sa intalnim oameni care ne uita,oameni pe care si noi ii uitam,dar uneori,se intampla sa intalnim si oameni pe care nu poti sa-i uiti toata viata.Teoria de mai sus este verificata pe pielea mea,tocmai de aceea a facut cu ea deschiderea articolului.Ma bucur evident ca intalnesc in viata persoane care ma onoreaza ,persoane care poate nici nu realizeaza ce mult inseamna pentru mine zambetul lor,vorba calda pe care o primesc sau poate acele citeva minute pe care mi le ofera din pretiosul lor timp.
O prietena imi spunea mai daunazi "sunt prea batrana sa mai pot lega noi prietenii"....hm! la mine nu functioneaza  aceasta convingere...i-am pastrat si pe prietenii vechi dar am fost mereu deschisa spre a cunoaste si a lega noi prietenii cu alte persoane,persoane cu care mi s-a parut ca pot rezona,pentru ca acei oameni au fost o adevarata hrana sufleteasca pentru mine....m-au implinit cu alte cuvinte...pentru ca un om fara prieteni este un om sarac dar si trist in acelasi timp.si eu nu vreau sa fiu trista!am nevoie de prieteni,altfel poate m-as instala undeva departe de lume,mi-as face casa la marginea padurii,dar eu nu pot locui nici in cea in care nu mai imi este perechea,pentru ca el mi-a fost si prietenul cel mai bun,D-zeu sa-l ierte...urasc singuratatea!
Daca eu in momentul in care mi-am pierdut sotul ,n-as fi avut prieteni ,n-as fi avut acel" umar de urgenta",pe care sa ma linistesc ,ma intreb ce s-ar fi intamplat cu mine?atunci am realizat ca un prieten bun inseamna mai mult decat toate bogatiile din lume,si vreau sa va spun doar atat nu lasati sa se piarda poate din orgoliu sau poate din lipsa de timp, prieteniile pe care le aveti ...tineti-le aproape...dati-le un telefon sa-i salutati chiar daca nu aveti mare lucru de spus,nici nu stiti ce mult conteaza!....ce mult conteaza sa stii ca ii pasa cuiva de tine... pentru ca s-ar putea sa vina timpul in care ele vor insemna mai mult decat vila,masina sau toate lucrurile materiale de pret pe care le detineti....si ma repet va spun din proprie experienta!!!!
Eu am avut norocul si am astfel de prieteni,D-zeu mi i-a scos in cale in momentele cele mai intunecate ale vietii mele,lor le multumesc acum ca exista si-i declar adevarati ingeri pe pamant!
Va doresc o zi minunata si nu uitati diseara "Cutiuta cu iluzii" va asteapta pe http://www.radiosilver.tk !

Determinarea

Azi am ales sa vorbesc despre determinare,despre forta care trebuie sa existe in fiecare din noi atunci cand ni se pare ca universal nostru s-a prabusit,fiecare dintre noi s-a confruntat cu provocarile vietii,fiecare dintre noi a avut o cumpana in viata o cumpana in care chiar nu mai stia incotro s-o apuce,o boala care ne-a schimbat brusc viata,intreaga imagine si toate planurile de viitor simti in acel moment ca se duc pe sambetei toate .E greu in acel moment pentru ca simti ca se zgudie toata fiinta ta,asa cum se scutura pamantul cuprins de un cutremur…dar nu numai boala este cea care poate sa-ti zdruncine viata,pentru ca bolile trupesti mai au leacuri,ce ne facem insa cu bolile sufletesti?cum facem sa ne vindecam inimile frante?Ce facem cand cineva tocmai ne-a frant inima?ce facem in momentul in care suntem luati prin surprindere de o tradare?un comportament socant sau de pierderea unui om drag?reusim sa ne incarcam de speranta ca ne vom recupera ,ca vom gasi pasii care ne vor duce la incheierea suferintei?Dragii mei eu am avut in viata parte de toate situatiile mai sus amintite,am fost tradata chiar la cateva zile de la logodna,mai précis cu o luna inainte de nunta,n-a fost usor sa realizez ca oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi ,m-am inchis in mine si mi-am spus n-a fost sa fie! D-zeu m-a ferit de un rau,cel mai greu a fost sa explic neamurilor mele si familiei lui motivul care m-a determinat sa rup logodna pentru ca eram indragita de toti ai lui insa am considerat ca cine fura azi un ou,maine fura un bou…Ranile emotionale se vindeca greu si poate niciunul dintre noi nu gaseste solutia perfecta pentru vindecarea sa,se spune ca o iubire pierduta se vindeca printr-o alta iubire…ei?!! Dar ce te faci daca acea iubire nu apare atunci cand tu ai nevoie de ea?Va spun eu ce faci…nu-ti pierzi niciodata credinta,Cartea psalmilor ne ofera tuturor o mare mangaiere,mai ales atunci cand experimentam sentimente de lunga durata cum ar fi tristetea,frica si necazul,pentru ca in psalmul 147:3 se spune”Domnul tamaduieste pe cei cu inima ranita si le leaga ranile.”Gasisem pe net o povestioara cu talc:

“A trait odata un tanar care a declarat ca are cea mai frumoasa si impecabila inima. Un om in varsta l-a contrazis. Multimea s-a uitat la inima acelui batran. Inima-i batea puternic, dar era plina de cicatrice. Unele parti au fost indepartate, iar altele introduse, dar nu se potriveau foarte mult. Batranul s-a uitat la acel tanar: “Nu-mi voi schimba niciodata inima cu a ta. Fiecare cicatrice reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – am rupt o parte si le-am dat-o lor. Uneori ei mi-au dat o parte din inima lor franta, la care a trebuit sa ii ajustez colturile si crestaturile. Atunci cand o persoana nu-mi raspunde dragostei, este lasata o scobitura dureroasa. Aceste scobituri stau deschise, aducandu-mi aminte ca inca ii iubesc pe acei oameni. Poate intr-o zi ei imi vor raspunde cu dragoste si vor umple acele spatii.Despre boala si moartea sotului meu mi-e greu acum sa povestesc dar o voi face in articolele care vor urma,pana atunci un sfat venit din partea Maicii Tereza, cred ca ar fi bine luat in seama de catre toti....Pe mine m-a ajutat,nu m-am lasat invinsa usor...am luptat de fiecare data si am gasit resurse interioare,resurse in mine insasi:

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se transforma in ani... dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau este cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai inainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp... mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata".

O zi cu multa liniste sufleteasca,o zi in care sa va fie inima cuprinsa de bucurie si nu uitati diseara la ora 18 va astept pe www.radiosilver.tk sa continuam dezbaterea temei in compania muzicii pe care d-stre veti dori s-o oferiti celor dragi....

Sarbatori fericite!

Gata cu totul,inainte insa de a pleca la biserica vreau  sa-mi indrept gandurile spre voi dragi mei,sa va doresc ca aceste zile de sarbatoare sa va lumineze sufletele si sa va faca sa simtiti  la intensitate maxima caldura universului familiei si celor dragi! sa fie clipe de liniste si bucurie pentru toata lumea si permiteti-mi sa va daruiesc cateva oua rosii virtuale si pe care sa le savurati si audio ...
Pentru cei care inca mai cred in Raiul Romanesc si in advaratele sale valori,un Mircea Rusu tonifiant cu al sau "Rai cu flori"
Hristos a inviat!

Prima mea emisiune

Va spuneam ieri ca la ora 18 urma sa am o emisiune de 2 ore la radio ,pana aici toate bune si frumoase...la ora 14 ,urma sa-mi fie instalat SAM-ul,de aici au inceput problemele,nu se putea face transferul nicicum,Rita Drumes,directorul general al postului de radio,era cu o durere de cap ba mai mult eu i-o accentuam cu nepriceperea mea la tot ce inseamna parte tehnica ,eram in criza de timp si instalarea  pupitrului asa zis nu se putea face,pentru ca mie tocmai imi fusese reinstalat Windows-ul si  mi se spunea ca anumite drivere nu sunt instalate....asadar am trecut pe laptop,sa incercam acolo...in fine acolo reusesc...se face ora 17,30...Rita ma intreaba unde imi este muzica?care muzica frate? ca eu pe laptop nu aveam nicio muzica....toata muzica mea era pe PC...Rita zice ok...incearca sa tragi pe un stick de pe calculator... ca sa putem face playlist-ul....
Instalam radiodifuzorul,cautam in Total Commander muzica, care era care pe unde, ca specialistul imi recuperase la reinstalarea Windows-ului cam tot, problema era ca nu mai gaseam eu ce doream...in fine reusim sa introducem muzica, se face ora 20...intra in emisie colega mea Laura, care nici ea nu e fara emotii, care de altfel mai are de invatat, Rita o supravegheaza pe ea...eu mai am nelamuriri legat de mixaj, o intreb, ea draga de ea, mai prelua pentru Laura si raspunsurile si comentariile ascultatorilor, avea deschise vreo 80 de ferestre...eu timorata ca nu voi face fata...stateam ca o lamaie stoarsa, gata sa renunt...ii spun Ritei"Rita, nu stiu daca o sa ma descurc...mor!"
Si am murit si iar am renascut, am zis fie ce-o fi! la urma urmei toate au in inceput, sper sa fie ingaduitori ascultatorii cu mine...
Asa...mai erau 5 minute trebuia sa intru in direct....Rita imi mai repeta instructajul, dar mintea mea refuza parca sa receptioneze...ma simteam suspendata, on air, si la propriu si la figurat...:))
eu cea care am pretentia ca sunt o fire care poate sa-si gestioneze trairile, dar n-ai sa vezi!...imi fac intro-ul, anunt tema emisiunii, ...si la un moment dat simt ca toate sunt ghiveci in mintea mea...simteam ca tensiunea o luase razna, parca imi pierise vocea, Rita imi scria pe chat"vorbeste mai tare!"...ce sa vorbesc frate ca mi se uscase gura am baut fara rasuflare un pahar cu apa, am dat muzica, dar mixajul a fost dezastruos, cineva imi scrie pe chat..."mi-ai turtit urechile"....imi cer scuze in fata ascultatorilor, si gandesc in mintea mea:" Olga, nu-i de tine! ce te-a apucat sa promiti Ritei ca faci asta?"pai eu imi inchipuisem ca problema mea va fi sa dezbat tema propusa, fara sa realizez ca de altfel eu va trebui sa am si ceva cunostinte de ingineria sunetului, care cum sa va povestesc nu e chiar simplu...iti trebuiesc niste ore de pregatire in prealabil, apoi hai sa recunosc ca am si eu o varsta, nu mai sunt tanara si ferice sa prind din prima totul...lumea a fost insa ingaduitoare cu mine..ba chiar si Rita, care m-a imbratisat si m-a pupat spre finalul emisiunii cu toate ca eu stiam ca nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor ei...am intrebat-o"chiar daca am fost prapastioasa?"...ea mi-a scris"nu suntem masini, suntem oameni, cei care nu pricep asta , sa incerce sa faca ei asa ceva si apoi mai discutam"...
Acum insa poate accept balbele si momentele de pauza nepermise la un radio, pe care poate le-am "penalizat "candva, judecand in mintea mea pe unele sau unii cam asa:"ce cauta astia la radio, ca se incurca la tot pasul?!"la fel cum poate am ras de crainicii de la TV...am carcotit fara sa realizez ca de altfel sunt oameni peste tot, ca ni se intampla din cauza emotiilor sa gafam, asa cum am facut si eu aseara cand nici macar pe cel a carei fan sunt ,adica Bryan Adams ,n-am fost in stare sa-l pronunt ca lumea...l-am anuntat exact pe dos adica Bryams Adam...sa mor nu alta!imi venea sa-mi dau palme! ca sa vezi!!! sa nu fiu in stare sa pronunt ca lumea pe cel care il ascult zilnic, imi place de mor...uneori imi striga si fetele de dincolo"mama,vrei sa-ti tai venele,ca-l asculti in disperare pe Bryan Adams?"...:))...aseara imi venea sa-mi tai venele ca i-am stalcit numele.
As fi inteles totul daca n-as mai fi avut prilejul sa vorbesc in fata unui public, am dat atatea interviuri la TV cand eram la Muzeul Tarii Oasului, atat la TV-le LOCALE DAR SI NATIONALE, am participat la acel reality show, timp de 3 luni , nu m-am pierdut cu firea niciodata, acum insa a fost diferit!sper ca diseara sa am alta forma, sa ma descurc mai bine, sa stapanesc eu emotiile nu ele pe mine...chiar daca emotiile fac parte din noi si ne fac sa traim mai intens totul.
Sa aveti o zi fructuoasa, eu ma apuc de prajituri...incerc sa uit de seara mea de debut, seara in care m-am balbait, seara in care n-am fost la inaltimea asteptarilor mele in primul rand, parca eram o alta persoana si nu cea pe care o anuntam eu adica - Tasha.
Nu uitati de intalnire,diseara la 18 trecute fix vorba lui nea Iancu...pe http://www.radiosilver.tk/