Ganduri matinale

       

          Fiecare dintre noi banuiesc ca avem momente de cumpana, cand pur simplu simti nevoia sa strigi, sa strigi dupa ajutor, dar simti ca nu ai puterea nici macar sa scoti niste sunete amarate pentru ca sufletul tau este istovit si nu mai suporta atitudinea sfidatoare,  meschina a unora. Cineva spunea asa:" la unul fara de suflet, trebuie unul fara de lege, si la unul fara de lege unul fara suflet" mare adevar! Cand ranesti pe cineva , ii faci o nedreptate, doar ca cel care iti face o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine ci cu pierdere fata de sine. Lumea in  general se foloseste de toate mijloacele spre a merge mai departe, mi se pare corect dintr-un anume punct de vedere, suntem construiti sa razbatem prin viata, sa indeplinim scopuri sau poate cine stie? false realizari sau forme contextuale de placere, doar ca nimeni nu e indreptatit sa decida pentru toti. Si mai e ceva dragilor, oamenii te vor langa ei de moment pentru vor sa evolueze sau cu alte cuvinte, iti spun"esti desteapta si  nemaipomenita" stau langa tine ca sa fur si eu putin din ea, din "nemaipomeneala"ta,  stau langa tine invat pentru ca " tu stii". ...te ascult pentru ca" tu ai experienta", imi fac"filmul" si  trec la urmatorul, viata e scurta, n-am timp de pierdut!
     Dar, implicit inveti si tu de la lume, fiecare lectie care ti-o da lumea inseamna un pas inainte in evolutia ta spirituala, nicio riposta nu te avantajeaza, cand simti ca esti ranit mai bine te retragi, raul care l-ai putea genera printr-o razbunare nu te-ar face mai grozav, nu te-ar lasa sa dormi mai linistit, dimpotriva! Lasi mai bine sa-si faca fiecare"filmul" dupa scenariul propriu daca ajung cumva pe covorul rosu al laurilor bucura-te pentru ei!
      Te lovesc cu vorbe  urate, nu uita ca totul porneste din micimea sufletelor lor,  pune-ti increderea in El si du-te mai departe! Lasa iubirea sa vorbeasca in locul tau, fii bun!

       Nu sunt genu' care modereaza complimente doar din dorinta de a fi frumoasa in ochii cuiva, o spun pentru ca poate se simte importanta  acea persoana, se simte mai bine, mai apreciata in individualitatea sa, cred ca am pastrat acest obicei din perioada cand lucram in invatamant,  dadea roade, copiii se simteau motivati sa  munceasca mai mult spre a nu ma dezamagi, si ca atare implicit imi faceau mie bine, pentru ca  eu gandesc asa - ce poate astepta un om cand ii este bine langa alt om? sa nu fie abandonat, sa aiba parte de acel bine mereu!
      Si acum gata!...ma duc sa ma"repar" cu o muzica buna, cu un  rasfat  culinar!