Spunea cineva intr-un comentariu la mine pe blog ca e bine ca ne-a lasat D-zeu uitarea ...de acord! fara ea cred ca ne-ar fi imposibil sa depasim suferintele, durerile peste care trecem, insa uneori e greu sa scapi de trairile pe care le-ai avut alaturi de o persoana, chiar daca alegi sa nu mai mergi pe acelasi drum cu ea....pentru ca sufletele care se daruiesc, nu pot fi ignorate, ramai in speranta ca poate intr-un alt spatiu, intr-o alta lume il vei intalni, te va astepta, sau cine stie? pot avea un destin asemanator si atunci in mod iremediabil totul e pierdut....si nu mai crezi in mitul adroginului.
Astepti sa treaca ziua, sa treaca noaptea....sa vina iar ziua...sa-ti aduca o schimbare, sa schimbi pareri cu prietenii sa fii intrebata cum ai dormit, ce-ai visat...ce gatesti, ce ai mai citit, pe unde ai mai umblat, ce-ai vazut,bla, bla, bla...nimicuri cotidiene si atat!
D-zeu spune mereu in vechea scriptura,"iubiti-va"...insa daca ceea ce visezi nu se gaseste in lumea asta ce poti sa faci? ...ramai neiubita?...ce faci cu iubirea ta?o risipesti? o dai de pomana?Sau cine stie, poate undeva cineva o invoca....dar tu nu-i poti auzi glasul...e prea departe, mult prea departe sa se faca auzit.
Huhhh!!! ma mai gandesc la un lucru poate de aceea plange universul,( ploua azi la Negresti - Oas) suntem binecuvantati cu ploi, unii poate mai merituosi chiar cu ploi de iubire...ce bine de ei...!!!ce bine ca exista astfel de oameni, daca stai in apropierea lor simti ca furi involuntar putin din caldura lor si te simti perfect pe moment.
In pofida tuturor neajunsurilor ma simt perfect...si apoi ajung la o concluzie, viata e facuta din momente perfecte si atat!!
Maine este ziua mea, sunt convinsa ca voi avea parte de multe momente perfecte, deci capul sus Olga!Viata e frumoasa!
