Noi oamenii avem tendinta de a ne trai adevarurile mici cu judecati mari, oricat ai fi de ingaduitor, primesti sageti din stanga sau din dreapta si te intrebi uneori cum poti sa pastrezi imunitatea sufletului si inimii? cum poti si cat poti rezista? atatea zgarieturi, atatea pansamente si pentru ce? care-i targetul? tocmai de aceea acum prefer sa ratacesc prin vise goale, iluzii, sperante si mi-e frica sa concretizez ceva...
Sunt foarte fericita asa cum sunt, insa ma bucur si mai mult cand reusesc sa las in sufletul cuiva o urma de bucurie, un zambet pe buze!
Sunt fericita si plina de recunostinta fata de oamenii frumosi din viata mea si incerc sa tin cu dintii de lucrurile care as vrea sa ramana mereu la fel....
Cresc in frumos ( e un mod anume de-a spune ca imbatrinesc ) si mi se pare grozav!! am devenit mai selectiva, ma folosesc mai mult de intuitie, plang mai rar de suparare si mai des de fericire, iubesc, am sperante si dezamagiri .. mai fac si echilibristica cu gandurile...daca se intampla sa cad ma ridic, la o adica cine poate sa spuna ca cei puternici nu au voie sa cada? cu alte cuvinte - TRAIESC!
Traiesc iubind si iubesc traind!
