Trebuie sa recunosc ca m-am confruntat si eu cu astfel de situatii,am avut si eu discutii cu fetele mele ,unele sfaturi au fost acceptate de fetele mele altele au fost incalcate pentru ca deh!! asa se intampla in viata pana nu dai de pragul de sus ,pana nu te confrunti singura cu situatia in sine,e mai greu sa accepti ca mama ta are dreptate!
Vreau sa va spun ca mi-am exercitat autoritatea de mama la modul cel mai "dulce "posibil,am fost prietena lor,le-am obisnuit de mici sa nu aiba secrete fata de mine,pentru ca cea care va fi vesnic trup si suflet pentru ele voi fi eu,si orice si oricum ar gresi,eu le voi ierta,eu voi fi cea care le voi sari in ajutor...le-am sugerat doar solutii optime ,am lasat apoi sa creada ca au pornit de la ele,cu duhul blandetii le-am aratat uneori ca gresesc,ca nu mi se pare ca ar fi calea cea mai buna,dar le-am lasat independenta sa aleaga singure,daca prieteniile pe care le-au legat cu diverse persoane n-au fost pe placul meu,am incercat sa motivez de ce nu mi s-au parut potrivite,poate pentru ca atunci cand esti tanar,cam tot ce zboara se maninca...in prima faza,m-au privit cu malitiozitate,dar vazand in timp ca am dreptate , am castigat teren in fata lor si am ajuns sa fiu "consilierul "lor sentimentalDar ma gandesc ca acest tact,nu este la indemana fiecareia mai ales ca traim vremuri agitate,tensionate,un conflict intre copii si parinti se poate isca foarte usor...disponibilitatea tinerilor spre tot ce-i nou este tot mai mare,iar ei catalogheaza usor parintii ca fiind depasiti,intra in anturaje dubioase,vedem tot mai multe cazuri de delincventa juvenila,tineri care se drogheaza,libertinaj in forme din cele mai ciudate,tineri care au scapat pur si simplu de sub controlul parintilor.Tocmai despre aceste lucruri as dori sa vorbim ....astept multe pareri de la voi dragii mei!
