Necazul meu a fost altul ...in ultimul timp am iubit la distanta, fapt care are si ceva bun dar si ceva rau...distanta inteteste dar poate sa si stinga iubirea, fiorii ei pot sa creasca sau sa dispara incet pentru ca o iubire nealimentata n-are prea multe sanse de supravietuire. Ciudat la mine functioneaza iubirea asta poate diferit de altii, iubesc la un om lucruri pe care poate altii nu le vad, le vad doar eu si imi este suficient si cand sunt intrebata - ce mama zmeului ai gasit la el? am gasit ce cautam, omul care poate sa ma farmece cu inteligenta lui, omul care daca poate ma incearca un dram de complexe spune - fugi de aici ca arati bine!!! carevasazica omul care ma vedea frumoasa si imi era deajuns! stia sa ma faca sa rad in cele mai proaste momente, omul care ma sustinea si credea in mine dar care era si cel mai aspru critic...omul putin gelos( dar una peste alta cred ca putina gelozie e necesara in orice relatie...) omul care era cel putin la fel de nebun ca si mine, omul care imi dadea curaj si chiar daca mi-e frica de inaltime daca mi-ar fi cerut sa sar cu parasuta as fi sarit pentru ca stia cum sa ma convinga! cu alte cuvinte omul care stia sa ma mentina indragostita, e mult? e putin? eu zic ca prea bine...doar ca ....ajungi la un moment dat sa dai DELETE peste tot, de ce? simplu!!! pentru ca exista orgolii!...si pentru ca trebuie sa recunosc sunt imprevizibila! ...si mai trebuie sa recunosc pornind de la afirmatia de mai sus ca duc dorul acelor iubiri!
