Blog premiat

joi, 28 iulie 2016

Calatorie spre fericire

   
     Ma fledur de cateva zile pe Facebook si  pe zi ce trece reperele mele se risipesc in neant, incep sa cred mai putin decat ieri in oameni, in prietenii virtuale si de rostul sperantei  ca unii oameni mai pot sa se schimbe, dar la urma urmei  de ce mi-ar pasa mie de  soarta lor?fiecare cu povara lui, cu dezamagirile si mezaliantele stabilite de-a lungul timpului.
    Traim vremuri cand  cu greu mai poti crede in cineva si totusi...ma incapatanez sa cred ca  binele trebuie sa triumfe,  mai cred in oameni frumosi, nu am multi in jurul meu, dar trag cu dintii de ei, sa nu-i pierd!
    Ciudata mai e viata asta, cumva  am inceput sa ma simt ca intr-o sala de asteptare intr-o gara, in care oamenii vin si pleaca si evident ca si eu sunt un simplu calator, dar in continua cunoastere, oameni noi, lectii noi...poate e o terapie si asta, n-ai nevoie de psiholog pentru ca  pentru unii sunt eu, si invers....unii imi iau bagajele sentimentale, le cara o vreme, apoi imi spun ca au obosit si lasa locul altora, unii imi aduc lacrimi, altii imi sterg lacrimile, unii imi ofera zambete, altii imi fura zambete, unii zabovesc, altii sunt grabiti, unii vor sa ma dea gata cu texte de pe Google,  dar cand aprofundezi subiectul vezi ca se pierd, deh!!! nu toate "omizile "ajung fluturi, dar una peste alta viata  merge mai departe, fericirea n-o gasim in vitrina, nu se ofera la cutie, legata cu o panglica mare rosie, ca daca ar fi asa, ai vedea pe toate strazile cutii cu panglici rosii iar stapanii magazinelor ar fi miliardari...nu!! asa ceva nu gasesti la cutiuta, gasesti in lucruri simple, precum o imbratisare, un zambet cald, momente perfecte si persoane speciale.
     Ideea e ca atunci cand oamenii intalnesc pe cineva special se opresc din mers, incarca "cutiuta "cu bucurii, petrec o vreme impreuna, iar cand unul din cei doi pleaca cutiuta ramane goala, continua drumul in cautarea unei alte cutiute... si drumul merge tot asa pana ajung la o rascruce cand trebuie sa imparta cutiuta cu cineva...atunci nu vor mai privi in urma niciunu; pentru ca regretele nu-si au rostul...au gasit sufletul pereche iar cutiutele goale nu mai folosesc la nimic.     Asta poate e scopul vietii sa fim fericiti, insa fericirea mea e simpla, nu-mi doresc lucruri imense de la viata pentru ca stiu ca esentele tari se tin in sticlute mici.
      In final vreau sa spun ca vreau sa ma ierte toti cei carora le-am oferit mai mult decat le-a fost permis sa primeasca. toti cei carora le-am aratat mai mult decat au vrut sa vada. toti cei care au auzit mai mult decat voiau sa auda dar totusi   intreb, cine sa va mai inteleaga? m-ati lasat sa va las si acum vreti sa va iau? dar, asa e in viata pierzi si castigi, insa un lucru  e important sa nu te pierzi pe tine.
    Oamenii vin si pleaca dar cei care sunt meniti sa ramana in viata ta - Vor ramane!

6 comentarii:

  1. Foarte mare dreptate ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma uimesc facand ce fac acum...scriind....acum cred ca e singura poarta catre ce chiar pot sa fac....sa scriu din nebunia mea din intrigile si conversiile de personalitate de cate si mai cate exista intr-o minte ce a fost cusuta cu tot felul de ate si negre si albe si verzi.Multumesc ca ma citesti!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Iza, mi-ai clatit sufletul cu darul tau cel mai de pret....ai revenit la radio cu un zambet sincer si ganduri bune. Multumesc!

      Ștergere
  3. Olguis, in ultima vreme descopar ca in cutiuta mea cu fericire am pastrat zambete si momente cu multe persoane intalnite, si cu care am impartit momente frumoase, dar care au ales sa incarce alte cutiute!Vorbeam azi cu cineva drag, care imi povestea ca de obicei incarca pe toti din jur cu energia ei, cu zambete cu vorbe bune, dar ca are nevoie si ea de incarcare, si la momentul ala putini sunt cei care isi ofera umarul! Poate nu are legatura cu subiectul tau, dar fiecare dintre noi aven probleme, momente vesele, momente triste si avem nevoie ca altii sa ne asculte, sa ne descarcam, sa impartim cu cineva drag astea! Observ ca sunt unii, care doar vin si descarca bagajul, asteptabd mereu si mereu doar asta, ei nefiind dispusi sa accepte si inteleaga, ca si cei la care descarca au ceva de spus! Mi-e mila de acestia din urma! Cutiuta de fericire pentru mine e xam la fel cu ce inseamna pt tine! Sunt in prezent dezamagita de unele persoane carora le-am dat credit si energie si si au batut joc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Ana, am cam pierdut..asa suntem..pierdem multe cu fiecare zi ce trece in speranta construirii unui loc sigur pentru linistea sufleteasca....cand acesta e atat de aproape de noi si nici nu trebuie construit...el exista si trebuie doar sa fie deschis cu cheia numita adaptare prin frumusetea gandurilor.Tu esti o fata super si ai un tezaur in sufletul tau.Multumesc ca ma citesti si lasi si gandul tau pe blog.

      Ștergere