Blog premiat

luni, 21 ianuarie 2013

Glasul sangelui

    In emisiunea de azi am avut placerea dar, hai sa recunosc si o doza de  tristete( m-a impresionat pana la lacrimi...)  povestea unei mame, unei mame care  din dorinta de a-si educa cat mai bine si sanatos copii, a fost cazona in atitudine, tocmai din dorinta de   a nu o lua pe drum gresit odraslele ei,...dar, s-a ales acum cand vine vremea recunostiintei de lipsa de afectiune  din partea copiilor ei.Copiilor  li se pare firesc sa le fim aproape in orice conditii si orice s-ar intampla, dar se pune intrebarea, oare nu si reciproca ar trebui sa fie valabila?pentru ca atunci cand este vorba de familie oricat de departe am fi si oricat ne-am risipi....tot ar trebui sa ne adunam...glasul sangelui ne cheama oriunde am fi! De ce isi inchipuie copii ca dragostea mamei, parintilor, e un drept cuvenit? e foarte adevarat si faptul ca  ei vin pe lume fara sa le ceara  cineva acordul, ii iubim neconditionat, oricat de buni sau rai ar fi cu noi , indiferent daca  suntem  prezenti sau absenti in viata lor, pentru ca  drumurile se mai despart, unii pleaca peste oceane, in alte tari, dar, poate asteptam un licar de iubire de acolo de unde sunt, o garantie ca nu ne-au uitat...
    Paler(pe care il citesc de fiecare cu mare drag si descopar   alte sensuri de fiecare data...) spune asa: ” Dintr-o data, redescopar ca esentiale sunt doar viata, iubirea si moartea. Restul e spectacol. Alergatura. Amagire. Si ar avea vreun sens sa protestezi ? Nimeni nu ne-a fagaduit nimic la nastere. Dumnezeu nu ne datoreaza nimic, orice repros ar fi ridicol ”...sa inteleg deci ca daca D-zeu nu ne promite nimic, cum pot sa-i cer unui copil sa ma iubeasca pe viata?
    Ce pot sa spun e ca eu am avut parte(dar am si oferit la randul meu...mama mea a murit la varsta de 90 de ani) de dragoste dubla, ea fiind vaduva de la nasterea mea, toata iubirea ei deci s-a revarsat asupra mea...am fost o rasfatata, mai cu seama ca am fost unica ei fiica. Dar, cu toate acestea, ea a stiut sa fie si aspra cand greseam, a fost insa cea mai buna prietena a mea, ii povesteam absolut tot(asa cum de altfel au facut mai tarziu si fetele mele cu mine...)asta pentru ca am realizat ca cel mai bun prieten este mama, ea m-a iertat de fiecare data, oricat as fi gresit....am iubit-o  total si suprem, pentru ca ea nu si-a refacut viata desi a ramas vaduva la numai 37 de ani, era o femeie frumoasa, harnica si plina de intelepciune, am invatat de la ea sa fiu smerita, intelegatoare si rabdatoare, sa fiu mamoasa, sa rad mult, sa nu-mi reprim insa nici  incruntarile si vorbele certarete, ca au si ele rostul lor....te ajuta sa te eliberezi sufleteste!
    Am luat ca etalon in viata deci o persoana -  mama mea, nu stiu daca am reusit sa le trezesc fetelor mele aceeasi admiratie , pe care mi-a insuflat-o mie mama, daca la randul lor ma vor iubi la fel de mult, stiu insa ca eu sunt foarte importanta pentru ele, si daca lipsesc o zi din peisajul lor imi duc dorul....nu cer garantii de loialitate, ca oricum ar fi de prisos, ele vin de la sine "sangele apa nu se face" si de fiecare data ne adunam  la bine si la rau ca si bobitele de mercur.
    Ascultatoarei mele pot sa-i spun insa ceva...orice iubire care moare, poate fi reinviata , daca se doreste acest lucru...oricat de mare ar fi distanta intre ea si copii....e prea mult cumul de sentimente in inima ei de mama, ca sa se risipeasca in neant. Copiilor ei, le-as sugera ca macar o data pe luna sa  se simta ca si Alice in tara minunilor, cautand o usita fermecata care sa-i aduca inapoi in lumea lor de copii, cand se simteau  iubiti, adorati, aparati  de iubirea parinteasca!

11 comentarii:

  1. Mama este o lume neexplorată, aidoma celeia pe care o numim spaţiu cosmic. E bunătatea nemărginită şi gingăşia nemaipomenită, profunzime şi măreţie, sacrificiu şi uriaşă sete de viaţă.Mama este infinitul. E însăşi viaţa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord, nu-mi amintesc ca mama mea sa fi spus candva,"nu pot"nu am timp pentru tine..."era infinit de generoasa!...iar bunatatea ei ma obliga sa fiu si eu la randul meu buna cu ea, gingasia ei imi atingea sufletul!

      Ștergere
  2. Am pierdut emisiunea,nu stiu ...povestea.Ma intreb insa ,indiferent care ar fi vina mamei,copiii ei sunt la randu-le parinti?.Daca sunt...sunt niste parinti iresponsabili...daca nu sunt...poate isi vor schimba sentimentele cand ei insisi vor fi parinti.Tu stii ca eu am grija de parintii mei care au 93 si respectiv 88 de ani..insa mai am un frate care a uitat de ei....din cauza sotiei care nu vrea sa se 'aplece'....Cumnata mea nu a fost nicio fiica buna ,nicio mama buna.....dar are doua fete care o "accepta".Ce ciudata e viatza.Parintii mei au fost niste oameni extraordinari..Niciodata nu ne-au cerut nimic...dar ne-au dat tot...vor doar sa fie iubiti.Stii de unde pot cumpara un strop de iubire pentru fratele meu?O inteleg pe biata mama din povestea ta...pentru ca stiu cat sufera parintii mei ca fiul..lor i-a uitat..Dar,draga mea...nefericirea parintilor pricinuita de copiii lor se mosteneste....vai de copiii aceia.Mi-am varsat focul pe blogul tau pentru ca aici ma cunosc putini si nu vreau sa strig in gura mare durerea alor mei.Nici nu-ti imaginezi ce eforturi fac sa le indulcesc amarul si cat de greu imi este...multumesc lui Dumnezeu ca eu am o familie minunata...sotz.copii,gineri,nepoti dar ma doare sufletul pentru ai mei parinti.Vezi tu...uneori mi se pare ca toti suntem osanditi sa ducem o cruce...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mama despre care vorbesc este filolog ca si tine, un suflet ales, printre altele si scriitoare, o stiu in virtual de cativa ani buni, o admir, si raman muta cand aflu ca proprii ei copii nu au ochi pentru ea.Anul trecut mi-am dorit s-o intlanesc cand m-am dus la mare insa, nu eram singura, eram cu fetele mele si am incercat sa-mi fac programul in functie de programul lor, dar asta nu inseamna ca nu voi ajunge s-o cunosc in realitate, mai ales ca-mi doresc mult acest lucru.Legat de fratele tau...sincer? il compatimesc ca-si imparte viata cu o femeie fara suflet, cum poti sa nu iubesti oamenii care i-au dat viata omului de langa tine?...Nu vreau sa fiu ipocrita, poate n-am avut nici eu marea dragoste pentru soacra mea, dar am respectat-o si o respect si acum cand sotul meu D-zeu sa-l ierte nu mai este.Chiar zilele care vor veni mi-am propus sa ma duc s-o vad impreuna cu fetele mele, se bucura cand le vede, de parca l-ar vedea pe fiul ei, fetele ii seamana lui...
      Stropul de iubire cred ca vine de la fetele lui, sunt convinsa ca-l iubesc mult, asa cum si fetele mele l-au adorat pe tatal lor, despartirea de el, ne-a marcat profund pe toate trei!
      Sa-ti dea D-zeu draga mea Mara, iubire vesnica din partea celor dragi tie, sanatate sa poti sa-i ingrijesti pe ai tai parinti...te imbratisez cu drag si te astept la emisiunea de maine cand i-am promis ascultatoarei noastre ca vom vorbi despre dragostea de mama.

      Ștergere
  3. Tata m-a rugat sa scriu pentru el...ultimele lui ganduri,propriul necrolog..eu le-am scris in felul meu...poti sa-l citesti la emisiune...nu stiu..poti sa spui sau nu despre cine este vorba...am protejat cat am putut aceasta durere..aproape ca nu ma mai intereseaza ce cred cei din jur..poate ca gandurile tatalui meu ii vor pune pe ganduri pe toti copiii...care-si uita parintii ..sau poate nu..De altfel cred ca o sa pun si eu pe facebook..candva aceste randuri..nu stiu inca..Uite...durerea si iubirea unui tata de 93 de ani...
    Ultimele ganduri…
    Mi s-au umezit umerii din cauza timpului,prin talpi viatza mi se scurge... caci moartea nu cunoaste iarba de leac. ..Stiu ca urmeaza sfarsitul dar nu pot sa ma sfarsesc asa .Vreau ,inainte ca sufletul sa zboare catre cerul albastru, sa va spun ce simt,sa-mi cunoasteti dorurile. Am infruntat greul,ceatza vietii, am pribegit pândit de moarte, am luptat in razboaie,puteam sa mor inaintea fiecarui anotimp dar Dumnezeu m-a luat de mana de fiecare data si m-a adus pana aici …Am inghitit ploi cat am putut, am ținut umbră celor care aveau mare nevoie de ea,am ascultat cuvinte ,am mangaiat flori si cuvinte ..apoi am privit răsăritul pe gânduri . Toata viatza am muncit sa-mi construiesc un castel din frunze de iubire-iubirea pentru familia mea.Lista mea de dorinte era totdeauna legata de copiii si de nepotii mei…apoi ,pentru ca Dumnezeu mi-a dat zile,de stranepoti. In urechi inca imi rasuna atata senin de melodii si-atata farmec ingeresc !!Sunt oarecum prizonier al timpului trecut, timp ce poarta amintirile mele legate de voi toti…atat de frumoase .Si acum…la sfarsit…mă bântuie o absenţa …mai ales dimineaţa când soarele răsare si vad ca m-am trezit din nou.O,Doamne de cate ori mi-am dorit sa nu ma mai trezesc! Nu stiu cum să mă-ascund de rana care musteşte a lacrimă ,lacrima după lacrimă.Nu-mi plang anii,au fost destui..imi plang destinul ultimilor ani.. Maine ...va fi poate prea tarziu …ma veti striga in zadar,totul va ramane in trecut ,veti incerca sa va hraniti sufletul cu ce a fost si veti strange la piept zambetul meu iar eu ma voi ascunde printre amintiri ca nicicand sa nu ma pierdeti.
    Ma doboară nu raportul viaţă -moarte ci raportul tăcere- iubire.
    Dar nu vreau sa plangeti ,ascultati-mi gandul ,inchideti ochii ,imaginati-va ca ascultati muzica vietii mele si ca priviti dansul meu de ramas bun.O sa va fie mai usor..voua celor care imi sunteti alaturi in aceste clipe si pe care va dor pana la lacrimi clipele acestea …dar si cele ce vor urma.Pentru ca va veni o zi cand nu voi mai fi,fotoliul meu va fi mâncat de carii iar păianjenii îmi vor lua locul ,cainii nu vor mai latra ci vor urla a pustiu cautandu-mi prezentza. Iar casa copilariei ,casa copilariei voastre ….va fi un cuib de ciori negre..sau nu va mai fi deloc!
    Insa inainte de a pleca am să arunc în lacurile lacrimilor mele toate monedele sufletului meu …pentru voi toti dragi mie si…de acolo de unde voi pleca va voi ghici in aripi ,va voi ocroti ,pentru ca pentru mine este foarte important ce se va intampla cu voi. Pentru ca nu am incetat niciodata sa va iubesc…pe toti! La plecare va daruiesc sufletul meu si iubirea mea…chiar daca chipul mi-e ravasit de anii grei ,de boli si suferinte.Voi pleca spre zari negre unde nu ma puteti urma decât cu sufletul..dar voi veti sti unde sunt .. .Eu voi devein pamant iar voi veti deveni cuvinte …cuvinte care se vor ruga la mormantul meu acoperit de flori… sau poate nici atat.

    Insa vreau sa simtiti si dincolo de moarte balada gandurilor mele care au fredonat VA IUBESC.. tot timpul!

    RăspundețiȘtergere
  4. " am să arunc în lacurile lacrimilor mele toate monedele sufletului meu " ce frumos a spus!…"Eu voi deveni pamant iar voi veti deveni cuvinte …" impresionant!!! ...am ramas fara cuvinte!
    Voi citi in emisiune tot, mi-a placut gandirea lui!spune-i ca nu e prizonier al timpului, cu asa o gandire l-ar invidia multi barbati cu jumatate varsta lui!Gandire clara, cooerenta ...repet am ramas tabuu!~

    RăspundețiȘtergere
  5. Da,e perfect lucid... si doare ingrozitor...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profund, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: VIATA.... Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate..greu de definit acest cuvant....Mama - cel dintai cuvant, cel mai dulce zambet, cel mai sincer suflet, cel din urma vis,cea mai dulce voce, cea mai grea durere...dar lista ar putea continua!

      Ștergere

  7. “Nu stiu daca pot descrie dragostea de mama. Pentru mine este cel mai coplesitor sentiment. Este mai mult decat viata mea, este totala si nu se poate cuprinde in cuvinte, oricat ar fi ele de mestesugite”Chimic, este o reactie care este declansata de instincte. Sentimentul profund de dragoste pe care il are mama, in special, este o reactie chimica, biologica de raspuns la actiunea unor hormoni. Este insa absurd sa ne imaginam ca dragostea de mama este doar atat!”dragostea fata de mama este foarte profunda si nu poate fi descrisa prin cuvinte... dragostea de mama nu are limite...eu din pacate mi-am pierdut mama acum doi ani dar ea mereu face parte din mine si locul sau nimeni nu il poate lua ...chiar si cand era in viata eu fiind plecata din tara de 10 ani zilnic o sunam sa vad ce face ..cum se simte si cum ii merge...mama este si va ramane in veci cea mai buna prietena caruia ii datoram totul....eu mereu ii voi multumi MAMEI MELE ... o poezie scrisa pentru mama mea ...

    Mi-e dor de ea,
    De mama mea.
    Imagini ca-ntrun film
    Se deapana
    In fata ochilor in lacrimi.
    Mi-e dor de ea
    S-o mangai,s-o alint
    Si s-o sarut.
    Departe-am stat cu griji
    Si-mi pare rau
    Ca soarta,ea te-a smuls
    De langa mine
    Cand eu voiam sa te mai am.
    Frumoasa te tin minte,
    Cu tenul alb si ochi albastri,
    Cu glasul cald dorinte multe.
    Te-ai dus cand cerul limpede de septembrie
    Ne-mbratisa in zarea lui albastra.
    Vei vietui de-a pururea in inima,
    In Rai
    Acolo Domnul sa te odihneasca....♥MAMA TREBUIE PRETUITA MEREU SI CAND ESTE IN VIATA SI ATUNCI CAND A PLECAT....CARMEN ....

    RăspundețiȘtergere
  8. MAMA TARA TREBUIE IUBITA PINA LA LACRIMI..PINA LA JERTFA ..si iata ca o parte din ficele ei =Bsarabia -nBucovina stau separate datorita guvernantilor ce nu dau un O.G. DE BUN VENIT la sinul mamei lor..si totusi ele vesnic stau inovoiate ca o sabie pe trupul DACIEI..VZ. MELODIA LUI PINTILI- ASCULTIND-O..am plins naprasnic..cu lacrii de blestem pt.guvernantii cu rotatia lor stinga-dreapta la ciolan nimeni nu mai vrea//..sa votam un alt program=DACIA unita[noi daci-sa ne numim]...Daci de bine sa auzim..sa dormiti bine vara..

    RăspundețiȘtergere