Blog premiat

sâmbătă, 18 august 2012

Recunostinta si multumirea


       In ultimul timp tot mai rar aud cuvinte de multumire pe care unii le adreseaza altora,  si stau si ma gandesc de ce se intampa asa ceva? considera unii ca lor li se  cuvine totul? si chiar daca o fac o fac doar din politete sau complezenta si ii simti ca nu au inima sincera si  incarcata de recunostinta... asta pur si simplu lezeaza  pe cei care merita cu adevarat recunostinta, fiecare simte cand este tratat superficial de catre o persoana careia i-a facut mult bine.
      Nu vreau sa se inteleaga gresit ideea, nu e vorba numai de  recunostinta  pentru valorile materiale , ma refer si la cele spirituale, cati dintre noi  multumim celor care ne-au educat, care ne-au format ca oameni? si mai e ceva...cati dintre barbati isi arata recunostinta fata de ce face sotia, dar si invers?
      Aici, trebuie sa recunosc ca eu am avut parte de recunostinta sotului meu, D-zeu sa-l ierte, a fost multi ani pe functii de conducere, si mereu spunea, n-as fi reusit sa fiu aici daca nu era  alaturi de mine sotia mea, si invoca personajul Vidrei (Razvan si Vidra-Bogdan Petriceicu Hajdeu) cu care ma asemana,   asta pentru ca l-am impulsionat si l-am ambitionat mereu, am facut si  "munci" de barbat daca pot sa le numesc asa...dar, le-am facut pentru ca am simtit multumirea din sufletul sau, si chiar daca imi spunea in gluma"le-ai facut atat de bine, ca te voi lasa  si de acum inainte tot pe tine sa le faci..." ;) nu ma suparam, dimpotriva....ma motivau vorbele lui, mai ales ca, de fiecare data erau  insotite de o imbratisare si un sarut!
     Mai vreau sa amintesc si despre recunostinta fata de parinti, in ce ma priveste as pupa si acum mana mamei mele, daca as mai avea-o in viata, a renuntat la viata ei  sentimentala, nu s-a mai recasatorit doar ca sa-mi fie mie bine...nu mai vorbesc pentru cate alte motive  i-as multumi in genunchi...i-as arata  asa cum am facut-o si cat a trait  respectul  si purtarea cuvenita pentru tot ce a facut, dar tot ce mai  pot face acum e sa nu uit de mormantul ei si de rugaciunea de pomenire pentru sufletul ei. Cred ca binecuvantarea ei o am si acum, chiar daca este sus la ceruri, am doua fete care ma iubesc si ma respecta mult!
     Cei stapaniti de recunostinta si multumire, vor primi  zic eu la randul lor dragoste si stima pentru ca nobletea sufleteasca nu poate fi rasplata decat  tot asa, prin noblete!...pentru ca nu poti ramane impasibil in fata unei atitudini binevoitoare.
     Va intreb acum daca acest sentiment de recunostinta va este cunoscut? multumiti pentru atitudinea binevoitoare a celor din jur, sau considerati ca nu e cazul?...mai in urma cu ceva timp am multumit unui ascultator care mi-a transferat niste melodii pe care nu le aveam si care imi erau cerute, mi-a spus"nu multumi , stii ca o fac cu placere..." dar, cum poti sa  ramai indiferent la gesturi de bunavointa, repet din nou?
     Voi ramane vesnic recunoscatoare fata de prietena mea din Italia - Camelia Andrei, care a aparut in viata mea intr-un moment nefast, dar,  care m-a rasfatat ca pe o regina, voi pastra o  ATITUDINE DE  MULTUMIRE IN INIMA, pentru toata viata, nu uitati  asadar sa va ganditi chiar acum cine si ce a investit in viata voastra, dati un telefon, un mesaj , exprimati-va recunostinta si multumirea,  pentru ca nici nu stiti de mult conteaza!
     Multumesc tuturor celor care prin atitudinea lor binevoitoare,  au dat dovada acestor virtutii, multumesc Lui ca a facut sa stiu ce inseamna cu adevarat  aceste doua sentimente nobile -                  RECUNOSTINTA SI MULTUMIREA!

 






 

10 comentarii:

  1. Recunostinta, este opusul… generozitatii. Daca generozitatea este placerea de a darui, recunostinta este puterea de a primi. Recunostinta nu are nimic de dat, ea nu ofera decat bucuria de a primi.
    Dar recunostinta nu inseamna “serviciu contra serviciu”. Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld, “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”. Recunostinta este o stare de gratie a prezentului. Pentru a fi recunoscator, nu pot fi decat in prezent, si ma bucur de viata mea aici si acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de acord cu tine!Recunostinta este mai degraba in registrul lui “a fi” decat “a face"

      Ștergere
  2. Sunt sanatos, primesc un zambet, imi pune sotia masa, se lipeste cainele de mine, imi da cineva un mail de feedback, imi lasa cineva un mesaj, sunt viu, mesteresc, bucataresc, aduc gogonele gustoase din pivnitza, imi spune un prieten ca mai are putin si si-a facut planul, citesc o carte noua din care invat ceva, sunt naiv, sunt vulnerabil, sunt pe fatza, n-am nimic de pierdut, comentez pe blogul de la empower, vad cat de frumosi si stralucitori sunt altii, sorb fiecare gura de cafea si o simt cum imi patrunde fiecare atom, visez frumos, dorm neintors, respir, e soare, e ploaie, e cald, e frig, beau un pahar de vin, stau de vorba cu o taranca adevarata in piata, ma joc cu prietenii de pe empower, am speranta, am credinta, imi spun rugaciunea, gresesc, invat, judec si iar invat, daruiesc, primesc, iubesc, dansez, zbor, ascult muzica universului.

    il iert pe cel de langa mine, ma iert si pe mine.
    Cu cat suntem mai multi, aici, acum, putem sa fim recunoscatori mai usor, mai tare, mai mult.

    Unii spun ca e criza. Eu spun ca e oportunitate de recunostinta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine, recunostinta e ca o … pompa de sifon. Unii mai stiti cum e sifonul… Apesi pe maner si tragi din fundul sticlei lichidul plin cu bule.
    Ca sa trag apa asta spumoasa, mai intai imping.
    Ca sa sorb bucuria vietii, mai intai dau vietii ceva din mine. Bucurie, dragoste, recunostinta plina de uimire in fata miracolului. Asta vine spontan, pe masura ce invat sa vad ce minuni are viata pentru mine. Simt fiorul bucuriei de a fi un om viu, intreg, sanatos, daruit cu atatea fiinte stralucitoare pe drumul meu in viata. Cand vad toate astea, expir cu dragoste, cu dulceata, cu cald, si automat se face reversul, inspirul, cand toate intra in mine, prin tot, peste tot.
    Expir si simt bucuria primirii atator daruri. Expirul trage dupa el inspirul, umplerea cu darurile vietii.
    Insasi descoperirea acestui “mecanism” firesc, a naturaletii acestui proces in care suntem in lume respirand viata, mi se pare un dar. Nu am dat eu de el, ci el a venit peste mine.
    Pentru toate astea, pentru ca sunt acum, aici, cu voi, in bucuria noastra comuna, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei mai multi oameni isi marturisesc recunostinta doar din dorinta ascunsa de a primi binefaceri si mai mari....Citat de Francois de La Rochefoucauld...subscriu!

      Ștergere
  4. daca stau bine sa ma gandesc... nu le-am mai multumit demult alor mei pentru ceva si rar, foarte rar le mai spun ca ii iubesc..
    va multumesc ca mi-ati amintit de datoria asta :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Recunoştinţa este o floare rară ...Recunostinta inseamna “multumesc”, atunci cand te uiti in ochii celuilalt....Din constructie, si ulterior prin educatie, sunt o persoana care nu asteapta prea mult din partea celorlalti. Insa ma amarasc atunci cand cei pe care ii ajut total dezinteresata ma privesc fara respect, desi sunt perfect constienti ca am facut fapte demne pentru ei....eumi-am promis sa ma exclud din categoria oamenilor care isi traiesc vietile punandu-se, pe de-antregul in slujba celorlalti. Si aici in spatiul meu virtual, ii rog pe toti, pe putinii, care mi-au ramas alaturi sa nu se supere pe mine si nici sa nu ma condamne prea mult pentru faptul ca am devenit o persoana mai putin generoasa. Viata mi-a dat nenumarate lectii, unele dure chiar, astfel
    in persoana care asteapta sa ii fie intoarse faptele bune. Viata m-a facut sa sper ca cineva sa isi aminteasca de dorintele mele.
    Mi-am invatat lectia de la viata si o predau si celor dragi mie. Sa isi urmeze visele proprii inainte de a le indeplini pe ale celorlalti. Pentru ca vor fi fericiti numai atunci cand visele lor sunt in siguranta. Si le mai spun ca, din preaplinul fericirii mele, voi gasi forta de a le oferi si lor.
    Si de atunci, in fiecare dimineata, mi-am impus ca fiecare dimineata din viata mea sa inceapa cu o sintagma

    “SA FII CEL MAI BUN ASCULTANDU-TI GLASUL INIMII, CA TOTUL ESTE DOAR O CHESTIUNE DE VOINTA”

    RăspundețiȘtergere
  6. Recunostinta,o caut in interior,in suflet,in tot ceea ce a mai ramas curat in mine,o caut in dorinta de a "raspunde" sincer,curat,nelimitat dar constient si ravnitor tuturor binefacerilor pe care le-am dobandit si de care nu sunt demn de la Dumnezeu,de la semeni,de la Dumnezeu prin semeni si de la semeni in care il gasesc pe Dumnezeu,o caut cu ardoare si ma rog lui Dumnezeu sa o gasesc,sa o simt,sa o confer din toata inima,asa cum de altfel,cu aceeasi iubire,intensitate si sinceritate am si primit...Putea-voi oare sa fiu recunoscator ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Recunostinta,o caut in interior,in suflet,in tot ceea ce a mai ramas curat in mine,o caut in dorinta de a "raspunde" sincer,curat,nelimitat dar constient si ravnitor tuturor binefacerilor pe care le-am dobandit si de care nu sunt demn de la Dumnezeu,de la semeni,de la Dumnezeu prin semeni si de la semeni in care il gasesc pe Dumnezeu,o caut cu ardoare si ma rog lui Dumnezeu sa o gasesc,sa o simt,sa o confer din toata inima,asa cum de altfel,cu aceeasi iubire,intensitate si sinceritate am si primit...Putea-voi oare sa fiu recunoscator ?

    RăspundețiȘtergere