Omenie, sau... exercitiu de iubire?

     O strigatura osheneasca spune cam asa:"omenia nu mi-o las...de m-or tine cu ovaz,cu ovaz de-a cailor, cu gura de-a mandrelor!"...eu as spune ca omenia, omenie cere... si cinstea , cinste cere...dar in ziua de azi ele au devenit delicatese, unde mai gasesti asa ceva? poate, doar asa, cu lingurita mai gasesti pe la unele case, cu toate ca moralitatea nu ar trebui sa fie ca o pereche de pantofi pe care o schimbi atunci cand se uzeaza, nu o pierzi nici macar atunci cand altii incearca sa te desfiinteze, poate doar atunci cand pierzi stima de sine...N-am incercat sa ma"dezbrac" de caracter nici macar atunci cand  unii m-au provocat...mi s-a parut ca as fi intrat in"hora"lor...si apoi, la ce mi-ar fi folosit?
    Nu incerc niciodata sa incarc pe altii cu setarile mele negative, poate putine persoane stiu cu adevarat cand mi-e  bine si cand mi-e rau, dimpotriva, eman tot pozitivismul de care sunt in stare, ma uimesc de multe ori si pe mine, ajung insa sa cred ca este un soi de iubire si asta, iubire de semeni....am multi prieteni virtuali, sunt intrebata zilnic"ce faci?...esti bine?"...le raspund  majoritatii"Sunt bine...multumesc!" pentru ca la o adica daca mi-ar fi rau...cine s-ar implica? cine m-ar ajuta? NIMENI!!! o singura fiinta s-a implicat (ma refer la cele cunoscute in virtualia), fara sa-i cer insa ajutorul...fara sa stie prea multe despre mine...doar ce postam pe un  forum, atat!... am s-o numesc cat traiesc ingerul meu pe pamant , este un OM ales, care se hraneste cu binele pe care il face celor care ajung in sufletul ei, am fost o privilegiata, sa pot s-o cunosc, sa pot s-o intalnesc si sa ma bucur ca D-zeu a lasat pe pamant si astfel de oameni, oameni determinati de aceasta valenta OMENIA!...
       Camelia Andrei, atunci cand credeam, sau mai bine spus cand nu mai credeam in  cinste, omenie, cand simteam ca prefacatoria, minciuna si fatarnicia sunt "podoabele"pe care  le poarta cu succes cei care  din varii motive(pe care acum nu mai vreau sa le numesc) au fost in preajma mea....mi-ai aratat ca nu toti oamenii sunt"cosmetizati" ca sunt si naturali, curati, asa cum esti tu!
    Prietenii adevarati sunt rari, stiu asta, dar unul poate face cat 100 din cei de duzina,...hmmm!!! prieteni,da!! se numesc asa, te asigura ca sunt alaturi de tine, te pretuiesc, te stimeaza, dar...la primul colt te asteapta surpriza, improvizeaza scenarii, de care uneori ramai uimit, emotii trucate...oricum i-as numi artisti sau amatori ..joaca tare!
     Ma intreb ce-i mana pe unii in acest joc? foamea succesului, gloriei, foamea de bani...ajungand sa-si manince pana  si omenia,  crezand apoi ca odata"ajunsi"  regenereaza si  omenia....eu ma indoiesc! sincer, dar poate sunt persoane care  vin sa ma contrazica...le astept cu drag parerile!
    Unii spun cam asa:"cu omenia mori de foame"...asa o fi? e o eticheta greu  de purtat? sau azi, oamenii moderni nu-si mai maninca omenia cum bine spunea cineva ci se maninca intre ei!?