Blog premiat

sâmbătă, 20 martie 2010

M-au strigat literele....

Update:Am facut in aceasta dimineata o poza si cu branzoaicele ,asta asa ca s-o multumesc pe Ana-Maria,au fost doua platouri,unul s-a "topit"in gura noastra si a vecinelor care mi-au trecut pragul ieri...ca nu se prea putea sa-l ignore ,la cat de bine mirosea pe scara...mmmm! si acum ,poftiti de serviti!
Huuuhhh! ce ti-e si cu adictia asta...azi am bucatarit toata ziua,nu stiu ce mi-a venit asa un drag de oale si de prajitureala,si na! acum cand sa  stau putin intinsa,tzzz!!! nici vorba...parca ma mancau degetele,parca ma striga tastatura...parca spunea:
-la mine nu te gandesti?mi-e dor... hai vino!
Hmmm!! si-am venit...puteam eu sa spun nu? :)
Mai ales ca azi am facut ceva care placea mult mamei mele - branzoici,si cum framantam aluatul,gandul imi era la copilarie,cata fericire imi aducea cand simteam mirosul lor de la distanta,mai ales ca le facea asa ad-hoc,cum mi-a venit si mie ideea,sa-mi surprind fetele...oare de ce lucrurile pe care nu le programezi,ies intotdeauna mai bine?
In fine,nu asta doream sa fie subiectul articolului meu,ci poate faptul ca facand o incursiune in trecut am ajuns sa ma gandesc cat de interesanti suntem noi oamenii,cum ne dorim mereu mai mult si mai mult,cand eram mica,mi-era de-ajuns iubirea mamei mele,eram fericita ca n-are cu cine s-o imparta,mi-o dadea fara zgarcenie numai mine,(eu nu mi-am cunoscut tatal,mama a ramas gravida in luna a sasea cand el a murit),apoi,mi-as fi dorit sa am un frate sau o sora...dar poate atunci s-a gandit mama ca ar fi fost mai greu pentru mine,in ideea ca acel barbat pe care poate  l-ar fi gasit nu m-ar fi placut,nu m-ar fi iubit...si uite asa,in afara de amintirea unei mici bataite e care am primit-o cand eram mica in Baragan,acolo unde mama mea a fost deportata politic,nu-mi amintesc de niciun barbat in viata mamei mele.Figura acelui barbat insa n-am uitat-o,stiu ca era extrem de furios,era contabil in acea localitate,un om tot singur ca si mama mea,care isi adusese acasa registrele lui sa munceasca si seara...si pentru ca pe mine ma mai inchidea saraca mama in casa singura si ma ruga sa fiu cuminte ca imi aduce ceva bun(uneori imi aducea,alteori nu...)dar,nu asta conta,conta sa nu fiu singura,sa vina cat mai repede acasa...
Ei ,si pentru ca la un moment dat a inceput sa ploua foarte tare cu descarcari electrice,eu m-am refugiat sub masa(de parca acolo eram mai ferita...de tunete si fulgere)dar nu  m-am bagat cu mana goala mi-am luat si un registru,dar si un creion...si am inceput sa-i fac desene domnului contabil,desene  cu soare,cu case si copii,multi,multi...sa nu fiu singura....:)
Ce s-a intamplat cand a venit mama acasa cu domnul contabil,usor de ghicit...el s-a facut verde de furie,mi-a tras cateva la fund ,asa sa ma invat minte...:(
Hmmm! dar mama s-a enervat si mai tare,nu pe mine...ci pe acel domn,i-a spus sa plece ,ca ea nu permite nimanui sa ma atinga,singura care are voie sa ma pedepseasca este ea....
Nah!...si uite asa,am" vaduvit-o "si pe mama...acel domn n-a mai aparut la noi in casa...iar mai tarziu cand cand invocam mai in gluma ,mai in serios prezenta unui barbat in casa ,mama zambea si imi spunea:
-ti-e dor de-o bataita? nu ne este bine asa? 
-aaa!!nu! nu mi-e dor de asa ceva...:)
Urasc Barganul... mi-a adus numai tristete,furandu-mi COPILARIA...
N-am uitat zapezile uriase,cat casa,care pur si simplu ne-au ingropat casele...am gasit cautand pe net o imagine din iarna cumplita din Baragan...cand zapada ne-a luat si lumina zilei....



sursa foto:http://www.banaterra.eu/romana/files/images/Istorie/baragan/Baragan_Olaru_Iarna2.jpg

25 de comentarii:

  1. Cette histoire..a fait ainsi que je devienne triste..:(

    RăspundețiȘtergere
  2. Au-dela des nuages se trouve mon monde..,
    Excuse moi... :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Sacrificii de mama!
    O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu ne dois pas me demander des excuses..pur et simple cette histoire est un peu triste..et bien sur quand quelqu'un lit quelque chose..qui "raconte " des choses tristes.. ce "quelqu'un devient triste..aussi..


    Enfin..



    P.S:Julio Iglesias..J'ai découvert..aujourd'hui..une mélodie..
    http://www.youtube.com/watch?v=yXI74PnYyPs



    Cette mélodie..a été .."présentée dans une manière très belle par Gerard Depardieu..


    Écoute!Merci.Un soir plaisant.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mama ta a uitat de ea si tu ai fost scopul din viata ei....ea este ingerul tau pazitor!
    Cum arata branzoicile tale? :D Primesc si io o portie?! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa sunt mamele! Fac totul pentru copii...apoi iar fac totul...si asa se duc usor-usor...in tacere!

    RăspundețiȘtergere
  7. M-ai făcut să mă gândesc la Proust şi prăjiturica lui, care-i evoca o lume întreagă. Nu fii supărată pe Bărăgan, e doar o câmpie, e şi roditoare şi nu e vina lui că politica mizerabilă şi contorsionistă a unor aberaţii care-şi ziceau comunişti, generaţia cu bască şi un neuron cât să nu greşească pe unde-şi bagă-n gură, a dislocat mii de oameni acolo. A fost o eroare tristă, dureroasă de care sunt vinovaţi oamenii. Noroc cu sufletul altor oameni, ca mama ta, buni ca pâinea caldă sau ca brânzoaicele tale care au clădit valori curate. Şi cu primăverile şi verile Bărăganului, care ne-au hrănit. Eu sunt bucureşteancă şi dacă ar fi să ne uităm pe hartă, Câmpia Vlăsiei care înconjura Bucureştiul era parte componentă a Bărăganului, cu pulberile lui, cu grâul lui, cu iernile lui, dar şi pajiştile lui pline de soare şi fluturi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este mariana draga,mama mea s-a sacrficat pentru mine...D-zeu s-o odihneasca-n pace.

    RăspundețiȘtergere
  9. Au dela nuages
    ...merci beaucoup!!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Marada,niciodata cred ca n-am sa uit sacrficiul ei,tare mult am iubit-o...:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Vocea de departe,ai dreptate,stiu ca regimul a fost vinovat de tot ce ni s-a intamplat,insa gandul la Baragan imi da fiori reci pe sira spinarii...te rog sa ma crezi ca sotul meu odata cand ne-am dus la mare a vrut sa facem o deviatie si sa vedem acele locuri,n-am vrut,am refuzat...:(

    RăspundețiȘtergere
  12. ai fost tare harnica... gandul mie la branzoici... si la mama care se sacrifica si iubeste neconditionat...

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Ana Maria,cu drag ,uite ,atasez,un platou,au fost doua dar unul s-a topit,cu vecinele si cu cei care au intrat ieri in casa la mine...ca era un miros pe scara de nu puteai sa mergi mai departe...:))

    RăspundețiȘtergere
  14. Da,Denisia,noi mamele stim cum e cu acest sacrificiu...:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Ti-am furat si eu o branzoaica , am simtit mirosul , e foarte buna , mersi . Povestea ta e trista , trebuie sa fi tare mandra ca ai avut asa o mama , adevarul e ca la orice varsta ne despartim durerea e la fel de mare . Te pup si iti doresc o duminica frumoasa .

    RăspundețiȘtergere
  16. Am venit după miros, draga mea dragă!

    Arată divin, miroase sublim ceea ce ne prezinţi în fotografie. Simt aromele şi înghit în sec...ha,ha,ha...le vreau în real.

    Pupici geaninoşi peste normă!

    RăspundețiȘtergere
  17. Zamfira,asa e...e trista,dar adevarata!
    Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  18. Geanina...va fi cea adevarata la vara...:)

    RăspundețiȘtergere
  19. Aşteptăm cu nerăbdare întâlnirea de gradul 0.

    Iar eu am altă surpriză pentru tine...

    RăspundețiȘtergere
  20. Geanina,nu mai e mult...timpul zboara!
    te pup si te imbratisez!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  21. e trista povestea....dar mi ai facut o pofta nebuna de placinteee si un dor nebun de bunica mea:(

    seara linistita:)

    RăspundețiȘtergere
  22. Mama...cea mai scumpa fiinta.
    Doamne cum arata branzoaicele alea...yummy

    RăspundețiȘtergere
  23. Abia acum reusesc sa postez ingaimand cateva cuvinte...ca m-ai ucis definitiv cu bunaciunile astea...baga prastia in functiune si zvarle vo' 3 si la Cimisoara , ca mor de pohta! Ioiii , ce bune arata!

    RăspundețiȘtergere
  24. Branzoaicele alea mi-au furat privirea.. nu am mai mancat de secole si-mi plac atat de mult :) Chiar o sa iau una/doua :P, multumesc de invitatie ;)

    RăspundețiȘtergere
  25. buna TASHA multe amintiri ai de care iti aduci aminte,ti-am mai spus ca nu m-as satura sa te ascult
    dar tare mi-as dori sa stiu aceasta reteta de branzoaice ,poate cand o sa ai timp sa-mi trimiti pe mess,multam frumos si-ti doresc numai bucurii si viata lunga cu multa sanatate ,te poooop

    RăspundețiȘtergere