Blog premiat

miercuri, 21 ianuarie 2015

Se moare din nesimtire?...sau se traieste bine merci?

   

   
    "Sa moara capra vecinului" a capatat noi valente in  lumea internauta, aici treburile stau cam asa...sa moara - sa moara dar sa mancam noi si colacul, macar sa ne alegem cu ceva din toata treaba! dar,  deh!!! obrazul gros are multe ingrediente si variatiuni de la caz la caz!
     Stau si ma gandesc oare cum or fi aratand astia in realitate? au cornite si codita? par pe limba? in primul rand ca se exprima  sub orice critica daca nu le intri in gratie iar apoi isi baga coada peste tot, nu poti scapa de ei frate, se cloneaza la greu, ies cu alta"hainuta" la  vanatoare...dar uita sa-si schimbe naravul sau ma rog "priceperea" si-i recunosti de la o posta!
     Astia au trecut  pasamite ca si gasca prin apa, prin cei 7 ani de acasa, nu s-a prins de penele lor niciun strop din virtutea bunei cuvinte si nu vor recunoaste  niciodata ca gresesc darmite sa-si ceara scuze...nooooo!! nici vorba! neah ti-ai gasit! nesimtitii au ceva in comun  instinctul de aparare a propriei infirmitati!minciuna este singurul mijloc prin care nesimtitii isi asigura respectul de sine, uneori  ti-e rusine tie de nesimtirea lor si accepti minciuna fara sa-i contrazici ca oricum nu poti pica la un numitor comun cu ei...
     Ideea e cam asa, neputand sa-si arate fata umana pe net nesimtitul ajunge la un moment dat sa renunte si la relatiile interumane, poate chiar la visul lui tainic si ajunge  ori sa fie un pierzator lamentabil ori sa te influenteze pe tine sa-i accepti "parfumul" nesimtirilor...si s-o lalaiesti asa  la nesfarsit!
    Rabdarea mea insa a ajuns la marginile de sus, ma scutur de toate buruienile care apar si se leaga ca si scaii de tine si merg mai departe cu aer curat in casa netului!
     Atentie la nesimtiti dragii mei, ei mitraliaza la greu bunul simt, ocoliti astfel de  persoane chiar daca au fata celui mai ofertant om de pe pamant ajung sa dispretuiasca si sa urasca pe toata lumea, nu-i intereseaza ce sentimente nutresti tu pentru ei!



duminică, 18 ianuarie 2015

Cine rade la urma, rade mai bine!

 


     Se spune ca rasul este benefic, buna dispozitie te face fericit, te faci sa uiti de toate probleme, dar cum sta treaba cand te apuci sa razi de cei din jurul tau? pentru ca daca e sa traducem proverbul, ar insemna sa nu faci rau nimanui (..cam asta e invatatura) chiar daca unii suntem diferiti de altii, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem!
    Cineva imi spunea intr-un comment intr-o maniera persiflanta mai deunazi ca imi place sa fiu mereu in fata...corect! sunt o fire optimista, stiu cat pot si stiu pana unde pot sa-mi intind plapuma cum se spune, eu nu trebuie sa ma straduiesc prea mult,  sunt mereu printre invingatori, am invins eu si  moartea, am facut un pact cu ea si ea a priceput de indata ca nu-i loc de refuz! s-a dus asa cum a venit, apoi cu alte persoane cu"verticalitate" (vorba vine..!)cum se autodefineste anonimul din articolul trecut.....cum mama zmeului sa nu fac la fel?
    Scuzat imi fie  spiritul pedagogic dar sfatuiesc  acea  persoana sa aiba mai mult bun simt in abordarea online, pentru ca vreau sa cred ca atat timp cat te consideri o persoana perfecta nu vii cu "tunuri de foc" asupra  unei persoane care nu te pomeneste absolut deloc in articol, n-are nicio problema cu viata ta (esti deja istorie...) si nici cu a celor in preajma carora iti duci veacul mai ales ca pentru mine personal nu prezinta nici cel mai mic interes...so? smile !  :)
    Si daca nu ai de ce rade..hai ca-ti spun eu un banc cu Bula...dar aseaza-te mai in spate..lasa-ma pe mine in fata asa cum stii ca-mi place! lol!
        - Bula de ce  stai la cinematograf in ultimul rand la comedii?
        - Findca cine rade la urma, rade mai bine!

   Edit later:
   Incearca sa fii original pe cat se poate, stii de ce? nu esti singurul care ma uraste!!! ;)

vineri, 16 ianuarie 2015

Borcane cu amintiri

 
     In timp ca incercam sa prepar ceva la bucatarie, mi-a venit o idee nastrusnica, ce-ar fi sa bricolez eu niste borcane cu amintirile mele, sa fiu  sigura ca ele nu vor disparea  cu  una cu doua si ca poate vor folosi si celor care sunt in criza de amintiri frumoase...zis si facut! m-am asezat la scris dupa cum vedeti si nimic din ce a fost frumos nu vreau sa-mi scape, iluziile pierdute in mari de minciuna, n-am cum sa le pastrez ca mi-ar aduce numai rau peste ani, carevasazica cu ele comit o nedreptate si le trimit la pubela!(spun nedreptate pentru ca sufletului nu-i poti dicta mereu...si o mai ia si el in cautarea fericirii pe cai gresite, dar cu gandul ca dracu' nu este chiar atat de negru precum se spune am incercat si eu marea cu degetu' ...!si poate in acel drum am avut si un strop de fericire...).
    De buna seama prima iubire ar trebui sa aiba un loc de frunte in camara sufletului meu, a fost scurta, frumoasa si inocenta!dar toate lucrurile frumoase din viata tin putin, astfel incat oricat as fi tras de ea sa o mai lungesc era de prisos...si apoi primul sarut e primul sarut! n-ai cum sa uiti emotia acelei clipe - inchizi ochii si simti cum iti fuge pamantul de sub picioare... acel gust nu-l uiti niciodata!
    Cum pot sa uit de primul meu job in invatamant? am inceput ca invatatoare la Turt si am si acum intiparita in minte prestanta dar si duiosia cu care am intrat cu catalogul la clasa, imi aminteam in acel moment de prima mea invatatoare si tare mult as fi vrut sa-i seaman in acele momente, peste ani cand m-am intalnit cu ea tocmai m-am confesat spunindu-i ca pe undeva i-am furat stilul, s-a bucurat evident, mai ales ca ma pretuia mult!Primul salariu a fost primit cu exaltare dar mi-era extrem de greu sa ma decid ce fac cu banii, ca-mi doream sa fie ceva care sa ramana peste ani si cum cartile imi placeau cel mai tare, am umplut un raft in biblioteca  si am notat pe prima pagina "Ex  libris meis" datand notificarea....am lasat insa si cativa banuti mamei si am rugat-o sa-si cumpere ea ceva ce-i lipseste...ea ce credeti ca a facut?a mai adaugat niste bani si tot mie mi-a cumparat ceva..un material pentru un pardesiu ca ma vazuse pe mine  cum mi s-au lungit ochii intr-o carte de moda...deh! ce pot sa spun suflet de mama!
    A  aparut si iubirea aceea matura cand simti ca ti-ai gasit sufletul pereche si nu-l mai lasi din mana orice s-ar intampla, pentru mine a fost mai simplu, pentru el insa mai dificil.. el era ofiter de militie, iar eu cu neamuri in strainatate, o relatie aproape imposibila pe vremea lui Ceausescu, care nu avea cum sa se sfarseasca cu happy end decat daca asa cum a procedat sotul meu D-zeu sa-l ierte, in momentul in care cei de la cadre i-au spus - ori fata ori militia, el a raspuns - "Clar...fata!!!" sigur i s-a spus ca sanse sa avanseze  in posturi de sefie nu va avea niciodata, chiar daca ei vor spune da!  sunt de acord cu casatoria noastra ( ce timpuri aiurite...sa-ti dicteze altii soarta!...)...in fine au acceptat in cele din urma vazandu-l atat de hotarit si mai ales el fiind o persoana foarte bine pregatita profesional, dovada fiind faptul ca in timp...a ajuns chiar sef de politie....nunta a fost facuta in graba(sa nu se razgandeasca cei de la cadrele MI...)dar a iesit super bine! Casatoria ne-a maturizat armonios si ne-am gandit foarte repede la copii.
 
     Primul copil ....este poate cel mai fumos lucru din viata unei femei, sa dai viata unui copil te incearca un sentiment unic, nasterea luminii ochilor nostri este cel mai emotionant moment si inca nu s-au descoperit acele cuvinte care sa exprime pe deplin  starea....tocmai de aceea in scurt timp adica la un an si o luna a aparut  a doua fetita...au fost si sunt lumina ochilor mei, copiii de altfel sunt proiectia noastra in viitor si am facut tot ce mi-a stat in  putere sa  ajunga exact asa cum mi-am propus implinite profesional si material...sigur mamele dau viata, dar se spune ca nu le pot da copiilor si noroc, insa le-am dat mereu imboldul de a-si face singure drum spre noroc ca doar asa se spune ca norocul si-l mai face si omul!
     Roxana a urmat profesia tatalui ei ( este ofiter de politie ) iar cea mica pe aproape cumva este jurisconsult...
     Viata  dragilor inseamna suisuri si coborasuri, inseamna bucurie dar si momente care ne taie pur si simplu respiratia.Viata aduna amintiri frumoase si nepretuite si e imposibil sa nu-ti doresti uneori sa bricolezi asa cum am facut ai eu azi spatii  de depozitare! Voi continua.....


 

joi, 15 ianuarie 2015

Timp si contratimp

 
   Mereu mi-am dorit sa fac mai mult decat pot sa fac, mereu mi-am dorit altceva decat am avut, am facut si bune si rele, si vorba cuiva am declansat si furtuni in jurul meu, dar ca sa ajung acolo  a trebuit sa"mut muntii" ( la ce naiba trebuia sa fac asta...?ca doar stateau bine pe locul lor...neahhh!!.dar eu nu si nu!!!  )oricum mi-a folosit la ceva...am trecut prin curcubee si-am fost deasupra norilor... si-am avut si starea aceea de bine pe care ti-o da inaltimea!
    Am avut si timp de iubire  dar si timp de cearta...timp de ras cu alte cuvinte si timp de plans si realizez cat de putin ne putem bucura de ceea ce traim, lasam pe altii sa ne ghideze viata, ne pierdem in detalii neimportante, infometati de iubire  nu stam sa judecam, sa rationam, ce si cum...aflam abia prea tarziu ca nu tot ce zboara se maninca....
   Am trecut peste un an in care am fost si fericita dar si cu inima franta ( mai simt si acum urmele durerii...) a fost un an al luptelor, al compromisurilor de tot felul, oamenii vin si pleaca in viata noastra dar fiecare lasa in urma ceva care te schimba, nu poti fi stapan uneori nici pe gandurile tale, pe actiunile tale, darmite pe a celor de langa tine....
    Fericirea mea nu va fi la fel ca fericirea ta niciodata, asa cum si reciproca este valabila  dar una peste alta azi am fost  fericita ca un parapsiholog ( l-am cunoscut pe Facebook )  mi-a spus ca am o karma perfecta!(...stiu si eu? poate chiar si acum lucrez la  karma pozitiva gandindu-ma la cei dragi trimitind ganduri de pace si iubire, nu mai vorbesc de orele in care am daruit cu drag melodii de suflet spre ascultatorii Radio Tasha...am schimbat ganduri frumoase pe messenger toate adunate, mi-au luminat karma).
     Ce pot sa spun e ca multumesc Lui  si celorlalte entitati in vigoare (nu vreau sa supar pe nimeni) ca sunt sanatoasa, ca am prieteni care ma suna zilnic, ca am persoane care ma saluta in fiecare zi pe site-rile de socializare, pe radio, dar si  celor de pe blog si le multumesc ca ma citesc atunci cand scriu ca sunt fericita dar si cand sunt daramata de tristete, cand imi imbrac haina sperantei si ma ascund de probleme mergand mai departe, e o forma de eliberare si ma simt perfect dupa... oricum urasc schimbarile  si ma gandesc uneori cum se face ca azi e totul bine si maine lucrurile iau o intorsura de 180 grade...si se anunta cod rosu?...mda..si ca sa-mi vars tot off-ul mai vreau sa spun ceva ...consider ca cele mai bune persoane (asta ca sa nu spun naive...ca ma situez si eu pe acolo...) sunt cele care se pierd in iubiri imposibile, care innebunesc dupa persoane care nu stiu sa iubeasca, dar tot eu (un apus de soare perfect colorat...cum m-a numit azi cineva ...)vin si spun ca daca nu ai reusit in viata sa te indragostesti nebuneste macar  o data inseamna ca nu ai trait deloc!
 

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Dansul vietii...

 
   

     Azi in timpul emisiunii mele stateam si ma gandeam in timp ce pe radio se auzea o melodie placuta de dans la viata mea, la viata noastra, viata pamantenilor...este ca un dans! e o miscare..un continuum, poti sa alegi, vrei sau nu sa participi...ringul iti apartine!
   Starea ta de gratie este cand te simti in largul tau, cand te lasi prins in vraja lui, daca o clipa te impotrivesti si nu participi plenar la el...pierzi! Cu totii am trait experienta durerii si a bucuriei, fac parte din spectrul vietii, am intrat si eu in dansul vietii cu intelegere si acceptare, pe alocuri a fost mai ritmat, apoi sacadat, ca la dansul acela oshenesc din zona mea , zona Oasului, adica cu sincope, dar am acceptat si sincopele, le-am considerat drept daruri de la El, pentru ca m-au facut mai puternica...
    Culmea stii care e? ca am incercat sa invat si pe altii dansul...mi-am deschis bratele vietii si am lasat sa-mi fie atinsa inima, am daruit fara sa ma gandesc la recompensa, am vrut sa simta altii experienta "darului", unii mi-au multumit, altii m-au hulit mai apoi cand eu am inchis o usa spre ei...poate n-au inteles ca nimic nu este forever...oamenii vin si pleaca din viata noastra...
   Cand esti cuprins de frustrari nu poti auzi vocea divina, gasesti numai defecte in jur si nimic nu-ti convine...nu poti cere mereu doar sa ti se implineasca nevoile tale personale, e ca si cum te-ai opune vantului...mai trebuie sa te uiti si in jur ce-si doreste lumea...sa fii receptiv si la nevoile altora.
    Am incercat sa fiu un releu de manifestare, in care sa gasesc oameni frumosi, in parte am reusit, mai e mult insa de luptat cu  cei care nu pot vibra in ritmul meu si pe care  i-am dorit aproape, nu parasesc inca ringul si vreau sa am cati mai multi oameni frumosi alaturi!Tocmai de aceea indemn pe toti cei interesati sa lase optimismul vietii sa prinda viata, asa cu siguranta dansul va curge lin fara sincope...lasati-va in voia lui chiar daca pe alocuri va pierdeti, aveti si puterea regasirii, dansati si cu slabiciunile voastre, tinind ritmul ele se transforma in calitati faceti asta cu pasiune, cu dragoste ...printre griji si probleme, printre certuri  si impacari...un pas la stanga, eu sunt aici, un pas la dreapta, eu sunt langa tine, te impiedici, te ajut sa te ridici!ne miscam, simtim muzica, simtim viata!
    Un weekend in pasii dansului vostru preferat.. eu va sugerez unul care-mi place...Ruslana - Dans cu lupii !

 

joi, 8 ianuarie 2015

Iubire defazata



   Statea si ma gandeam acum ce ciudata e fiinta umana, de ce apreciaza ceva doar dupa ce  pierde acel ceva? de ce ne amintim cu placere de persoanele care au facut ceva special pentru noi doar dupa ce ele dispar din viata noastra?
  Toti stim ca ne-am nascut spre a fi fericiti dar pentru asta trebuie sa gasim armonia, pacea  pentru universul nostru, de multe ori am crezut si eu ca universul meu sunt anumite persoane de care ma simteam foarte legata si nu permitem altor persoane sa se apropie de parca mi-ar fi furat fericirea...eram dominata de frica si confuzie, doar ca pacea este trairea in echilibru si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison, abia atunci rezonantele se potrivesc perfect!
    Conflictele apar atunci cand ne lovim de incapacitea de a comunica eficient unii cu altii, asa se frang relatii, asa se indeparteaza omul de oamenii care candva au insemnat mult pentru el...
    Poate eu am un punct de vedere mai neobisnuit...in loc sa ma lupt cu" virusii" din viata mea, ma imprietenesc cu ei si n-o sa-mi rastorn convingerile niciodata, chiar daca trebuie sa recunosc ca uneori mi-o cam iau si eu in barba...dar imi trece!
     Iubirea!! offfff! iubirea asta care mereu e prea putina, eterna iubire, frumoasa iubire( si nu stiu daca am un simt estetic sanatos, nu stiu daca am iubit oameni frumosi...?! )cert este un lucru...azi se pune prea mare pret pe ambalaj si prea putin pe continut, pe esenta... Se promoveaza lucrurile fara valoare in exces, incultura, se incearca limitarea gandirii si a omului; si asta cu succes, dupa cum bine se poate observa in jurul nostru.
    Nuanta aceea speciala de bucurie sufleteasca ti-o pot da doar cei care rezoneaza cu tine care te ajuta la implinirile sufletesti, ...o gasim cam greu pentru ca dragostea autentica nu este un sentiment de proprietar ci dimpotriva! ea  respecta si admira partenerul nu-l folosese pentru a-si satisface necesitatile proprii,  doar in relatiile de dependenta este perceputa ca o proprietate...
     Nu sunt si nici nu am fost proprietara nimanui, am o singura problema, am iubit defazat insa am satisfactia ca nu am mânii refulate vis-a-vis de nimeni, raman insa in sufletul meu doar cei care si-au castigat meritul si au dat dovada ca au priceput si constientizat ABC-ul relatiilor frumoase!

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Capul sus!

    
       Mereu mi-a spus draga mea prietena Camelia Andrei  sa nu trag de timp aiurea , sa-mi iau viata in maini si sufletul in palma cu alte cuvinte sa-mi asum deciziile fara teama si sa nu privesc inapoi....abia acum la inceput de an 2015  mi-am spus - Capul sus Olga! nu merita sa-ti pierzi timpul cu oameni care nu vor face parte din viitorul tau niciodata!
      Ieri am realizat ca mai sunt oameni carora le pasa, care stiu sa daruiasca si sa primeasca clipe frumoase pentru ca pe cat de important este sa stii sa daruiesti pe atat de important e sa stii si sa primesti...pentru ca altfel pierzi si e pacat!
       E magic cand se intampla asa si apoi am inceput sa inteleg ca exista o magie pentru fiecare dintre noi, tine atat cat poti tu sa alimentezi starea pentru ca  cine te iubeste nu iti spune o poveste ci te face sa o traiesti! Nimic nu pica din cer, musai sa faci ceva in sensul asta...si eu am facut, si simt ca am inceput sa traiesc o poveste!
        Consider ca noi oamenii mari,( vorba vine, ca unii suntem mai copii decat copiii)nu stim sa ne bucuram de bucuria si zambetul celor din jur, mai degraba ne bucuram de raul cuiva si ma intreb oare cu ce ne incalzeste asta? castigi ceva cand esti rautacios?
        RAUTATEA, INVIDIA mi se par  sentimente parazite, pentru ca bursa trairilor personale ii determina pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor de unde si frustrari peste frustrari.
       Pentru a supravietui oamenii ar trebui sa se schimbe, doar cei mandri de fixatiile lor nu fac asta, ei se bat cu pumnul in piept ca le stiu pe toate, posesorii  acestor "fixatii" ajung sa-si marketeze  "averea" si s-o vanda fraierilor...o sa spuneti ca nu moare nimeni daca savureaza  putin din gandirea acestor persoane, categoric nu!greseli facem cu totii, uneori este peste puterea noastra de a le controla, sunt parca lipite de pielea noastra, sunt crucea noastra pe pamant...dar pana nu treci prin situatii limita nu poti sa-ti strunesti trairile, viata insa( repet...) inseamna schimbare, suferinta si frumusete. Schimbarea vine din natura noastra, suferinta de la oameni iar frumusetea de la natura  inconjuratoare, fiti soare asadar!tratati cu caldura sufletului vostru pe cei dragi, bucurati-va de frumosul vietii!
Ca sa savurezi cu adevarat raul unui dusman, nici macar nu trebuie sa fie vorba despre un rau prea mare. Trebuie doar sa i se intample un lucru mic, dar pe care sa il simti cu mare satisfactie, ca o rasplata pentru lucrurile prin care te-a facut pe tine sa treci dusmanul respectiv. Asta inseamna ca trebuie sa si afli, in mod constant, ce face dusmanul. Dar aceasta problema este ca si rezolvata in ultima vreme, cand toata lumea isi impartaseste durerile, emotiile si regretele in retelele de socializare online.

Copy and WIN : http://bit.ly/copy_win
sentimente "parazite" cum sunt invidia , mania si consider ca aceste sentimente apar atunci cand stima de sine este scazuta,sentimentul valorii de sine si chiar a iubirii de sine este la cote minine, bursa trairilor personale ajunge sa-i impinga pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi care in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor, de unde si frustrari peste frustrari.... ce mi se pare mai grav e faptul ca le da interdictie la dragoste si bucurie, ma intreb atunci care e rostul gazduirii lor?? de ce se alimenteaza unii oamenii cu astfel de sentimente parazite? imi poate explica cineva???

Copy and WIN : http://bit.ly/copy_win
sentimente "parazite" cum sunt invidia , mania si consider ca aceste sentimente apar atunci cand stima de sine este scazuta,sentimentul valorii de sine si chiar a iubirii de sine este la cote minine, bursa trairilor personale ajunge sa-i impinga pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi care in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor, de unde si frustrari peste frustrari.... ce mi se pare mai grav e faptul ca le da interdictie la dragoste si bucurie, ma intreb atunci care e rostul gazduirii lor?? de ce se alimenteaza unii oamenii cu astfel de sentimente parazite? imi poate explica cineva???

Copy and WIN : http://bit.ly/copy_win
cum sunt invidia , mania si consider ca aceste sentimente apar atunci cand stima de sine este scazuta,sentimentul valorii de sine si chiar a iubirii de sine este la cote minine, bursa trairilor personale ajunge sa-i impinga pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi care in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor, de unde si frustrari peste frustrari.... ce mi se pare mai grav e faptul ca le da interdictie la dragoste si bucurie, ma intreb atunci care e rostul gazduirii lor?? de ce se alimenteaza unii oamenii cu astfel de sentimente parazite? imi poate explica cineva???

Copy and WIN : http://bit.ly/copy_win
cum sunt invidia , mania si consider ca aceste sentimente apar atunci cand stima de sine este scazuta,sentimentul valorii de sine si chiar a iubirii de sine este la cote minine, bursa trairilor personale ajunge sa-i impinga pe acesti oameni sa recurga la tot felul de gesturi care in loc sa le aduca bucurie sufleteasca ii coboara pe treptele insatisfactiilor, inadecvarilor, de unde si frustrari peste frustrari.... ce mi se pare mai grav e faptul ca le da interdictie la dragoste si bucurie, ma intreb atunci care e rostul gazduirii lor?? de ce se alimenteaza unii oamenii cu astfel de sentimente parazite? imi poate explica cineva???

Copy and WIN : http://bit.ly/copy_win