Sunt de cateva zile in Italia, daca ar fi sa marturisesc sincer( si nu pot s-o fac decat asa...) ma simt tratata ca o regina, Camelia, face tot ce-i sta in putinta sa ma simt speciala. Sigur, ea este cea care imi este alaturi in momentele mele de declin sentimental cand inima imi este batatorita , dar si in cele de euforie, cand simt ca-mi ies din "cote", cu alte cuvinte, plange si rade cu mine.....e mare lucru sa ai parte de un astfel de prieten...un prieten prezent in perioadele spinoase, dar prezent si la revelatiile vietii, savurezi cu el parfumul fericirii pe care Cel de sus il face simtit pentru fiecare dintre noi, intr-o cantitate mai mare sau mai mica, depinde cat de norocosi suntem!
Viata ne aduce in situatii imprevizibile, impreuna cu ea reusesc sa depasesc, sa-mi schimb perceptia asupra lumii, sa realizez ca ceea ce mi se intampla poate avea efecte benefice asupra devenirii mele, la urma urmei toate nenorocirile se intampla cu un scop, nimic nu este intamplator!
Camelia ma ajuta sa cosmetizez cotidianul, sa scot petele care il umbresc, sa nu traiesc cu nostalgia trecutului, cu balastul care imi ingreuneaza memoria, ma ajuta sa devin mai flexibila la experiente noi care pot sa ma implineasca.
Intr-un proverb japonez se vorbea despre cele trei inimi, una ce-o stie toata lumea, una pentru cei mai apropiati , pentru familie , si a treia ce-o stim doar noi si eventual cateva persoane speciale din viata ta, in fata carora te poti prezenta fara jena, fara masca, si in fata careia si cel mai jalnic secret se poate dezvalui...ei bine a treia inima este aici in Imola-Italia, la Camelia...sigur eliberarea asta, nu e chiar usoara, ba chiar e un travaliu destul de greu, dar simti un echilibru emotional prin prezenta prieteniei si e mai mult decat bine, te face sa vezi bagatelizata zicala - lumina de la capatul tunelului!
Ati inteles asadar ca ea, Camelia cu aripa ei de inger, care ma lasa mereu in admiratie, si adoratie, reuseste sa alunge toti demonii care-mi dau tarcoale, (hai sa recunoastem ca toti avem o camaruta in suflet care din cand in cand e locuita de astfel de personaje...) nu suntem perfecti, niciodata n-am tanjit macar spre asa ceva, avem toti pacatele noastre, si la naiba, chiar ne plac! altminteri nici nu mi-as explica de ce recidivam?..oricum ea reuseste sa-mi trimita la plimbare" colectia " mea de temeri, sa-mi deschida alte cai, incat "digurile" sparte sa nu mai fie pentru mine o problema!
Azi, vreau sa-i multumesc inca o data, pentru tot, pentru rasfat, pentru iubirea neconditionata, pentru maretia sufletului ei!
