Prost sa fii, noroc sa ai!

    Cineva spunea"orice prost are noroc...", ...mda!!! doar ca uneori e bine sa- l mai provocam si noi....cum? hehehehe!!!!...vedeti aici e problema...tocmai de aceea ma gandeam la faptul ca poate ar trebui sa-i impartim pe oameni in doua categorii, pe cei cu noroc, care au parte de  bani(suficienti sa nu se planga), o familie, oameni dragi pe langa ei sa nu ajunga sa se plictiseasca niciodata, au reputatie, respect in domeniul in care  muncesc, succes in indeplinirea visurilor si sunt apreciati de cei cu care interactioneaza...
     In cealalta categorie sunt cei carora nu le ajung banii sa-si satisfaca pretentiile, familia e asa cum e, n-are cine  sa-i sustina cand  le este  greu, sunt lipsiti de reputatie, au dat "rateuri" in viata si nu reusesc sa se reintegreze, nu au nici impact asupra celor din jur,  iar despre succes, ce sa mai vorbim e la ani lumina distanta de ei!
     Cum  facem insa cu proverbul"Prost sa fii , noroc sa ai!" ....?
.....sa inteleg ca este totusi ceva cu care  te" doteaza "Cel de sus?,,,e un soi de compensare?
     Hmmmm!!! as crede altceva, as crede ca norocul nu vine de la sine, norocul il invocam noi, cum? simplu! dand din coate! munca si perseverenta, cu multa comunicare si abilitate in luarea deciziilor bune pe parcursul vietii, nu te poti baza  pe norocul picat de sus! ar fi cam cum se spune in popor"pica para malaiata in gura lui natafleata"..sigur ca munca este subiectiva si inegala ca si sentiment , unii muncesc 8 ore, altii 16  ore, altii simt ca nu au muncit niciodata in viata lor si de bani n-au dus lipsa, exact cum spune jidanul"daca muncesc, n-am timp sa castig"...vedem asadar ca si "oportunitatile" se contruiesc, ca exista si coincidente fericite care ne fac sa credem ca unii sunt mai norocosi, foarte adevarat, dar  daca nu pui osul la treaba si nu-ti educi  atitudinea in munca, n-ai cum sa-ti cresti sansele! Personal m-am dus mai departe si cand am gresit, nu m-am descurajat, dimpotriva...m-am ambitionat mai mult si  am perseverat in a-mi"chema" norocul!
    Chemati-l  dragi mei, dar cu un soi de pricepere,  factorii de mai sus nu-i ignorati si sansele si probabilitatile, cultivati-le la maxim, veti ajunge sa  fiti invidiati de cei din jur!
    Va amintiti de dansul paparudelor? invocau ploaia, sa  chemam si noi norocul  intrand in dansul muncii, perseverentei si  dorintei de a ne demonstra ca putem, eu va doresc succes!!!
   

Vreau ordine, triere si stop amintirilor...care imi trezesc resentimente!

    Trei zile la casa din  Negresti Oas, au insemnat dupa intoarcerea mea de pe litoral, trei zile incarcate, cu bune si cu rele...
    Multe lucruri pe care le-am pastrat ani de-a randul in casa, fara sa le gasesc  rostul cu adevarat, sau a caror valoare sentimentala s-a estompat, sau poate mi-au trezit nostalgii sau de ce nu resentimente au fost  eliminate din decorul  casei...au luat drumul pubelei.Mi-am propus foarte hotarit ca vreau sa exist doar la timpul prezent, sa  nu mai exist la timpul trecut, toate actele mele sa fie conjugate la prezent si viitor.
    Am inceput cu dulapurile, haine care nu le-am imbracat de 3-4 ani...au avut soarta prapastioasa de-a le spune la revedere, nu mai vreau sa ma gandersc ca moda va reveni, sau ca poate le voi purta peste doi, trei ani...nuu!! nici vorba...mi-am randuit asadar sacii pentru pubele, pantofi, pulovere, si alte tinute mai groase...
   Sigur nu-i simplu sa te descotorosesti de ele, te uiti cu jind, dar, am avut si o alta socoteala, m-am gandit ca poate altora le va prinde bine o tinuta chiar daca nu e noua cu eticheta, e noua pentru ei...
    Si daca am inceput cu dulapurile sigur am continuat cu obiectele care erau depozitate in casa fara sa le mai folosesc de ani buni....nu faceau decat sa-mi ocupe spatiu, am degajat asadar  mult spatiu...vreau sa le simt rasfirate si sa pot sa "respir" prospetime!
     Mai este inca mult de facut, sigur in trei zile n-am reusit tot...vor mai fi inca trei zile saptamana viitoare spre sfarsit...dar, problema cea mai spinoasa e ca mi-a trecut prin minte sa fac asa si cu prieteniile carora nu le mai fac fata, sau carora  e mai bine sa le tai cursul...voi gasi o cale eleganta de a ma desprinde si de acolo...la ce bun sa le las prada"ruginii", pentru ca am observat ca orice lucru nefolosit in timp,prinde urme de rugina, coroziunea isi spune cuvantul si te costa o mana si-un picior sa repari...si atunci nu-i mai bine sa te lipsesti de ele? Tai lacatele care imi obstructionau accesul la libertate, renunt la canoane si o sa fiu si eu la fel de obraznica cu altii cum simt ca  procedeaza si cei in cauza...nu mai inghit marlanii, nu mai las pe nimeni sa sara calul, iar eu sa raman impasibila...gata!Nu mai inghit nimic! viata nu si-a spus ultimul cuvant...mai am timp sa fiu o alta Olga...am fost bruneta, roscata, blonda....mi-am schimbat look-ul de atatea ori, dar in ce priveste  sufletul l-am lasat  in ultimul timp pe planul doi...si nu mai vreau asta...vreau mai mult, vreau sa simt ca traiesc cu adevarat! Eliberandu-ma de cei care nu faceau decat sa consume "ozonul" din spatiul sentimental, voi crea  lumina, aer curat... celor care o merita si marturisesc ca vor ramane in inima mea forever! Ei sunt  cei care merita pastrati la loc de onoare  si asa vor ramane!
     Lor le spun prin intermediul acestui articol ca-i iubesc  si ii respect ca m-au ajutat sa fiu cea care sunt acum, ii imbratisez si le spun - multumesc!!!!

Lauda

     Se spune ca lauda de sine nu miroase a bine,  se considera a fi o forma a arogantei, dar vin unii si spun ca modestia este apanajul prostiei, asadar, ma intreb cum e mai bine? asta in contextul in care...Gerhard Uhlenbruck afirma ca " Singurul miros neplăcut pe care-l putem suporta este - lauda de sine".
     Dar, daca stau sa socot nu vad nimic rau in recunoasterea meritelor unei persoane...sa exprimi in cuvinte pretuirea pe care o ai, este pe undeva o motivatia pentru persoana in cauza, sa -si continue mai departe activitatea cu mai multa sarg,  evident ca este de luat in considerare si valoarea laudei, dupa gradul de competenta a celui care lauda...
    Sa nu uitam si sintagma"la pomul laudat sa nu te duci cu sacul"...prea multa lauda iar este banuitoare, asa cum auzim si  in  reclamele  de la TV, un produs bun nu stiu daca mai are nevoie de reclama, reclama  o poti face si pe cale orala, si se raspandeste urgent, toti suntem avizi de lucruri bune si cu preturi convenabile, nu-i asa?
    Trebuie sa recunosc ca si mie imi place  uneori sa ma laud, lauda are un efect terapeutic, dar, n-o fac in mod ostentativ , nu-mi expun valorile spirituale, materiale ca sa pot creste in ochii lumii, dar,  imi place sa ma simt admirata pentru realizarile pe care le am, insa nu cu pretul de a-i" taxa" pe altii, nu le infig in ochi  insuccesele lor  ridicandu-ma pe mine deasupra lor...sa fim  seriosi, dragilor!!! am  observat  insa ca pana si "inadaptatilor", ca sa nu-i numesc altfel, pe genu'   acela de Gica Contra ...le plac aprecierile, asta pentru ca vor si ei sa fie utili cu ceva celor din jur, incearca sa" livreze" ce au  mai bun , mai pretios, prin maniera lor proprie....doar ca....dupa posibilitati, spunea un bun amic de-al meu...de la fiecare dupa putinta!
      Am observat insa si un alt aspect, cunosc oameni carora le este foarte lesne sa se laude, sa etaleze laurii unei aparente reusite, chiar daca reusita, analizata mai bine, este un insucces, astia deja ma irita, aproape ma inhiba... mi se pare gratuita stradania de a ma impresiona cu " vax albina"...un nimic invelit in poleiala sa-ti ia ochii....si atunci iti vine sa spui ca de fapt laudarosii sunt cei care se lauda dar de fapt nu au cu ce se lauda, fac parada de lucruri pe care efectiv nu le au!
     Lauda nefondata este cu alte cuvinte o frauda, un dezavantaj pe care ti-l aduci tie ca persoana in procesul tau de formare ca OM...pentru ca un om cu complexul superioritatii este un om pierdut intr-o gara mica cu o valiza pe masura garii in care se afla...Informatiile se invechesc, trebuie sa tii pasul cu noul, sa  dai viata unor concepte noi, sau macar sa le imbratisezi pe cele actuale, sa ai un orizont flexibil, daca nu deschis intru totul spre nou, laudandu-te cu cine ai fost, iti pierzi sansa  de a ramane competitiv...voi, dragilor ce atitudine aveti?
   Considerati lauda un stimulator de energie sau o ancora grea care nu va lasa sa  inaintati in oceanul vietii?
    Atentie insa,  sa nu va creasca nasul mai abitir ca lui Pinocchio ...:)))


Sursa imagine:
http://www.cinemarx.ro/filme/poze/Pinocchio-Pinocchio-42136,83049.html#photo

O intrebare cu schepsis...

   Internetul a ajuns sa ne manance de vii....ne devoreaza cu sange rece...am devenit marea majoritate adicti, mi se pare incredibil cat de mult a evoluat tehnologia  si cat de usor putem comunica de aproape oriunde, acum si celularul ne permite acest lucru, asadar peste tot cu internetul dupa noi!!!
   Personal navighez multe ore ore pe zi, fac radio, vorbesc cu colegii, cu prietenii , citesc bloguri, caut informatii...ce mai! imi ia cam 8 ore cel putin pe zi!...mi se par oportunitati de dezvoltare si nu vad cum m-as putea dispensa de ele!
    Deci daca am amintit partea frumoasa a lucrurilor -  flux continuu de cunostinte pe care  le dobandesti  navigand, nu pot sa nu spun si partea rea a lucrurilor...asta in ideea ca tot ce-i mult strica... Pentru ca internetul in exces duce la sedentarism, leneveala si inevitabil INGRASARE...cu kg in plus nu-i usor de luptat, odata acumulate, cam greu te desparti de ele...atentie asadar!
   Intrebarea mea e  urmatoarea - ce inseamna pentru voi internetul? cat timp va rapeste si daca  cineva v-ar "taia" placerea asta ce credeti ca s-ar intampla?

   Sursa imagine:http://mortu.eu/ce-reprezinta-internetul-pentru-tine.html

Sub aura imprevizibilului

   Sunt o persoana care, asa cum am spus de multe ori,  imi plac provocarile vietii, nu cred ca m-as putea ghida dupa un "desfasurator" in viata...mi s-ar parea anost totul...plictisitor...viata n-ar avea acelasi farmec daca as stii dinainte ce se va intampla, ar insemna sa traiesc ca  intr-un film regizat, iar scenariul sa mi se spuna inainte ca sa pot juca filmul vietii  ca o mare artista....si apoi, Papusarul Sef cum imi place mie sa spun, stie mai bine ce e bine pentru fiecare, le randuieste ca lumea, uneori chiar ma uimesc intorsaturile vietii...le servesc  asa printre picaturi  bucuriile vietii si surprizele  placute le  gust la maxim...
     Toti ne dorim doar bine in viata, daca am stii dinainte ca ne asteapta si rau...oare cum am reactiona? cu teama? cu tristete?
     Multi dintre noi cauta sa afle ce-i asteapta in viitor, abordand diverse surse(ghicitul in carti, cafea, astre...si lista ar putea continua...) eu zic insa asa... a ghici este cel mai usor lucru de pe pamant, a indeplini ghicitul este un pic mai dificil, acolo e nevoie de vointa ta, de implicarea ta, pentru ca fara asta nu faci nimic! si apoi... se pune intrebarea  -  oare noi  avem un destin anume conturat dinainte de a ne naste..?
     Sansele intre bine si rau sunt se pare egale, evident ca unele lucruri pot fi controlate, dar cele intamplatoare sunt cele care  dar farmec vietii, o condimenteaza, o coloreaza si ne fac sa spunem ca da! viata e frumoasa , iar  daca un "condiment" a facut-o mai picanta aici deja e mana noastra, tine de noi de masura noastra , de felul cum gestionam sansa!
     N-am fost niciodata femeia care sa stea cu bratele incrucisate sa apara minunea, asa cum vad ca fac unele femei din preajma mea care spun"ei, daca o fi sa fie..o fi!"..hmmm!!!  eu ies in intampinarea minunii, ca uneori iau si eu"tzeapa" ei si...?imi spun ca data viitoare voi fi mai buna si mai inteligent voi gestiona momentul...aspir mereu la mai mult si nu ma dau batuta! Sunt o fire optimista si incerc mereu sa vad partea plina a paharului...
  Va amintesc ceva celor care ati vazut filmul"Propunere indecenta", are o replica care mi-a ramas in minte,se spunea cam asa, daca ai un lucru la care tii mai presus decat orice altceva, nu incerca sa-l tii cu forta, daca e sa fie al tau, al tau va fi, pentru totdeauna, iar daca nu a fost sa fie al tau, inseamna ca nu a fost al tau de la inceput.....si daca n-a fost sa fie...am o vorba pe care o spun si care  exaspereaza pe un amic de-al meu - ASTA E! vorba care ma linisteste si imi da un sentiment  de pace interioara, imi spun "bine ca n-a fost mai rau!"
    Observ un lucru, destinul ne da intalnire in fiecare secunda, poate la un colt de  strada, autobus, trebuie doar sa-l intampinam asa cum se cuvine, sa stim cum deschidem zagazurile, infatisarea lui este diferita, poate avea infatisarea iubirii, pasiunii, a bunului samaritean...dar, atentie, " invazia" poate sa doara, sa ne usture sufletul...sa ne planga ochii...asta pentru ca binele si raul au aceleasi resorturi la origine. Apreciem momentele de placere si fericire numai dupa ce am gustat din plin din suferinta si durere...E si durerea un catharsis,  ne purifica...stiti cum se spune"rau cu rau..dar mai rau fara rau!"
   Eu va doresc sa aveti parte de bine , desi are si raul rolul sau, fascinatia sa...nu poti face bine fara sa cunosti raul...bucurati-va de viata si traiti-o la cotele care va avantajeaza pe fiecare!
     Weekend implinitor!

Nunta lui Vlad la" Melody "- Satu Mare

      Fiecare nunta are farmecul ei, ineditul ei, sambata trecuta am avut placerea sa particip la nunta  care a deschis paleta nuntilor finilor mei, Vlad a fost primul fin care s-a casatorit din cei pe care i-am botezat, desi nu e primul botezat, fratele lui mai mare Cosmin e primul  copil pe care l-am botezat...dar, se pare ca Vlad a fost mai nerabdator si i-a luat-o inaintea fratelui....
     Nunta s-a tinut la "Melody"  un local elegant situat la intrarea in oras

                                                          
                                                  Ne-am distrat in sala mare a localului...

Maiestria gazdelor a fost evidenta prin felul in care au etalat  meniul dar si  aranjamentul elegant  al meselor, cinste patronului, pentru ca am inteles ca aici se fac unele din cele mai frumoase nunti din oras...
    Am reintalnit fini de-ai mei, iar intalnirea cu ei, m-a trimis undeva in amintirea  vremurilor cand  bucuria era la ea acasa, vremurile  au devenit istorie, dar  reintalnirile sunt  momente care merita  imortalizate, asadar cu fina mea Florica si sotul ei Mitica  am petrecut o seara de neuitat!

                                           Mirii au sosit dupa ce s-au asezat nuntasii la masa....

                                                         
                                                 S-a deschis si dansul cu valsul mirilor...

                            
                                      Au intrat apoi si nasii si parintii mirilor..........

                                      Au urmat  exemplu si nuntasii, uite-o pe fiica-mea cea mica....

                                  Dar, nici cea mare cu ginerica nu s-au lasat mai prejos....

                                 

                                      Am avut parte si de un mic spectacol oferit de "Codrisorul"
                                  Si iata-l si pe mire imbracat cu laibar codrenesc  si clop pe masura!

                                  Cei doi miri fericiti ca au ajuns un astfel de moment deosebit din viata lor!...alaturi de
                                  unica pereche de nasi....

                                       Cea mai tanara participanta la nunta finului Vladut...o papusa vie!

                              A sosit si tortul frumos impodobit cu fructe de sezon, capsuni..

         

 Formatia"No comment" din Satu Mare ne-au tinut pe ringul de dans pana spre ziua....am ajuns acasa spre dimineata, dar multumiti ca am petrecut o seara minunata! o seara de neuitat.....doresc si pe aceasta cale  mirilor  - Palat de clestar!

Ce inseamna sa fii temerar in lupta pentru viata!

        Auzim vorbindu-se de curaj, foarte des...dar poate nimeni nu s-a gandit ca aceasta valenta o poti descoperi atunci cand te astepti mai putin, atunci cand viata te loveste pe neasteptate, v-ati gandit vreodata cum ati primi vestea ca esti bolnav de cancer, cand tu de fapt  n-ai nici cea mai mica durere? realizati cat de parsiva este aceasta boala?ti se furiseaza cu viclenie, ca o intrusa, se pune stapana pe trupul tau si dezlantuie o lupta intre celulele mai slabe si cele care nu se vor lasate batute...stai si te intrebi...oare de ce unele cocheteaza cu boala? ca doar le-ai oferit acelasi "tratament", le-ai omenit la fel de bine...si acum? acum sunt dusmancele tale....crunta batalie,  groaznic sentiment, batalii care stii ca trebuie purtate, pentru ca  tratamentul este  unic in toata lumea, inving temerarii, cei care au  mult optimism si care nu abandoneaza lupta, lupta cu durerile de oase si de cap, cu ametelile si starile de nervozitate, caderile de par in urma citostaticelor, zambesti cu detasare  si nu accepti statutul de  bolnav, iti spui mereu"sunt sanatoasa!...sunt sanatoasa!" ca si cum ceea ce traiesti  nu e  adevarat, e doar o incercare  de-a putea sa-ti verifici puterea ta, rezistenta... iar tratamentul este o provocare pe care trebuie sa o accepti desi te face sa suferi! Intr-un fel sau altul viata fiecaruia este afectata de cancer, la unii insa o ia la vale...uita sa se opreasca! Viata asta e  o calatorie cu trenul, mai treci si prin tunele, ca sa poti sa te bucuri apoi la maxim de piesajele pe care natura ti le ofera cu generozitate!...pacat ca unii se bucura de ele abia dupa ce ies din"tunele".
      Cancerul poate fi vindecat! totul e sa nu-ti fie teama, tratamentul lui nu este frica , impotriva lui ai nevoie de iubire de viata, de vointa si putere! asa cu siguranta ajungi sa fii invingatoare! Sunt sute de copii care se lupta cu cea mai des intalnita forma de cancer - leucemia,  boala de care a suferit si sotul meu D-zeu sa-l ierte, si sa-l odihneasca-n pace...am mare respect pentru  curajul lor! i-as imbratisa pe toti, si i-as pupa pe frunte, as incerca sa ma joc cu ei, este si asta o terapie, ii face sa uite de suferinta...mintea trebuie sa lucreze in folosul trupului...Doar cine a trecut prin asa ceva poate sa  se considere cu adevarat curajos! Faceti din fiecare obstacol o  ocazie favorabila...descoperiti forta din  voi...si va veti simti cu adevarat invingatori! Eu sunt o temerara!
     Intrebarea mea pentru voi: vestea ca suferiti de o astfel de boala ce impact ar avea asupra voastra ?
     Si pentru ca ne aflam in plin weekend sa aveti parte de  mult senin in suflet fara pic de nori si bucurii depline, zambete cat cuprinde!